[Tavi F.]

In cazul in care exista ATM-isti sau, in general, useri care au posibilitatea achizitionarii produsului mentionat, de pe la firmele producatoare de componente optice (in Bucuresti sint mai multe astfel de intreprinderi mari), vreau sa cumpar (pt. inceput) ~500 grame oxid rosu de fier.

Pretul, cit si o alta conditie* importanta si discutabila (ambabajul- atestarea scrisa a calitatii oxidului) le stabilim in pm sau e-mail tavi.florian@gmail.com
* as risca, neglijind-o, numai daca as avea de a face cu membri vechi pe care eu sa-i consider a fi credibili.

Mai am optiunea achizitiilor din strainatate, de la Willmann-Bell (spre ex.), insa constat ca s-a majorat foatre mult transportul, fata de cit era anii trecuti.

Pe scurt, pot confirma ca oxidul rosu ordinar actual, fabricat la noi, e de o calitate inferioara celui existent mai demult pe piata (cel putin in privinta folosirii lui ca agent de polisare a sticlei).

[Tavi F.]

Reaudc subiectul in actualitate, si largesc aria resurselor: Stie cineva vreo firma serioasa care ofera oxid rosu de fier (optical grade) in Europa?

Experienta mi-a aratat ca in functie de aplicatii si metode, uneori oxidul rosu de fier e clar mai bun decit cel de ceriu... INDIFERENT DE MARIMEA GRANULELOR OXIZILOR!
Cred ca viteza de actiune asupra sticlei conteaza (independenta de granulatie) si probabil mentinerea (consistentei) peliculei intre smoala polisorului si suprafata optica prelucrata.

- Dar chimisti amatori exista pe forum? Ma intreb daca nu s-ar putea purifica "rahatul" ordinar de oxid rosu de fier disponibil pe piata? Din cite stiu eu, oxalatul feros (care in prima faza, iarasi nu stiu cit de bun poate fi) se prajeste pe o tabla de otel... calcinarea asta poate fi doar partiala? Ineficienta? Ce rezulta?
Oxidul final prost realizat poate contine particule de fier (mai dure decit "cele oxidate")?

- Oxalat feros se gaseste pe undeva? Ca intrebuintari mai are?

La scurt timp dupa ce-mi publicasem adresa de e-mail, am primit o instiintare de la o firma chinezeasca... care avea, printre altele, oxizi de fier!! E ceva!

[Stanescu Octavian]

Ce probleme ai avut cu oxidul ieftin obisnuit din comert ? eu am lucrat cu un oxid de fier primit de la o fabrica romaneasca ( nu e producator de oxid sau optica) si a mers lucru fara probleme .
E bun oxidul de fier daca vrei sa lucri incet sau foarte incet eventual la sfarsit de dat cateva reprize . In optica telescoapelor din comert nu am intalnit oglinzi facute cu oxid de fier , (se vede asta din o "simpla" privire

[Tavi F.]

Fac o precizare pentru oamenii care mai citesc pe aici, si sint tentati sa inteleaga mai mult decit e de inteles: Lentilele ce le aveam scoase la vinzare, nu le vind de proaste, ci de bune... acelea au suprafete sferice convexe prelucrate pe unelte supra-diametrale.
============

Cu oxidul rosu de fier am avut mari probleme vara trecuta. Lucram la niste oglinzi concave D160mm, folosind curse circulare si un polisor de smoala sub-diametral ~0.75% (122mm). Initial lustruirea mersese bine, nu consider ca as fi folosit un regim prea intens (nu avusesem frecari accentuate)... DAR la sfirsit, dupa 30 de ore/pe oglinda, in timpul lucrului cel mai putin intensiv, pt. corectii si cu presiuni foarte reduse, au inceput sa apara puncte pe oglinzi si chiar citeva zgrieturi foarte fine (vizibile doar sub anumite unghiuri la reflexia luminii unui bec)!!
Am fost tare mirat, si-am studiat problema... o teorie ar spune ca reaparitia miraculoasa a punctelor, survenita in timpul lucrului lent, s-ar datora regimurilor anterioare de polisare intensa- cind stratul superficial al sticlei se topeste si umple gaurile... lasindu-ti impresia obtinerii unui luciu fals. Nu cred ca acesta e cazul meu, am urmarit evolutia suprafetelor, si constatasem reducerea treptata a numarului de puncte. M-am mai gindit la o eventuala coroziune (insa totusi discurile le tineam scufundate in apa in timpul presarilor la rece, nu stateau afara sa se usuce), dar inclin sa cred ca actiunea distructiva e de natura mecanica (abraziune), in plus, mai erau acele zgrieturi foarte fine, iar temperatura mediului ambiant scazuse, incepuse toamna! O singura oglinda terminasem cu sortimentele de oxid recent, pe temperatura ridicata, aceea ar fi buna. Nici smoala nu era prea tare, sa crape la marginile partatelor (cum am vazut poze, parca si aici, pe forum).
Fara sa identific precis problema, nu sint dispus sa mai revin la acel rosu pe care il si decantasem (conform tehnicii mele probate anterior, devenita standard).

Oricit m-as stradui, oxidul de ceriu imi lasa suprafete mai aspre (detectabile la controlul optic in centrul de curbura), prin metoda aplicata de mine si descrisa mai sus (la oglinzile concave). Nu stiu, n-am testat sa vad efectul concret al asprimii... daca se distinge in calitatea imaginii. As vrea in continuare sa merg pe varianta mea, stiu ca se poate, iar corectiile si asferizarea sint mai facile (decit in metoda clasica, a discurilor egale- despre care am mai comentat)... doar sa am un agent de polisare bun si lent.

Normal ca initial pot sa lucrez cu ceriu (am o pulbere foarte fina de la Stathis), am si reinceput oglinzile de anul trecut.

[Tavi F.]

Asa arata comparatia vizuala intre oxidul actual (stinga) si cel produs in anii '90 (dreapta- rosul intens). Nu stiu cum se traduce diferenta de nuanta, sau daca aceasta se repercuteaza in vreun fel asupra proprietarilor fizico-chimice ale oxidului. La microscop, desi n-am reusit sa intind bine pulberea, granulatia pare asemanatoare (poate usor mai mica la oxidul vechi)... n-am masurat-o fata de calibre. In timpul lucrului, cu oxizii decantati, sunetul diferea clar.
In ultima instanta, ma gindesc sa-mi fac un concasor cu bile de otel (cred ca americanii au lansat procedura asta, mai citeam si pe cloudynights)... insa tot nu sint sigur in legatura cu duritatea si puritatea granulelor noului rosu.

[jimao22]

Nu promit dar am sa caut eu la parintii mei prin beci niste oxid de fier luat prin 1984 si folosit de mine la polisarea unei oglinzi facute de mine pe atunci. Luasem 1 cutie de 1 kg si sigur nu am folosit-o decat in mica masura, data fiind cantitatea mica necesara unei astfel de operatiuni.
Te tin la curent, maine am sa fac o vizita la ai mei.

[Tavi F.]

Va multumesc! Desigur, astept informatiile de la dvs., eventual in pm sau e-mail.

[Tavi F.]

Da, se pare ca oxidul rosu de fier, romanesc, produs inertial dupa perioada comunismului (pina spre sfirsitul anilor '90), e cel putin la fel de bun ca cel etichetat "optical grade", american, furnizat ce celebra willmann-bell (~2.25kg=40USD+transportul)!!

Normal ca oxidul nostru necesita decantare (eficienta)... dupa cum mai scriam in alt subiect pe forum, dar macar obtineai un agent de buna calitate pentru polisare. Putine, insa avea particule mult mai mari decit granulatia normala, care lasate in el, puteau produce zgriieturi adinci.
Nu mai uit orele de polisare "degrosanta" cu vechiul rosu, la oglinzile a 9-a si a 10-a (si mai tirziul, primele pt DK)... ce temperatura uniforma si contact bun aveau discurile, iar "laptele", initial rosu, capata o culoare portocalie de toata frumusetea! Nici vorba de zgriieturi!

M-am interesat si pe internet, la straini, iar acestia (multi care oferisera feed-back) cumpara acel oxid de la sursa prestigioasa mai sus mentionata, pentru ca apoi sa-l mai si zdrobeasca cu bile de otel, timp de ~ o saptamina!!!

ball milled rouge:
http://bobmay.astronomy.net/refractor/Refrpolish.htm
http://www.cloudynights.com/ubbthreads/sho...ll/fpart/1
http://www.cloudynights.com/ubbarchive/sho...sb/2/o/all
http://tech.groups.yahoo.com/group/schupmann/message/240
http://www.mentby.com/james-gort/sleeks-with-zirconium-oxide.html

ATM-istii lor mai vorbesc... Se pare ca pericolul zgirierii suprafetelor optice, cu "rouge-ul" nu neaparat ordinar, e ceva comun la nivel mondial. In link-ul arhivat spre cloudynights, chiar Ed Jones spune ca a avut astfel de probleme. Suna urit... isi "strica imaginea"... asta e! Din pacate nu toti avem "norocul" de a reusi lucrurile "perfect" din prima... fara evenimente mai distructive si experiente mai putin placute.

Chiar azi am mai cumparat ceva oxid, de alta firma decit precedetul, din Tirgoviste, dar e la fel... l-am pipait bine, l-am comparat cu mostra etalon... e sesizabil inferior, e mai aspru. Eu nu stiu unde s-ar mai gasi rosu bun! Urmeaza sa-mi fac concasor cu bile (de fapt, mai intii o sa testez zdrobirea unor firimituri intre bile... sa vad ce rezulta), cum mi s-a recomandat pe site-ul international. Alta solutie nu stiu, nu intrevad... evident daca vreau o imbunatatire!

Personal, nu ma deranjaza daca topicul mai ramine deschis... poate voi mai adauga vreo informatie/concluzie in viitor. Stiu ca mai exista cel putin un interersat, de la care primisem un pm in rastimpul de la initierea subiectului. Deocamdata atasez inca o poza, polisarea usoara a unei pagini de ziar, cu degetele. Se simtea mult mai neted si pufos cel din dreapta.

[jimao22]

Am cautat dar am gasit doar niste urme intr-un borcanas, unde facusem eu decantarea fractionata a oxidului.
In mod sigur mai am pe undeva dar trebuie sa mai caut. Speranta nu piere niciodata.

[Tavi F.]

Am reusit sa intru in posesia unui sortiment de oxid rosu de fier avind calitatea necesara utilizarii lui ca agent de polisare a sticlei... precum mostra din anii '90.
Ajutorul l-am primit de la o persoana spre care nici nu ma ducea gindul... in contextul nevoii mele enuntate aici.

Deocamdata las la "odihna" proiectul concasorului cu bile... nu vreau sa mai aud de "rugina" pe care am tot cumparat-o recent! Nici bile de rulmenti (sau rulmenti intregi uzati) nu am gasit la preturi rezonabile... Procedura inca ramine in picioare, pentru sfarimarea acestui tip de oxid respins la decantare.

Daca cumva mai exista sau mai apare vreun ATM-ist interesat, ii pot da amanunte in pm. Motivele pentru care nu precizez sursa in public sint doua: 1. reclama (desi exigentele acestui site nu cred ca-s asa de mari incit sa nu ne permita sa vorbim (mai ales in calitate de terte persoane neimplicate financiar); 2.... prefer sa nu vorbesc despre el, acum sint bucuros...

Topic inchis!