[Andrei Ionescu]

Multumesc, Armand! Intr-adevar, sunt constient ca la un moment dat va trebui sa fac macar 2-3 expeditii in emisfera sudica pentru completarea acestui proiect. Totusi, dat fiind ca latitudinea Romaniei e una medie in emisfera nordica, lucrurile sunt ceva mai optimiste dpdv al obiectelor sudice vizibile din tara noastra. Cred ca, in momentul in care tragem linie, doar vreo 1000 de bucati sunt inaccesibile latitudinii tarii noastre. Dar da, dintre cele aproximativ 6000 si ceva ramase, destul de multe vor fi jos la orizont, deci dificultatea observarii lor va fi destul de mare. Pentru acelea, fie ma deplasez in zone de munte si ma rog sa fie transparenta buna deasupra orizontului cu pricina, fie aloc expeditii in plus la latitudini sudice sau poate tot nordice, dar mai aproape de ecuator. Pana una-alta, mai am destule nordice de observat, dar da, sunt foarte multumit cu progresul.
Sper sa prind cat mai multe nopti senine in tabara de anul acesta, pentru ca imi propun sa trec prin 1000 de ngc-uri noi in perioada respectiva. Ar fi chiar cireasa de pe tortul observatiilor de anul acesta. Ramane de vazut daca vor coopera vremea si organismul meu supus unei astfel de incercari obositoare

[Mircea Pteancu]

Andrei

Vad ca inaintezi furtunos in proiectul tau, bravo !

Despre expeditiile sudice, hm, va urez amandurora succes in realizarea lor !
Numai sa fiti atenti unde veti merge in Africa. Am mai povestit asta dar Ioan Dragescu, cunoscut pe plan mondial drept Jean Dragesco, a povestit o patanie africana de-a lui. S-a dus entuziasmat sa faca astrofoto undeva prin Namibia ( parca). Seara, fara a se sfatui cu nimeni, a iesit din cabana si si-a instalat montura ecuatoriala si apoi dai si dai la poze pe cerul austral mult dorit.
Dimineata, l-au cautat gazdele ingrozite si i-au aratat. Fusese pandit timp indelungat , de la vreo 12 metri, de un leu. Totusi leul nu l-a servit la o cina tarzie sau mic-dejun anticipat deoarece nu a priceput cu ce bazdaganie are a face, care umbla pe neasteptate cu lanterne si scartaie din angrenaje.

Uite cu cine veti respira acelasi aer ... ingrozitor dar foarte misto in acelasi timp !

https://www.youtube.com/watch?v=hoT2gNErwP0


Deci fiti cherfuli si aici la noi ca ursii mioritici se pare ca au rabdare tot mai putina.

Cer senin, Mircea

[David Marica]

Am separat mesajele despre observarea cometei 10P/Tempel 2 într-un topic dedicat: "Cometa 10P/Tempel 2".
Mesajul la care face referire mai jos Armand este primul din topic.
Moderator MariusP

Felicitari Armand pentru observarea cometei 10P/Tempel si pentru desenul la ocular. Am reusit si eu observarea acestei comete in tabara SRPAC de vara, de acum 2 saptamani (10-12 iulie 2026). Cerul de la Curmaturi a fost superb, am vazut Calea Lactee luminoasa si mai detaliata, cum nu am mai vazut pana acum, cu mii de stele pe cer. Se vedeau usurel cu ochii liberi obiecte precum M16, M17, M24, M8 etc. Sunt curios cum s-ar vedea de la cer si mai negru, cu o alta ocazie. Cometa am reusit sa o observ prin telescopul lui Istvan Matis, N150/1290. L-am vazut usor, difuz, cam asa cum e in imaginea de mai jos atasata, schita realizata tot de Istvan la ocular.

Nu am mai scris de mult pe aici, am fost cam ocupat cu diverse evenimente, dar revin cu un mic raport, despre ce am observant in aceasta tabara de 2 nopti. Din pacate doar prima noapte a fost mai senina, dupa ce ne-au speriat putin nori la apus. Am ajuns in tabara cu dobsonul meu 200/1220 f6.1 si cu colegul meu de facultate si noul lui Dobson 254/1200. Am fost inainte de tabara si am cumparat toate accesoriile necesare, Raul ne-a ajutat mult la magazin. Prima data am admirat nucleul galactic, care a fost superb, fara cuvinte. M-am plimbat mult si cu binoclul prin stele, apoi cu telescoapele de pe camp am observant urmatoarele (nu mai stiu exact ordinea, cu care telescop fiecare...):
- Venus (faza 65% iluminata de Soare)
- Galaxiile M110, M31, M32, M33, M81 &M82, M101, M51, M63 - contrast bun, mult mai bine decat acasa. Spiralele din M51 se vedeau binisor.
- NGC 457, M103, NGC 869 & 884
- Dubla-Dubla (Eps. Lyrae), Albireo, Mizar - Alcor, Polaris.
- M13, M27 si M57 - obiectele mele preferate de vara. Le-am observant pentru prima data cu filtru OIII, s-au vazut excelent, cu contrast bun, bine evidentiate (in afara de m13 albastrui ). La fel si M17, Lebada a iesit mult mai bine in evidenta cu filtru Oiii pe 1.25".
- Cr399, M29, M39.
- M11, in apropiere ceva nebulozitate. Am verificat si cred ca a fost NGC 6704 (+9 mag)
- M8, M20, M22, M28, M25, M24, M17, M16, M15, M18, M4...
- Nebuloasele Veil (NGC 6992/6995) le-am observat fara filtru, se vedeau slabut pe fundalul luminos. Colegul meu nu cred ca le vedea, dar dupa ce am pus filtrul OIII, fundalul s-a intunecat, iar nebuloasele au iesit foarte frumos in evidenta, ramasite de praf clare. A fost un moment wow, excelent pentru noi.

Printr-un nou telescop de-al lui Andrei Juravle, undeva la peste 400mm cu go-to, am reusit sa vedem multe obiecte mai mici si difuze, dar vedetele noptii au fost nebuloasa Blue Snowball (NGC 7662), M27, M17, M16, M51, M15... NGC 7006, cam atat imi amintesc din ce mi-am notat, dar s-au vazut genial printr-o astfel de apertura.

De la acest cer negru am vazut si niste meteori foarte frumosi, detaliati. Unul verde si galben mi-au ramas frumos intipariti in memorie.
Am incercat in noaptea urmatoare sa mai vanez obiecte messier si din lista fngc, aveam o lista pregatita de peste 100 de obiecte, dar norii mi-au stricat distractia. Am facut pe inserate cateva observatii prin binotelescopul lui Stelian Mariuta, Heimdall si cam atat a fost. Obiectele au fost interesant obeservate, camp larg si cu un mic efect 3D. Am avut noroc sa am distanta interpupilara asemanatoare cu Stelian, undeva la 6.2. Alte persoane cu distanta mai mare doar cu un ochi au reusit sa se uite prin Heimdall. M57, M27 si M13 au fost superbe prin acest gigant binotelescop.

Pe langa observatii, ne-am jucat si cu o mica jucarie, Seestar s30pro al colegului meu. A facut niste poze dragute. Cel mai mult mi-a placut cum a iesit M17 (Lebada - rosiatica, de la HA cred), M81&M82 si Calea Laptelui pe modul "wide".

In concluzie, a fost o minivacanta frumoasa, un cer superb in prima noapte si o sambata pe lac cu Paddle-urile. Astept urmatorul starparty, anul acesta nu stiu sigur inca...

Cer senin,
David

[Mircea Pteancu]

David

E foarte frumos acolo si vad ca v-ati distrat astronomiceste foarte bine !
Felicitari pentru frumoasele observatii, atat tie cat si lui Istvan Matis, colegului tau ( pe care banuiesc ca tu l-ai atras spre astronomie), lui Andrei si Stelian si tuturor celorlati participanti !

Vad ca membrii astronomy.ro s-au molesit si nu mai fac tabara anuala, e foarte bine ca cea a SRPAC a reusit.
Nu-i in fiecare zi Craciun asa ca, pastrand in suflet minunatiile vazute, sper ca vei continua de acasa observatiile. Si apoi vor veni alte asemenea ocazii deosebite.

Cer senin, Mircea

[David Marica]

Multumim frumos, dle. Mircea! Da, a fost foarte frumos, am ramas cu amintiri frumoase de acolo! Dar cu siguranta voi continua observatiile de acasa si ne-am gandit si la alte zone apropiate de noi cu cer mai negru, de exemplu Maguri, Belis, aici in jud. Cluj...
Nu stiam ca si forumul organizeaza anual tabara, dar asociatia noastra AstROmania organizeaza in septembrie din ce stiu, dupa eclipsa de Soare din august, Spania. Sigur va fi frumos si acolo, cine ajunge.

Cer senin!

[iulian90]

Armand & David.

Felicitari si din partea mea pentru observatii . Cometa 10P /Tempel 2 va trece la periheliu pe 2 august si se va apropia cel mai mult de Pamant pe 4 august. Din pacate Luna va trece aproape de cometa la faza maxima si va ingreuna observatia cometei in zilele urmatoare, plus ca anul acesta vremea a fost tare zgarcita pe timpul serilor, ziua senin si frumos, dar seara se innoreaza subit, putine seri cu cer senin stabil au fost in comparatie cu anul trecut, cel putin in zona Brailei. Totusi merita incercat, asa ca dupa ce va trece Luna de faza maxima (care va fi maine), dupa 1 august voi incepe si eu observarea si fotografierea acestei comete.

[Mircea Pteancu]

Aseara, Sambata 26 Septembrie am efectuat observatii ''de toate pentru toti''.

Cu ochiul liber, cu binoclul Aculon 10x50mm si cu newtonianul Yutani D= 148mm F/5 am fotometrat vizual opt stele variabile.

Cu binoclul 10x am rezolvat ca ''obligatie de servici'' dublele Zeta Lyr, Albireo si Delta Cep in timpul observatiilor de variabile.

Cu reflectorul Yutani am facut observatii vizuale paralele la roiurile sferice M56 si M71 si la nebuloasa planetara M27. ''Observatie paralela'' inseamna ca am comparat in timp real detaliile observate sau zarite in aceste obiecte prin telescop cu imaginile luate de Seestar S50.
O prima concluzie este aceea ca din dorinta de ''a ne da rotunzi'', mari savanti duri si obiectivi, am umplut gunoiul de internet cu tot felul de remarci rautacioase despre subiectivitatea ochiului uman. Ei bine, pastrand tot timpul o atitudine rezervata dar corecta, observatiile paralele evidentiaza faptul ca ochiul este mult mai de incredere decat acreditata idee contrara.
Privind cu atentie, la marire de 216x, se zareau stele rezolvate in M56 si M71 si gradiente de luminozitate produse de aglomerari de stele nerezolvate sau rezolvate dar vizibile numai cu vederea periferica.
La fel, la M27 diferentele de dimensiune si variatiile de luminozitate care se zaresc intre cele doua parti sunt clar confirmate de imaginile Seestarului. Ca si existenta unor stelute foarte slabe suprapuse dar care nu se vad direct, doar le ''simti'' in imaginea vizuala.
Corul ''astronomilor de dormitor'' a reusit sa compromita un lucru foarte valoros doar ca sa se gudure pe langa astrofotografi. Care evident ca nu cunosc aceste detalii pentru ca nu fac observatiile vizuale .... vrednice de dispret.
Multumesc creatorilor Seestar care au facut posibile comparatii ca cele de mai sus si restabilirea adevarului. Lucru care provoaca mare sucareala in anumite cercuri talibane ...

Intre timp, am mai rezolvat si separat Eps 1-2 Lyr (A,B,C,D,I).
La Vega am reusit sa vad doar companionul H 5 39. STFB 9 a lipsit la apel.
Saturn era la altitudine joasa iar lumina Lunii batea asa de tare ca mi s-a parut ca aud sfaraind spatele oglinzii. Am reusit sa vad doar discul, umbra inelului si satelitul Titan.

Atasez pozele obiectelor M27/ 15min, M56/16min si M71/20min obtinute cu Seestar S50. Acestea sunt pozele neimbunatatite, descarcate de R2D2 pe rabla mea de telefon. Pozele arhivate pe Seestar si imbunatatite sunt de o calitate mult mai buna dar sunt uriase pentru serverul forumului.

Observatiile paralele sunt extrem de interesante.
Am de gand sa folosesc Seestar si in proiectul meu observational ''Revue des constellations''.

Cer senin, Mircea

[Andrei Ionescu]

O astro-poveste cu de toate: 1000 de obiecte cosmice într-o saptămână…

Au trecut mai bine de două săptămâni de la încheierea taberei anuale astROmania. Ediția cu numărul 16 ne-a găsit tot la Pensiunea Agroturistică „Cabana Curmături”, în județul Alba, unde mâncarea mereu e mai bună, berea mai rece, cerul mai negru, iar distracția mai copioasă, alături de aproximativ 50 de astROmaniaci și prieteni de stele, timp de vreo 10 zile.

Abia acum mi-am făcut timp să scriu cele trăite de mine în tabăra de anul acesta, în care am ajuns cu planuri mărețe și ambițioase. Am sacrificat observațiile astronomice lungi și lente la obiecte cosmice spectaculoase și observate de nenumărate ori în trecut pentru un singur scop: observarea a 1000 de obiecte noi din catalogul NGC, toate în decursul celor 7 nopți pe care le aveam la dispoziție.
Evident, pentru un asemenea deziderat, aveam nevoie de suficient de multe nopți senine, din cele 7. S-a dovedit faptul că m-am situat undeva la granița dintre ghinion și noroc. Nu a fost nici complet înnorat și nici complet senin, ultimele nopți au fost dominate de pâclă amestecată cu un fel de praf saharian, combinație care a stricat destul de mult transparența fantastică a cerului de munte. Tot ce pot spune, momentan, este că a fost cea mai mare și grea încercare de când mă uit la stele și nu sunt sigur că aș mai repeta vreodată un astfel de mega maraton. Vă invit să aflați singuri cum a decurs această poveste fantastică și dacă a avut sau nu final fericit.

Înainte de toate, tot acest heirup face parte din mai marele proiect personal „A FaNGCtastic Journey: Road to 7840”, prin intermediul căruia îmi propun să observ întreg catalogul NGC, compus din 7840 de obiecte cerești (galaxii, nebuloase, roiuri stelare). Progresul era unul vizibil chiar și înainte de tabără, având undeva la peste 2000 de obiecte bifate în această listă interminabilă. Doar că am vrut să mă autodepășesc, dat fiind că foarte rar ajung mai mult de o dată pe an la un cer de tipul celui din tabără.

Am ajuns optimist și cu o sete nebună de a observa toate cele 1000 de obiecte propuse. Planul era gata cu luni bune în urmă: eram gata pentru aproape fiecare scenariu (mai puțin cel în care aveam prea puține nopți senine pentru toate 1000), obiectele erau trecute pe categorii, inclusiv programul de somn pe timp de zi era calculat, astfel încât să pot rezista cât mai mult noaptea. Mi-am împărțit obiectele în sub mag. 13.5 și peste mag. 13.5 pentru fluctuațiile de transparență între nopțile petrecute la munte, fenomen foarte des întâlnit, am separat constelațiile în funcție de orele la care se află la sau aproape de meridian, totul era pregătit.
Avantajul meu categoric pentru cele 1000 de obiecte observate: faptul că tabăra a avut loc mai târziu anul acesta, datorită eclipsei totale de Soare din Spania, motiv pentru care noaptea a fost mai lungă iar toamna mai avansată. Astfel, sezonul galaxiilor de toamnă era deja pe cer, motiv pentru care mă aflam într-o perioadă benefică „harvesting-ului”, adică se aflau pe cer constelații ce prezintă densități enorme de obiecte deepsky, în principal galaxii. Cetus, Pisces, Andromeda, Triangulum, Aries, Pegasus, Perseus toate aceste constelații sunt compuse din sute de galaxii fiecare.

Prima noapte, 5-6 septembrie, a decurs mai bine decât ne așteptam cu toții. Prognozele anunțau șanse mici de senin, însă, cumva, am avut parte de suficient timp încât să observ 51 de obiecte din Pegasus. Având în vedere că observațiile au fost realizate prin ferestre de senin iar transparența nu a fost excelentă, am optat pentru obiectele din categoria <mag> mag 13.5 din Pegasus cu obiecte din categoria < mag 13.5 din constelații precum Andromeda, Aries, Pisces, Perseus.

[Andrei Ionescu]

A doua noapte, 6-7 septembrie, a fost senină aproape în totalitate, excepție făcând ultimele 2 ore de noapte astronomică. Transparența a fost bună, motiv pentru care am adăugat 200 de obiecte în repertoriu, ajungând la 25% din totalul pe care îl aveam de observat. Am alternat obiecte din categoria > mag 13.5 din Pegasus cu obiecte din categoria < mag 13.5 din constelații precum Andromeda, Aries, Pisces, Perseus.

A treia noapte, 7-8 septembrie, a fost un dezastru total. Am avut parte de senin doar până la ora 23. Până la venirea norilor am observat doar 39 de obiecte cosmice, acesta fiind primul moment în care a început să încolțească nesiguranța în mintea mea. În acest punct, cu nici 300 de obiecte observate în total după primele 3 nopți și având în vedere că prognozele nu arătau bine pentru următoarele nopți, nu mai eram deloc sigur că pot duce la capăt maratonul. M-am culcat devreme, cu o piatră pe inimă, dar faptul că m-am odihnit suficient în acea noapte s-a dovedit a conta enorm în imaginea de ansamblu a acestui maraton fantastic.

A patra noapte, 8-9 septembrie, a fost una de-a dreptul memorabilă. Fără îndoială una dintre cele mai reușite și satisfăcătoare nopți petrecute de mine sub stele ne-a oferit senin complet pe parcursul întregii perioade de întuneric total. Transparența a fost și ea extraordinară, de la un crepuscul la celălalt, fapt pentru care am reușit să stabilesc un record personal absolut: 315 obiecte observate într-o singură noapte, din toate categoriile și constelațiile alese de mine. După această noapte, completasem mai mult de jumătate din maratonul cu care plecasem în gând de acasă.
Și încă îmi mai rămăsese aproape o oră până când cerul urma să fie invadat de fotonii Soarelui aflat încă sub orizont, însă am ales să dedic acea ultimă perioadă a nopții obiectelor spectaculoase de iarnă, de care îmi era tare dor. Orion, Monoceros, Gemini, Taurus, toate acestea erau suficient de sus încât să ne delectăm cu bijuteriile de le teritoriul acestor constelații hibernale superbe. Această decizie era să mă coste reușita maratonului pe final, însă nu regret nicio secundă hotărârea.
Am plecat spre cameră când cerul era deja albastru, fără a mai avea nevoie de lanternă roșie pentru a ajunge la cabană.

[Andrei Ionescu]

A cincea noapte, 9-10 septembrie, a început cum nu se putea mai bine, cerul arătând excelent, poate cele mai transparente 2 ore din toată tabăra. Din păcate, în jurul miezului nopții, transparența s-a stricat brusc. Am aflat, în urma consultării aplicațiilor de specialitate, că deasupra noastră se află o pâclă subțire combinată cu praf saharian. La aceste impurități s-a adăugat și un front noros care ne-a acoperit de tot stelele spre dimineață. Cu toate acestea, am reușit, cu greu, să observ alte 200 de obiecte pe cel mai rău cer din toată tabăra. În acest punct, mai aveam nevoie de încă 195 de obiecte pentru completarea dezideratului. Și totuși, îndoiala se instalase iar, știind că praful saharian nu are cum să dispară complet până noaptea următoare.
Misiunea devenise, poate nu imposibilă, dar extraordinar de grea. Mai aveam doar următoarea noapte la dispoziție, întrucât ultima noapte a taberei se anunța a fi una ploioasă, complet incompatibilă cu observațiile astronomice. Totul depindea de această următoare noapte. Și, desigur, aveam 805 obiecte observate, un rezultat absolut fantastic. Îmi depășisem deja recordul cu acea noapte fabuloasă cu 315 observate. Și totuși… nu erau 1000. Planul în care aveam atât de multă încredere, pe care l-am construit luni în șir cu atenție și minuțiozitate se clătina din temelii sub ochii mei. Totuși, rămăsese în mine optimism din belșug.

[Andrei Ionescu]

A șasea noapte, 10-11 septembrie, testul final. Cerul era senin, dar aceeași problemă ca noaptea trecută era prezentă: pâcla prăfoasă sahariană făcea ca cerul să arate oribil. Oboseala nopților petrecute la observații se simțea din ce în ce mai mult, gândul că nu voi completa maratonul îmi suna în cap din minut în minut, dezamăgirea unui cer spălăcit în creierii munților, departe de poluarea luminoasă, era arhiprezentă. Mai mult, cu câteva ore înainte, pe timp de zi, am fost nevoit să schimb puțin planul de bătaie pentru ultima noapte și să adaug o nouă listă pentru observațiile ce urmau să vină. Dat fiind că terminasem de observat toate obiectele din plan care erau pe cer imediat după apusul Soarelui, a trebuit să „mai fac rost” de încă vreo 100 de galaxii din Draco, pentru a nu aștepta până la miezul nopții să se ridice obiectele rămase din lista inițial planificată.
Toate acestea apăsau greu asupra mea, în timp ce-l pregăteam pe Gargy pentru un ultim dans împreună în această tabără.
Cu toate acestea, primii fotoni văzuți prin ocular în acea noapte mi-au dat un boost de încredere fabulos. Primele galaxii au fost observate cu ușurință și, când am verificat proprietățile acestora, mi-am dat seama că fac parte din categoria de > mag 13.5. Cu toată pâcla și praful de pe cer, vedeam cu ușurință galaxii de peste mag. 14.5. Un semn extraordinar de bun. Parcă Gargy mă încuraja spunându-mi că se poate!
Totuși, oboseala și rutina observării a sute de galaxii care arată, într-o oarecare manieră, la fel, a început să cântărească foarte greu pe măsură ce orele treceau. Prima pauză serioasă a apărut după aproximativ 2 ore. Mă gândeam că deja am depășit cu mult 100 de obiecte observate și mă apropii de ultimele 50. Când am verificat, piatra îndoielii și-a făcut din nou simțită prezența. Observasem doar în jur de 80 de obiecte. Unde mai pui că mai toți colegii mei stăteau la câțiva metri de mine, beau bere și se distrau. O lipsă de respect ieșită din comun… din partea mea, să nu renunț și să mă alătur lor.
Dar, bineînțeles, am strâns din dinți și am continuat lista. Cu mult, mult prea mult efort depus, am reușit să observ toate cele 195 de obiecte în noaptea respectivă, terminând socotelile în jurul orei 02:30.
Am sărbătorit alături de prieteni victoria dulce a celor 1000 de obiecte observate, cu ultimele 4-5 doze de bere rămase în rezerva de provizii pe care o adusesem în tabără. Sublim!

Concluzionând, experiența a fost una fantastică, dar care a dus la privarea mea, voluntară, de glumele și relaxarea de care ceilalți colegi s-au bucurat din plin. Din acest motiv, nu cred că voi mai face vreodată un astfel de maraton, atât de complex și dificil. Totuși, a fost fără îndoială o săptămână care m-a consolidat ca astronom amator „vizualist” și din care am avut o grămadă de lucruri de învățat.
Am ajuns la 3089 de obiecte observate din cele 7840, ceea ce înseamnă că mă apropii din ce în ce mai mult de completarea primei jumătăți a catalogului.
Vă urez cer senin tuturor și vă sfătuiesc să nu faceți acasă ceea ce am făcut eu în cele relatate mai sus. Sau faceți, treaba voastră, să nu spuneți că nu v-am avertizat cât de solicitant e un astfel de maraton! 😁

[Mircea Pteancu]

Andrei

Felicitari in primul rand pentru consecventa si darzenia cu care ti-ai dus planul de observatii la bun sfarsit !

Multumesc pentru relatarea extrem de interesanta, stii sa prezinti lucrurile foarte frumos,acesta e un dar literar.

In al treilea rand, multumim pentru avertismentul de la sfarsit ... noa, asta e, ne-ai zis dar eu totusi cred ca trebuie sa incercam. Daca n-o sa fie o mie de obiecte , e bine si o suta sau chiar si numai zece, important este sa observam. Fara observatii, nu exista Astronomie.

Insa trebuie sa te cert un pic. Omule, ai asa, o inclinatie spre riscuri nebune de cazinou ! Era sa pierzi ultimele doze de bere ! Asa ceva nu se face ... Consuma lumina stelara cu responsabilitate !

Felicitari si organizatorilor care fac posibila tabara Astromania !

Cer senin, spor la observatii in continuare, Mircea