[mmarin]

În fiecare discuție despre instrumente optice, inevitabil, cineva o să se refere la un aspect sau concept pe care toată lumea îl cunoaște dar fiecare îl îțelege în felul său. M-am decis să deschid topicul ăsta în speranța că, după ce facem subiectele praf și pulbere, măcar unul-doi care vor avea răbdarea să citească vor fi mai lămuriti ca înainte.
Încep cu confuzia între curbura de câmp și distorsiunea geometrică. Nativ, imaginea generată de obiectivul instrumentului de observație nu e plană ci urmărește o suprafață cu o curbură mai mult sau mai puțin pronunțată, dependentă de formula optică și de rezultatele urmărite de proiectant. Câmp relativ plat au doar obiectivele proiectate pentru fotografie pentru că senzorul/filmul/placa fotosensibilă sunt - nu-i așa? – plane. Telescoapele destinate observațiilor vizuale sunt optimizate pentru cea mai bună rezoluție posibilă a imaginii și de aceea nu au niciodată câmp plat. Ocularele au și ele adesea un câmp focal curbat – cele cu câmp plat nu-s tocmai ieftine - și curbura diferă de cea a obiectivului.
Când vorbim de efectele curburii de câmp asupra imaginii la ocular, ne referim la faptul că doar o parte din câmpul focal al ocularului se va suprapune peste cel al obiectivului și doar acea parte va prezenta ochiului detalii fine; restul imaginii va fi mai mult sau mai puțin neclară. Putem muta zona clară de la centru spre periferie și înapoi ajustând butonul de focalizare. Dacă periferia imaginii rămâne neclară, de vină sunt aberații gen comă sau astigmatism.
Acuma vin io și mă uit prin țeavă – vezi poza făcută prin agregatul 12x60Flat – și rămân cu impresia că marginile imaginii sunt mai aproape de mine decât centrul, ca și cum ar fi proiectate pe o cupolă și încep să bat nervos la tastatură că ostromentu’ e țeapă și că are o curbură de câmp intolerabilă. Altul ar zice că manifestă un pronunțat efect de glob.
În realitate avem de-a face cu o distorsiune geometrică numită în folclor „pernă” – pincushion în engleză – și e aleasă deliberat de cel ce a proiectat ocularul pentru că asigură o magnificație constantă pe toată suprafața imaginii. Efect de glob manifestă instrumentul 8x42Flat, dar asta se poate observa doar cu instrumentul la ochi, când panoramezi.
Pun mai jos câteva poze făcute prin căteva instrumente aflate la îndemână, unele au câmp plat altele nu, sper că ilustrează decent diferența. Aștept replici și noi subiecte de dezbatere, nu vă sfiiți să dați cu pietre!
P.S. Dacă am ales greșit secțiunea, rog un moderator să mute topicul într-un loc mai potrivit.

[Mircea Pteancu]

Fara ''chietri'', replicile si comentariile sunt suficiente, Mircea

[tudor]

Aici e prezentat in detalii efectul e glob
https://www.holgermerlitz.de/globe/distortion.html
Când pe marginile campului vizual liniile drepte se păstrează drepte, adică fara distorsiuni liniare, vom avea totuși distorsiuni unghiulare. Și invers. Nu se vor anula Niciodată complet aceste distorsiuni. Ori va fi una, ori va fi alta. MAESTRIA sta in a le doza cât mai bine încât sa nu deranjeze privitorul. De exemplu când avem distorsiuni unghiulare mai mari decât cele liniare vom observa ca imaginea se deformeaza prin micșorare proportionala. Adica pe margini vom avea o magnificatie mai mica decât cea de pe centru si astfel iluzia ca tot ce se afla în centrul FOVului este mai aproape si ce este pe margini mai indepartat, liniile pastrandu-se drepte pe margini. Exact ca și cum te-ai uita la o sfera/glob. Punctul din centru va fi mai aproape iar cele de pe marginea sferei vor fi mai îndepărtate de observator. Efectul de glob Este o iluzie care nu pe toți ii obosește la fel. Cei de la Zeiss au făcut un studiu pe un eșantion de oameni și au ajuns la o medie de coeficient de perceptie a distorsiunii unghiulare (efectul de glob). https://www.holgermerlitz.de/newk/newk.html
Asa au proiectat Zeiss SF Victory 10x42 care pt majoritatea oamenilor are un echilibru ideal între distorsiunea unghiulara și cea liniara, echilibru bazat pe media coeficientului din studiu. Acestui binoclu (Zeiss SF Victiry 10x42) i s-a lasat doar o mica distorsiune liniara, doar cât să contracareze distorsiunea unghiulara și sa se afle în media din studiul lor de perceptie a efectului de glob. Acest binoclu, confirm studiului de la Zeiss are echilibrul cel mai natural pt percepția umana între cele doua tipuri de distorsiuni. Dar În alte binocluri cu camp plat efectul de glob își face simțită suparator prezenta mai ales terestru când facem "scanare" "panning" cu binoclul. Totusi aceasta distorsiune unghiulara își face simțită prezenta și la astro, când ducem de exemplu o stea dubla de la centru spre margine. Atunci observam ca spre margine binoclul își pierde capacitate de a menține despărțită dubla, datorita magnificatiei mai mici de pe margini fata de cea de pe centru. Mie personal îmi plac instrumentele fără acest efect de glob, datorita celor spuse mai sus.

[Night]

Bun topicul.

Duc discuția în altă direcție, urmând însă titlul topicului. 99,9% din oameni, când se gândesc la performanțele optice ale unui instrument, se/te întreabă: Cât mărește?

Cu greu le explici că mărirea vine pe locul 3, după alți parametri, ca și cum am întreba cât cântărește un autoturism înainte de achiziție. Mitul Grosismentului, este puternic.