[Mircea Pteancu]

Iata gandurile lui Akkana Pek, creatoarea sitului ''Shallow Sky''. centrat indeosebi pe observarea Cosmosului apropiat. Un contra-punct bine venit in fata maniei Deep Sky care bantuie de multe decenii Astronomia de amatori. Manie careia-i sunt si eu prizonier de multa vreme.


(Akkana's thoughts on visual astronomy)
What good is an observatory?

What good is reality, when you can display a picture of anything at all on your computer screen, in 24-bit color?

What good is the outdoors, with the wind on your face and the chill biting your fingers, when you could be indoors, sitting in a cushioned chair in a climate-controlled fluorescent-lit room?

Why spend effort trying to locate an observatory in a dark site, or waste money maintaining a large telescope instead of a small one? After all, M42, M31, M13, and the double handful of other bright objects, are pretty -- everybody says so -- and once you've seen one fuzzy patch, you don't really need to spend time trying to notice differences between various different fuzzy patches, do you? Sure, some of the fainter fuzzy patches are farther away, but why should that be exciting to someone looking at it? If you just want to look at things that are far away, you can always download images from the Hubble web site.

Why waste your time learning to use a telescope, learning to find your way around the skies, making friends with the constellations, learning patterns in the sky which you'll greet with warm recognition every clear night for the rest of your life? Wouldn't it be easier to punch in a couple of coordinates and wait for the telescope to slew automatically without your having to work or think or learn?

Why waste time learning observing skills, getting good at seeing details in almost invisibly faint objects, when a camera, or, better yet, a computer controlled CCD array, can capture light much better? Isn't the human eye obsolete as a research tool, anyway?

What good is it to anyone that there are people intimately familiar with the constellations, who spend their nights scanning the skies looking for comets and other new objects? Surely any new comet would eventually show up on some computer-monitored CCD survey, so why should we get excited about the guys shivering out there with their binoculars, or glorify them by naming objects after them? Isn't a name like "C/1996 B2" just as good as "Comet Hyakutake"?

What use is the look on someone's face when they see Saturn through a telescope for the first time, or the shout of a child saying "Hey, Mom, Dad, come look at this!"? They've all seen photos of Saturn before, bigger and better than they see it through a small telescope -- why waste their time showing them a live image, and why do they always seem to get so excited about it?

What's the point of trying to take your own photographs, when anything you could possibly want to photograph has already been shot, and you can order the full-color poster for $14.95 without having to learn about guiding or equatorial mounts or exposures or reciprocity failure or any of a million other annoyances?

What, for that matter, is the point of trying to study anything at all? When you observe through a relatively small telescope, you're not seeing anything that a thousand other people haven't seen before you; when you try to solve problems in your physics classes, those problems have all been worked out before, and the solution's in the back of the book. Other disciplines aren't any better -- when you analyze Hamlet, you're only repeating thousands of analyses that preceded you. Write a program, and you're probably just solving some problem that someone else has already solved. You're probably not adding anything new. So why bother studying or working at anything?

Darned if I know what good any of this is. I sure hope it's stays clear tonight, though, so I can go out and observe.


https://shallowsky.com/observing/observing.html

O intrebare, un gand asemanator pus in alta parte a forumului a starnit reactii deloc binevoitoare.
Acum, zilele de toamna vin si trec sub cerul ''vesnic'' acoperit de nori. Avem timp de discutii. Sunt curios sa aflu ce ganditi voi. De ce observati ? Ce rost are sa faci observatii ? Ce sens au toate lucrurile pe care le facem ca astronomi amatori ?

Auzim aici Led Zeppelin cantand ''Babe I'am Gonna Leave You''.

https://www.youtube.com/watch?v=dZitPJMh60A

Daca nu gasim utilitate, rost observatiei,sa spunem adio Astronomiei !?


Mircea

[valy]

[Kirk Spock]

”Oh! Everything has a point, and if it doesn't, then there's [still] a point to it.”
Sau, ca sa trec de la dragul de Oblio la tragicul Mallory cand a fost intrebat de ce urca pe Everest: “Pentru ca este acolo”.
Ne propuneti un subiect prea frumos si sensibil, domnule Mircea. Copil fiind, de multe ori in serile de vara ma intindeam pe pamantul incalzit de arsita zilei si priveam cerul. Ametitor si sublim. Pentru mine (si nu numai, sunt convins), asa a inceput.

[tudor]

Din același motiv pentru care îmi place să observ răsăriturile de soare, să merg pe același traseu montan, sau să admir același copac din fața casei. A observa nu înseamnă doar a vedea pentru prima dată si doar a lua la cunostiinta. De ce ne place sa revenim asupra acelorasi obiecte "invechite"? In spate se afla poate o dorinta puternica a noastra de a ne demonstra ca lumea nu se termina la una din paradigmele falimentare create de noi. Azi paradigma dominanta este că lumea asta se rezuma doar la cotidianul politic și economic, ca si cum ar fi unicele noastre "motoare ". Când privesc M13 brusc îmi aduc aminte ca facem parte dintr-o poveste mult mai complexă decât interesele meschine politice și economice ale planetei. Cand vad Saturn prin telescop am aceeași senzație ca atunci când am văzut o vulpe în parcul natural Văcărești din București. În mijlocul unui oraș al secolului 21, "înconjurat" de realitate cotidiana specifica orașului (stressss, claxoane, grabă, manifestatii, nemultumiri) apare aceeași vulpe de mii de ani, care își hrănește puii, urmând aceeași lege naturala, parca sfidând stresul si carnavalul cetății. Ea este acolo indiferent de numele președintelui in vigoare, indiferent de ce legi sunt promulgate pe nu stiu ce continent, sau indiferent că s-a mai pornit in lume un război in numele păcii! Ea este acolo as spune chiar în pofida politicului și economicul, ca să ne aducă aminte ca nu acestea sunt "motorul" nostru. Această apariție neașteptată a vulpii în mijlocul freamatului din cetate creat de noi, este cea care ne oprește, chiar și pentru un moment, ca să reflectam asupra existentei noastre.
Fix la fel e și M13 de exemplu, el e acolo pe cer ca o apariție neașteptată, ca un fel de indicator al unei normalități, de cele mai multe ori uitată. Ce lecție de înțelepciune a oamenilor trebuie să fi fost doar simpla privire a Caii Lactee, din orașele neluminate! Atunci cerul era o carte de filosofie deschisă, acum aproape că s-a închis, lăsând locul milioanelor de cărți de specialitate. Privitul cerului ne învață intr-un mod simplu, fără cuvinte, că noi toți locuim în aceeași "grădină". Am arătat Luna prin telescop multor oameni: profesori de fizică, taximetristi, electricieni, poeti, pictori etc, și chiar prostituate. Indiferent de ce studii și facultăți aveau, sau în ce postură socială se aflau, toți în fața privitului Lunii prin telescop au reacționat fix la fel. Am fost cu toții uimiți de parcă eram frați în fața acestei priveliști directe. Deci experiența directă are o putere extraordinară de a ne uimi și a ne face sa cugetam la noi înșine, chiar din mijlocul vacarmului vieții noastre cotidiene. Dacă acelorași oameni le dădeam o carte bine documentată despre Lună, unii poate nici n-o citeau, iar alții care ar fi citit-o, tot nu ar fi experimentat uimirea existențială de la telescop.
Deci oare se compară să vezi o Lună, din mijlocul orașului, cu a vedea aceeași Lună chiar și cu rezoluție enormă în manuale de specialitate? Se compara privitul unui răsărit de Soare cu o fotografie? Se compara observarea directă a unei vulpi la pândă in Parcul Văcărești, cu una disecata până la celule in manuale de zoologie? Comparativ cu realitatea, fotografia pare doar o încercare limitata de reproducere a întregului fenomen experimentat direct. Experiența directă ne poate aduce înțelesuri adânci ale realității, și ne așează în poziția de cugetător, nu doar de consumator de idei "prefierte" de alții.
Salut inițiativa lui Mircea de a deschide acest subiect!

[valy]

[Mig71]

Salutare ,
O discutie atat de complicata dar cel putin tot atat de frumoasa. Fiecare are motivele personale pentru care face observatii astronomice, unele chiar neasteptate.
La mine motivul principal este ca imi face placere, am sentimentul de uniune si respect fata de enormitatea care ne inconjoara.
Alt motiv este curiozitatea si nevoia de intelegere a legilor fizice ale universului. Aceste legi fizice le cunosc si din carti dar facand observatii astronomice le simt mai validate.
De asemeni pasiunea pentru instrumente optice ma indeamna si la observatii astronomice pe langa observatiile de zi prin natura.
Multumim domnule Mircea pentru subiectele interesante propuse!

Gelu

[Mircea Pteancu]

Foarte frumoase si interesante sunt punctele voastre din care priviti Universul, va felicit !
Cred ca o importanta foarte mare o are si acel prim impuls din momentul in care am fost atrasi de Astronomie. Cum a inceput la voi, cum ati devenit ceea ce sunteti, astronomi amatori ?

Imi voi scrie si eu parerea privitoare la cele discutate aici dar pe acestea le stiu prea bine. Sunt mult mai curios sa aflu mai multe de la voi si despre voi.

Mircea

[Stanescu Octavian]

nu este o necesitate si nici de mare folos sa cauti pe cer in adancime sa calculezi sa faci teorii nu vei zbura niciodata in cosmos abea ai bani de avion . primordial e sa -ti faci un adapost sa ai acoperis mancare securitate sa nu te mance ursu sau alti oameni rai . apoi cand e ok tot poti cerceta si adancul oceanului paduri munti sa canti sa pictezi si sa stai sa numeri si stele . daca exista sau nu gaura neagra nu este chiar nimic util sa afli ca nu vei ajunge langa o gaura neagra niciodata . cauta o gaura in pamant sau in cladiri bombardate

[iulian90]

La mine curiozitatea de a descoperi cate ceva nou de fiecare data dar si placerea de a privi prin diverse instrumente sau de a le testa sunt motivele pentru care fac observatii astronomice. Chiar observand de mai multe ori aceleasi obiecte tot descoperi ceva nou la ele.

In trecut doua intamplari fericite au fost factorii care m-a determinat sa ma orientez spre astronomie.

In 2013 am construit prima luneta cu obiectiv simplet (tip Kepler) si cand am indreptat-o spre Luna si am vazut pentru prima oara craterele si detaliile invizibile cu ochiul liber care le vedeam doar prin documentare tv, uimirea si entuziasmul au fost atat de mari incat a fost primul factor care m-a facut sa ma orientez spre astronomie.
Apoi a doua intamplare s-a petrecut in toamna aceluiasi an, cu o luneta mai imbunatatita, tot cu obiectiv simplet dar de tip menisc si un ocular negativ (tip Galilei), am vazut prima oara faza planetei Venus in forma de semiluna, ceea ce mi-a intarit si mai mult interesul pentru astronomie.

[Herr_Alien]

Pentru acelasi motiv pentru care te duci la concerte. Ai cumparat deja albumul, ai auzit piesele, dar vrei sa ii auzi si live, cu mai putini intermediari intre tine si ei.

Plus ca sunt domenii unde amatorii inca au o contributie utila.

[valy]

[tudor]

Valy,
Nu cred ca vor zbura in cosmos nici copiii copiiilor copiiilor copiiilor copiiilor copiiilor nostri pentru ca:
"Nu știu cum se va lupta în al treilea război mondial, dar pot să vă spun ce vor folosi în al patrulea - pietre!" Albert Einstein

[valy]

[mmarin]

De ce astronomia?
Simplu: criza vârstei mijlocii. Telescopul în salon, bâta de baseball după ușă, făcălețul pe cuptor și toate șoptesc lubric: "am cu ce, fă, am cu ce!".

[catalin dumitru]

Tata avea un vechi binoclu Zeiss 6x20-25 , nu mai știu sigur . Îl foloseam mai mult la terestru , la acea mărire nu mă fascina cerul , la vârsta de 5 sau 6 ani .

În clasa I-a am fost la un coleg acasă și i-am zărit pe șifonier jocul "Optik" . De atunci a început nebunia .