[Mircea Pteancu]

Rod Mollise, zis ''Untiu Rod'' pentru tinereii de 40 sau 50 de ani (si ''cuzz Rod'' pentru moshierii ca mine) a publicat episodul 2 din ''Messier Project''. Deoarece a fost bolnav si nu se simtea in mare forma, Rod a folosit, pentru acest episod, in loc de dobsonianul sau ''Zelda'' 10'' F/5, un newtonian de 6'' F/5. Plus Seestar S50mm care-i obligatoriu in acest proiect ... mollisean.

https://uncle-rods.blogspot.com/2025/10/is...1-m32.html

Doua note mi s-au parut foarte interesante:

1) Dupa Rod, descoperitorul galaxiei M33 a fost Giovanni Battista Hodierna, in prima jumatate a secolului XVII. Hodierna a observat cu o luneta galileana 20x, deci cu apertura de vreo 25mm, fabricata de Francesco Fontana. La stele, Hodierna penetra pana la magnitudinea 8mv cu aceasta luneta. Aceasta afirmatie apartine unor cercetatori contemporani si care nu cred ca au experienta in observarea cerului. Eu banuiesc ca Hodierna a penetrat pana la cel putin 9mv. Probabil insa ca a avut mai multe lunete.

Hodierna este adevaratul pionier al Astronomiei Deep Sky, domeniu in care i-a dat clasa de departe lui Galileo Galilei. Dar pe cine sa intereseze Deep Sky in secolul XVII ? Dumnealor, daca vedeau inelul lui Saturn si doua benzi pe Jupiter credeau ca au vazut marginea Universului si au realizat culmea Astronomiei observationale. Desi publicate in volumul ''De admirandis coeli characteribus'', descoperirile lui Hodierna au trecut nebagate in seama. Ba, mai mult, deoarece proveneau de la un preot de tara, sarac si cu educatie putina, a fost chiar ''luat la misto''. Unul dintre mistocari a fost copilul de bani gata Huygens.

In cartea lui Hodierna, M33 este mentionata numai in text, nu pe desene dar de trei ori. Am cartea in format PDF, am verificat, am gasit-o de doua ori ...vezi in atasamente Que iuxta Triangulum si Iuxta Triangulum. Zic savantii ca ar fi mentionata si la pag. 6 dar, cu riscul de a fi acuzat de teoria conspiratiei pentru contrazicerea a trei savanti mari si lati, de la observatorul astronomic, de la institutul de Mate si cel de Geodezie din Palermo ... la pag. 6 nu apare nici o mentiune a lui M33.

Mai spune Rod ca M33 este un obiect vizibil cu ochiul liber, la limita, din locuri excelente de observatie .

De la Punctul Siria, am vazut M33, bine vizibila in cautatorul RACI 8x50mm. Deocamdata, cel mai mic instrument cu care am vazut M33 este binoclul roof SAGA 10x42mm. Dar, de acasa, am observat de multe ori M33 cu binocluri de 10x50mm.

Rod vorbeste si despre nebuloasa HII - NGC 604 si dificultatile in observarea ei.
Foarte recent, pe 18 Octombrie, am reusit sa vad NGC 604, de acasa, cu dobsonianul ''Ratusca cea urata''. In seara respectiva, am folosit un ocular asferic f= 23mm/ 38x pentru camp larg de 98' si 216x/ TMB Planetary 4mm pentru detalii. NGC 604 se vedea ca o steluta pufoasa si mai grasuta ( ''fat and beautiful'' ), langa steaua TYC 2293-642-1 de 11mv, parte din asterismul in ''Y'' - este mijlocul piciorului frant al lui Y.

Atasez fotografia lui M33, obtinuta pe 20 Septembrie, cu o expunere de 34 de minute cu ZWO Seestar S50mm de catre colegul nostru de astroclub si forum, Alex Don din Curtici, Arad. NGC 604 se vede foarte bine, ca varful din dreapta al unui asterism de trei duble, la marginea din stanga, mijloc.

2) Rod atribuie descoperirea lui M110 lui Caroline Herschel. In atmosfera sociala toxica actuala de feminism desantat, am insa rezerve fata de aceasta atribuire.

Mircea

[Erwin]

Mircea, frumoase rapoarte, felicitări!

Nu ne temem de fotoni, dacă vin de departe! Dacă vin de la LED-uri, să mă ierți, dar nu vreau să mă enervez de dimineață!

Cer senin!

[Mircea Pteancu]

Multumesc Erwin !
Te rog, nu te enerva, boss, nu face bine la ten. Sa nu ajungem sa folosim apa micelara ...

Cer senin, Mircea

[Mircea Pteancu]

Arheologie Deep Sky

Haideti pe vremea aceasta de observatii imposibile, sa rascolim prin arhivele secolului X, in cautare de obiecte Deep Sky.
Citim deci la pag. 207 a cartii lui al-Sufi ''Descrierea stelelor fixe'': arabii considerau Lambda Ori si cele doua stele vecine, Fi 1 Ori si Fi 2 Ori, vizibile cu ochiul liber, ca o nebuloasa. Denumeau aceasta ''nebuloasa'' drept ''al haka'' sau ''haka al djauza'', partea coamei calului, apropiata de genunchiul calaretului.
Sau mai numeau aceasta grupare de stele drept ''al atsafi'' adica ''trepiedul''. Dar nu trepiedul nostru pentru telescoape ci unul folosit la tesut de femei.
Azi noi stim ca acolo este roiul stelar deschis Collinder 69.
Pe 1 Noiembrie, in roiul Cr 65, foarte apropiat de Cr 69, am numarat 10 stele cu binoclul Omegon 2x54mm.
In Cr 69 insa am vazut doar cele trei stele ale lui Al Sufi.
Lambda Ori este numerotata de Al Sufi cu nr.1 intre cele 38 de stele pe care le atribuie constelatiei pe care ei o numeau ''Al Djauza'' adica Gigantul. Interesant ca o alta denumire populara era cea de ''Casatoritul/ Sotul''.

Cele trei stele din centura lui Orion, la Al Sufi poarta numerele 26/ noi o numim Mintaka, 27/ la noi, Alnilam si 28/ la noi, Alnitak.
Numele lor colectiv, de asterism, este ''mintakat al djauza'' adica centura gigantului. Acest asterism, numit in Europa ''Cei trei regi'' iar la romani ''Cei trei crai'' sau ''Trisfetitele'', la arabii secolului X se mai numea ''al nizham'' adica ''siragul de perle''. In nici un caz nu se numea ''Siragul de perle'' steaua Alnilam, asa cum bat campii campii siturile pentru amatori. Si unii autori bine cunoscuti.
Azi stim ca acolo se gaseste roiul stelar deschis Cr 70 dar din care fac parte numai Mintaka si Alnilam si stelele dintre ele.
Alnitak/ Zeta Ori nu face parte din Cr 70. ( Alta aiureala promovata de siturile amintite si guru acela binocular din Anglia, nu-mi amintesc numele sau. )
Nici din Cr 70 nu am vazut mare lucru pe 1 Noiembrie prin binoclul Omegon 2x54mm. Decat pe Mintaka si Alnilam si, cu vederea periferica, se zareau doua sau trei stelute la limita, la Sud de Alnilam.
Al Sufi atrage atentia ca Ptolomeu nu a catalogat Sigma Ori, stea de marimea 4, de la Sud de Zeta Ori.


Cazul lui Andromeda este insa unul grav. Era denumita ''Femeia inlantuita'' dar si ''Femeia care n-a avut niciodata sot'' ! Modul in care este mentionata Marea Nebuloasa din Andromeda este interesant. Galaxia este folosita ca punct de reper pentru a lamuri o constelatie/ peste, introdusa de Ptolomeu. Aceasta mentionare in treacat (si ca punct de reper !) este un puternic indiciu ca galaxia era bine cunoscuta.
Nici Roiul Dublu din Perseu / NGC 869 - NGC 884 nu era un secret si este reprezentat in catalogul lui Al Sufi. Vezi atasamentul.

Mircea

[Mircea Pteancu]

Colectia de carti vechi a profesorului Pasachoff a fost vanduta saptamana trecuta la Christie's.
Printre carti s-a numarat si "De Stella nova in pede Serpentarii'' a lui Joannis Keppler.
Acolo, Kepler a descris observatiile sale asupra supernovei SN 1604. Descoperita la 9 Octombrie 1604 de catre Lodovico delle Colombe, supernova a fost visibila pana in Octombrie 1605.
Pentru cititorii de telefoane precizez ca telescopul nu fusese inca inventat. Deci toate observatiile au fost efectuate cu ochiul liber.
SN 1604 este supranumita ''Supernova lui Kepler'', desi nu el a descoperit-o, din cauza calitatii excelente a observatiile incluse in cartea mentionata. Acestea au permis ca in Iunie 1941, W. Baade sa descopere, cu telescopul de 100 inch de pe Muntele Wilson, ramasitele acestei supernove.

La licitatia de saptamana trecuta, cartea lui Kepler s-a vandut pentru suma de 40.640 dolari.
O suma mica pe langa cei 101.600 verzisori platiti pentru o pagina din Biblia Gutemberg sau cei 889.000 platiti pentru ''Mysterium cosmographicum'', tot a lui Kepler.

Atasez harta lui Bayer pe care Kepler a identificat SN 1604. Voi o vedeti ?

Mircea

[tudor]

E in piciorul lui Ophicus, notata cu N...e cea mai luminoasa!
...dar am tras cu ochiul pe Wikipedia!

[Mircea Pteancu]

Bine ai facut, scopul nostru este sa invatam si sa ne si gasim ''de lucru''.
Atasez pozitia ramasitei supernovei SN 1604. La vara, pornind de la Sabik spre Est va fi usor dar interesant de ajuns in zona. Ramasita este prea slab luminoasa pentru telescoapele noastre dar merita sa aruncam o privire zonei in care s-a vazut ultima supernova cunoscuta a Caii Laptelui. Am sa folosesc un RFT, ori luneta zoth 90x600mm ori newtonianul 148x750mm.

In cartea ''De stella nova ...'' exista la pagina 70 o nota (sau legenda) pentru aceasta harta care confirma ca avem dreptate. Supernova este notata cu N.
Sunt insa ''baflat'' - ca sa dau cezarului ce este al cezarului si romglezilor ce le bilongheaza. In nota, Kepler vorbeste despre conjunctia tri-planetara Saturn, Jupiter si Marte dintre 30 Septembrie si 10 Octombrie cand el a vazut supernova din Praga.
Dar mai sus, la pagina 46, prezinta conjunctia tripla dintre Mercur, Saturn si Jupiter.
Atasez si nota si desenul lui Kepler. Poate le deslusiti voi.

O alta mica enigma: undeva, pe un site d-asta atoatestiutor, se afirma ca Johannes Kepler a vazut prima data supernova pe 17 Octombrie. Dar in nota atasata, extrasa de la pag. 70 scrie negru pe alb ... ( ma rog, negru pe cafeniu ) : ''... vel 10. Octob. quo die Pragae primum visa est Nova Stella.''

Deoarece si eu sunt urmashum stramoshium Romanii, citesc aceasta cu usurinta si fara nici un goaglu transleit, drept: ''... pana in 10 Octombrie, zi in care din Praga am vazut prima data Steaua Noua''.
Oare in 1604, marele astronom Kepler sa nu fi auzit de reforma gregoriana a calendarului, introdusa in 1582 ?

Reverenter serenisimii astronomicii, Fra Mircea

[Mircea Pteancu]

La alt topic a fost adus atentiei noastre un video despre cronologia indiana si problemele ei.
In filmul respectiv, la minutul 4:51 este precizata folosirea uneia dintre metodele lor cronologice pentru calcule si masuratori astronomice precum ''identificarea stelei polare''.
Acest pasaj m-a facut sa ridic din sprancenele mele (care nu-s nici stufoase si nici monospeancene ca la cel mai prost prim-ministru din Univers) si mi-a starnit scepticismul.

https://www.youtube.com/watch?v=pT3OmaN4YWM

Cronologia respectiva este una spiritista, fara a avea prea multe in comun cu realitatea astronomica.
Din captura de imagine, estrasa din video, se vede cursorul fixat ca un reticul pe Polaris. In urmatoarele pagini ale prezentarii PP apare data de 12.209 ani B.C./ Inainte de Cristos sau, cum zic ateii, ''inaintea erei noastre''.
Asa ceva este o aiureala. Miscarea de precesie trebuie inteleasa pentru ca, in timp, are un efect dramatic asupra aspectului cerului instelat.

Nici vorba ca acum 12.000 ani, astronomii indieni sa fi identificat steaua polara ca fiind Polaris. In urma cu 12.000 ani, Polul Nord ceresc era undeva langa Vega, vezi schema precesiei dupa Flammarion, din atasament.

Precesia are o puternica influenta asupra cerului vizibil chiar si pe perioade '' mai scurte''. Aici, durata vietilor noastre nu intra in calcul.

La Conferinta din 2019 a Societatii Romane de Astronomie Culturala am prezentat lucrarea ''Honterus si obiectele Deep Sky''. pe care o gasiti aici, de la pagina 7:

https://www.academia.edu/44153135/Conferin%C8%9Ba_SRPAC_2019


Am studiat scrierile lui Honterus si, mai ales, harta sa stelara, publicata la Brasov, in 1542.
Aceasta este a doua harta stelara din istorie, conceputa in Europa dar care s-a pastrat. Prima in ordine cronologica, elaborata de Albrecht Durer in 1515, nu are nici un exemplar pastrat.
Harta lui Honterus poarta ca data a elaborarii anul 1532. Aceasta harta poarta insa o enigma.
Enigma hartii lui Honterus este epoca pentru care a fost conceputa. Daca priviti harta, veti constata ca Polaris este la o distanta apreciabila de Polul Nord ceresc. Si aici nu ma refer la centrul hartii care se gaseste in Polul Nord Ecliptic. Deoarece harta lui Honterus este in proiectie ecliptica. Ci la distanta dintre Polaris ( o gasim in varful cozii Ursei Mici) si centrul cercului numit pe harta ''Circulus Arcticus''. Acela este aici Polul Nord ceresc.

Asa cum am scris in articol, aceasta diferenta consistenta m-a convins ca harta lui Honterus a fost trasata pentru alt echinox, nu pentru 1500, de exemplu. Am presupus ca echinoxul hartii este legat de viata lui Ptolomeu deoarece Honterus a creat harta pentru editia completa a lui Henri Petri ( Basel, 1541) a operei lui Ptolomeu. Anul nasterii lui Ptolomeu este incert dar se stie ca a murit in anul 170 AD.
Am simulat in Stellarium aspectul cerului instelat pentru anul 170 AD. Si, ce sa vezi ? Rezultatul simularii corespunde perfect cu harta lui Honterus. Asadar, in anul 170 AD, Polul Nord ceresc era la o distanta considerabila de zece grade de Polaris. Steaua cea mai apropiata, de fapt ''steaua polara'' era HIP 62028 de magnitudine 7,5, adica telescopica. Am avut placerea de a observa aceasta stea cu dobsonianul de 200mm. Atasez harta detaliata, extrasa din Stellarium daca doriti sa observati si voi ''steaua fara nume''.

Revin la perioada de 12.000 de ani. Pixelii sunt ieftini iar creatorii de tot felul de filmulete de pe internet nu se zgarcesc sa-i cheltuiasca cu usurinta si de aceea citim despre perioade de zeci de mii, de sute de mii sau milioane de ani.
Suntem fiinte fragile, efemere ... cum sa zic, fara a fi funebru ... foarte muritoare. Daca pentru un lucru trebuie sa avem respect, acela este TIMPUL.
Vorbim de 12.000 de ani? De la moartea lui Ptolomeu, au trecut ''doar'' 1856 de ani. Ei bine, aceeasi simulare in Stellarium mi-a aratat ca pe 12 Ianuarie 170 AD, daca as fi fost sub stele, cu telescopul, la ora 4:00, ora Daciei ( ca Romania era departe in viitor), as fi vazut la sase grade deasupra orizontului sudic, la meridian, cel mai frumos, fain, (cool - daca vreti), roi stelar sferic din Univers: NGC 5139/ Mel 118/ Omega Centauri.

Mircea