[dmtr69]

Frumos M66. Bravo!
Unele flat-box-uri de cumparat (am si eu 2 modele) au cateva siruri de LED-uri SMD pe fundul cutiei si la 3-4cm o plaxa de plexi alb semi-translucid, care face uniformizarea iluminarii. Dupa acest model, mi-am facut si eu 2 flat-box-uri, unul pentru ED80 si unul pentru newtonul de 8". Si au iesit cu iluminarea mai uniforma decat cele de cumparat. E simplu sa-ti faci un lux-metru cu un foto-rezistor, pentru testare in mai multe puncte.
Am incercat si o tableta de desenat iluminata (o placa de plexi transparenta cu puncte sapate in ea, iluminata pe lateral, la fel cum sunt ecranele LED). Uniformizarea iluminarii este buna, cu exceptia marginilor, deci trebuie sa iei o placa mai mare decat apertura telescopului. Dar si aceasta necesita o placa de plexi alb, plus o adaptare pentru apertura telescopului, ca sa stea pe ea (daca nu ai un sclav ca sa o tina acolo in timp ce tragi flat-urile). Deci este mai mare si mai grea decat modelul anterior.
Si nu ai vrea o cutie grea pe capatul telescopului, care sa solicite pinioanele monturii cand nu vrei sa pleci de pe tinta.
In privinta reglajului iluminarii cu "dimmer" PWM, eu am renuntat la ele. Am vazut ca introduc artefacte in flat-uri. Daca cadrele sunt scurte, poti prinde momentul cand se comuta alimentarea benzilor. Eu folosesc acum o sursa independenta, cu regulator de tensiune lineara (model vechi, cu tranzistoare, facut acum vreo 30 ani).

[iulian90]

Foarte buna metoda, nu m-am gandit la asta, sa fac o poza la lampa apoi sa inversez la negativ imaginea apoi sa o printez si sa o pun in fata lampii ca sa anuleze gradientul produs de aceasta. Numai bun ca am si imprimanta, o sa incerc acesta metoda. Multumesc mult pentru idee.
Da, dispersor o sa fac din doua folii Fresnel de la ecran LCD, poate o sa fac rost din targ de un ecran de monitor LCD, nu neaparat functional, doar intact sa fie, si de la el sa folosesc foliile Fresnel.

[dmtr69]

Am incrcat si eu cu folii Fresnel. Nu merg cand ai doar cateva LED-uri pe fundul cutiei. Nici daca o pui in fata unui bec cu multe LED-uri, nu iti da o suprafata uniform iluminata, ci doar mutiple difractii colorate. Nici celelalte folii de dispersie (cele translucide) nu fac treaba singure. Cea mai buna solutie este un plexi alb.

[mmarin]

Iulian, panoul luminos nu trebuie să fie perfect - e mult prea aproape de obiectivul telescopului ca mici inegalități în iluminarea suprafeței să aibă efecte decelabile - dar e important să radieze lumina uniform, nu direcționat. De aceea, dacă vrei să folosești dispersoarele de lumină de la un display defect, cel mai bine e să înlocuiești panoul LCD cu un plexiglas alb. O soluție ieftină e să construiești o cutie de carton cu pereții interiori albi și LED-uri uniform spațiate ca surse de lumină; dacă ecranul de plastic lăptos nu e uniform iluminat adaugi un al doilea ecran la 2-3 cm în fața acestuia.
Panoul luminos nu e neapărat necesar pentru a controla vignetarea - e drept că ușurează munca - dar e indispensabil pentru stabilirea bias-ului; cadrele bias îți permit să obții imagini decente cu timpi de captură sensibili mai mici - ore în loc de zeci de ore.
Gradienții ciudați care apar în imagini sunt de obicei produși de sursele de lumină din vecinătate, de aceea eu acopăr spatele telescopului cu o bască de catifea neagră, am o eșarfă în jurul gâtului focalizatorului și un parasolar de neam prost, improvizat dintr-o coală de carton vopsită la interior cu spray negru-mat pentru grătare.

[iulian90]

Multumesc tuturor pentru informatii. Voi construi un flatbox urmand sfaturile date de colegi , privind constructia.
Ca sursa de lumina poate voi refolosi matricea cu 100 leduri de la fostul flatbox facut din plafoniera , in care ledurile erau prea aproape de geam ( max 2cm) iar foliile translucide care le pusesem peste geam nu dispersau suficient de bine lumina ledurilor. Voi face o alta cutie in care distanta dintre leduri si dispersor sa fie mai mare. Iar dispersorul il voi face din plexiglas alb.
Pentru reglarea intensitatii luminii la vechiul flatbox facusem un regulator liniar , nu tip PWM, stiu ca varianta PWM nu e chiar buna pentru flatbox pentru ca are un efect stroboscopic vizibil mai ales la expuneri mici. Il voi refolosi la noul flatbox.
La vechiul flatbox desi matricea de leduri a plafonierei din care era facut, erau alimentate la 96 V am modificat conexiunile dintre leduri in asa fel incat sa fie alimentate la 12 V, asa ca pot fi alimentate de la un adaptor de 12 V (varianta in comutatie) iar regulatorul este unul simplu , cu un tranzistor cu mic radiator, un potentiometru , un rezistor pentru limitarea curentului prin baza tranzistorului la cursa maxima a potentiometrului si un condensator electrolitic montat la iesire pentru filtrare suplimentara.

Nu stiam ca si cadrele bias sunt asa importante pentru calibrarea stivei de cadre light. Daca reduce timpul de intregrare ( timpul total de expuneri , sau numarul total de cadre light necesare) atunci voi face desigur si cadre bias.
Cadrele bias fac cu capacul pus pe camera (sau telescop , daca camera este montata pe el) la acelasi castig/ ISO ca si cadrele light , dark si flat , dar cu cea mai mica expunere pe care o poate face camera, pentru a scoate in evidenta zgomitul de citire al senzorului camerei.
Inainte cand utilizam camera Canon 450D in astrofotografia DSO, recunosc ca cateodata mai foloseam si cadre bias in calibrarea stivei, alteori nu , pentru ca nu stiam adevaratul folos al cadrelor bias. Dar acum ca am aflat , voi folosi obligatoriu si cadre bias pentru calibrare alaturi de cadrele dark si flat.

[Stanescu Octavian]

Flaturi ati incercat pe cer curat senin eu asa fac pe cer

[mmarin]

@Stanescu Octavian: n-am încercat dar nu-i rea ideea!
@Iulian: Bias-urile nu-s elixirul magic dar pot îmbunătăți semnificativ raportul semnal/zgomot la ținte dificile, mai ales când lucrezi cu camere mai vechiuțe. La fel și drizzle - repoziționarea țintei la fiecare câteva cadre. Cu o cameră de ultimă generatie efectul e mai degrabă subtil decât izbitor dar e încă sesizabil.
Am afirmat pe alt topic că răcirea nu îmbunătățește vizibil raportul semnal/zgomot la camerele noi dar simplul fapt că nu tre' să tragi dark-uri de fiecare dată când se schimbă temperatura senzorului e un câștig. Adunând micile îmbunătățiri care pot fi adăugate rutinei de lucru se pot obține rezultate surprinzător de bune, cer senin să fie!

[iulian90]

Buna seara tuturor.

Aseara mi-am zis sa incerc sa filmez Statia Spatiala Internationala cu camera ASI178MM prin telescopul Gigant de 245/1286mm, urma sa aiba o trecere la ora 21:15.
Zis si facut, am reusit sa prin destul de bine ISS pe camera si am obtinut cel putin un cadru clar din vreo 2 mii.
Dar dupa aceea am continuat cu incercarile si am inderptat setup-ul spre stele duble precum Polaris si Epsilon Lyrae si aici am avut succes si am surprins destul de bine ambele stele inclusiv subcomponentele A-B si C-D splitate frumos la Epsilon Lyrae. Dar dupa aceea am marit atat expunerea cat si castigul si am resuti sa surprind si celelalte componente la Epsilon Lyr, I, E si F, dar si componentele G si H apareau sporadic pe filmare la castig de 350 si expunerea de numai 80ms.

Apropo de expunere, am respectat formula T exp = 500/CF x F unde T exp este timpul de expunere maxim in secunde, CF=factorul crop corespunzator senzorului camerei folosite si F=focala instrumentului in mm.
In acest caz timpul de expunerea a fost:
T exp = 500/4,66 x 1286 = 0,083 s , adica 83 ms sau 1/12 s, iar eu am setat la 80ms expunerea.

Am mers insa mai departe si am incercat sa fac filmari si la obiecte de cer profund si am inceput cu roiul stelar deschis M 29 din constelatia Cygnus si am ramas asa cand l-am vazut defiland pe ecranul laptopului destul de bine vizibil, cu cele 8 stele mai luminoase , plus alte stele mai slabe printre ele, aproape cum il observam vizual prin acelasi telescop.

Am marit la maxim castigul ,la 400 si expunerea am marit-o la 100 ms, stelele inca se vedeau rotunde nefiind afectate de lipsa trackingului. De data asta M 29 se vedea si mai fain defiland pe ecran.

Entuziasmat de succesul acestor incercari de astrofoto DSO am mers si mai departe, am indreptat telescopul cu camera spre roiul M 15 din Pegasus si cand l-am vazut pe ecran nu-mi vedea a crede cat de fain si clar se vedea live pe ecran defiland incet spre W.
Deci aceste incursiuni in astrofoto DSO au fost incununate de succes rasunator si asta ma bucura mult, mai ales ca am reusit sa filemz aceste obiecte de cer profund destul de bine in pofida expunerii foarte mici de doar 0,1s , printr-un telescop pe montura Dobson fara mecanism de urmarire macar, nu mai spun de ghidaj.
Deci un fel de EAA (Electronically Assisted Astronomy), in care poti observa "live" obiectele de cer profund, nu doar Luna ,Soarele, stelele duble sau planetele care sunt obiecte luminoase.

Am mai avut acum 2-3 ani o astfel de incursiune in EAA, cu camera video Samsung SCB2000 si cu camera Meade DSI, prin telescopul de 114/900mm si luneta de 80/900mm , insa de data asta , cu camera ASI178MM si telescopul Gigant de 245mm rezultatele au fost cu mult peste cele obtinute atunci, gratie atat performantelor superioare ale camerei ASI cat si a telescopului Gigant, care pe langa ca are diametrul mare, de 245mm mai are si un raport focal relativ mic ,de F/5,25 adica o luminozitate incomparabil mai mare comparativ celelalte doua instrumente ,telescopul de 114mm care are raport de f/8 si luneta de 80mm cu raport si mai mare, de F/11,2.

Bineinteles ca am facut si capturi cu obiecte DSO si astazi le-am stackat cu softul Astrosurface, ca pe capturi planetare si rezultatele au iesit si mai surprinzatoare, apropiinduse de cele obtinute cu expuneri mai mari si timpi de integrare mai mari.
Am reusit sa scot in evidenta si nebuloasa M 27 care pe live era invizibila, intr-atat de mica are stralucirea de suprafata desi vizual este relativ usor vizibila.
In rest nu a fost roi deschis sau globular sa nu se vada fain live si mai ales in stiva dupa stackig, chiar si planetara M 57 sau zona centrala a galaxiei Andromenda/M 31 se vad faine dupa stacking.
In medie intre 100 si 200 cadre per filmare am stackat, expunerea fiind de 0,1s si castigul 400 (maxim), desi pe live apareau relativ muti purici, adica zgomot dupa stacking imaginile au iesit mult mai curate. In orice caz zgomotul la castig maxim de 400 (40dB) la camera ASI este mult mai redus decat la camera Point Grey la castig maxim de 24dB.

In seara asta se anunta iar senin si Luna va rasari mai tarziu asa ca voi iesi din nou la o noua sesiune de EAA cu noul setup format dincamera ASI si telescopul Gigant, insa voi incerca in modul Bin 2x2, sensibilitatea marinduse astfel si voi putea creste si expunerea la 180-200 ms datorita faptului ca in Bin2x2 rezolutia scade si devine mai toleranta cu lipsa trackingului.

[valy]

E o adevarata provocare sa filmezi ISS fara automatizari. Sa o prinzi, sa o mentii in cadru, sa faci focus, sa reglezi expunerea...

[iulian90]

Intradevar, asa e, dar am si experienta cu fotografierea si urmarirea de avioane asa ca imi este mai usor sa urmaresc si ISS, sa-l mentin macar in centrul cautatorului chiar daca pe camera mai iese din cand in cand din camp. In timpul urmaririi ISS sau a avioanelor privesc prin cautator tinta unde e mai greu sa ieasa din camp decat daca privesc direct prin telescop sa pe ecran daca am camera montata in locul ocularului. Insa trebuie sa fie cat mai bine colimat cautatorul fata de telescop.

Aseara am reluat sesiunea EAA cu camera ASI178MM si telescopul Gigant 245mm, dar in mod Bin2x2 si expunere de 180ms iar obiectele DSO aratau mai luminoase live pe ecran, mult mai bine decat in modul Bin1. Dar cel mai bine s-a vazut dupa stackarea filmarilor diferentele dintre filmarile Bin1x1 de alataseara & 100ms si cele in Bin2x2 & 180ms de aseara. Totusi la obiecte foarte mici dar luminoase, cum ar fi nebuloasa Cat' Eye mai indicat este modul Bin1x1, pentru detalii mai fine.
Am facut filmari la obiecte de toate felurile, de la roiuri deschise si globulare, nebuloase planetare si pana la galaxii, unele tinte fiind destul de slab luminoase.
Cu acesta configuratie sensibilitatea o depaseste pe cea din modul vizual cu acelasi instrument, insa mai sunt si execptii, in cazul nebuloasei planetare M 27, acesta nu aparea deloc pe ecran iar dupa stack cu greu a fost scoasa in evidenta, desi vizual nu e o tinta deloc dificila, asta din pricina gamei dinamice a camerei care e inferioara gamei dinamice a ochiului uman.

[iulian90]

Revin cu noi imagini cu obiecte DSO facute cu camera ASI178 prin telescopul Gigant de 245mm pe montura Dobson fara tracking. Unele imagini sunt cu obiecte noi, precum nebuloasa planetara NGC 6826/ Blinking sau nebuloasa extragalactica NGC 604 din galaxia M 33, dar si imagini mai detaliate in Bin 1x1 cu obiecte care le-am filmat si alataseara in Bin 2x2, precum micul roi deschis Trumpler1, roiul descis NGC 663, roiul M 103 si roiul IC 4996, la care se vad niste stele duble duble si triple interesante, care in bin 2x2 nu prea se vedeau clare.

[dmtr69]

Foarte bine Iulian! Tot asa am inceput si eu, cu dobson si CCTV (mai tarziu cu camere industriale PointGreY). Epoca distractiei, cand faceam mai multe tinte pe noapte. Acum e mai mult munca, lucrez la o tinta o saptamana sau mai mult

[iulian90]

Da, metoda asta de astrofoto tip EAA cu telescop pe montura Dobson are avantajul simplitatii si a rapiditatii in punerea in aplicatie, nu trebuie aliniata montura, nu trebuie ghidaj, are un grad de libertate mai mare cand vine vorba de orientare telescopului (nu e limitata miscarea telescpului in apropiere de polul nord ceresc, cum se intampla la monturile ecuatoriale germane, care sunt cele mai comune). Si cu atat mai buna cu cat telescopul are diametru mai mare si raport focal mic.

Bineinteles ca metoda are si dezavantaje, precum limitarea expunerii maxime la cel mult 0,2-0,4s in functie de focala instrumentului, timpul de intregrare este si el mult limitat de lipsa tracking-ului, tinta iesind din campul camerei dupa un timp, iar ca urmare a acestor limitari nu e potrivita pentru tinte foarte slab luminoase sau cu stralucire de suprafata foarte mica (M 27,M 33, M 101 etc).
Dar pentru situatii in care nu este de dorit pierderea timpului cu reglaje, alinieri si calibrari inaintea sesiunii de astrofoto (cand vremea e capricioasa) metoda asta este cea mai potrivita.

Cu ocazia asta o sa demarez un proiect de constructie a unei platforme ecuatoriale pentru telescopul Gigant de 245mm pentru a putea beneficia de tracking unde setup-ul format din acest telescop si camera ASI 178 va atinge performante si mai bune prin marirea expunerii dar mai ales a timpului de integrare, in care sa adun si mai multe cadre pentru stack.
Daca inca de pe acum am obtinut niste rezultate suprinzatoare cu acest setup, fara tracking, la expuneri foarte scurte,timpi de integrare mici, d-apoi cand voi mari expunerea de la fractiuni de sec. la cateva sec. sau zeci de sec. si timpul de integrare la minute, zeci de minute cu tracking-ul oferit de o platforma ecuatoriala rezultatele vor fi si mai si, mult mai bune decat cele obtinute in aceste zile. Acelasi lucru va fi valabil si la planete si Luna, voi putea aduna mult mai multe cadre decat pana acum si voi obtine imagini mai bune si detaliate. Acum la astrofoto la planete sunt limitat la cel mult 1000-1500 cadre per filmare din cauza lipsei tracking-ului, planetele iesind repede din cadru.
As merge pe varianta cu platforma ecuatoriala intrucat telescopul Gigant este greu tare si nu il suporta montura ecuatoriala care o am in prezent, Bresser Exos 1, iar trebui o montura ecuatoriala minim NEQ6 daca nu chiar NEQ8 care sunt foarte scumpe.

[valy]

Ref. la binning eu am avut o revelatie buna: am setat bin 4 (sau 3, nu stiu care e max), iso mare, si practic plimbam telescopul pe cer, cand nimerea peste ele obiectele ieseau imediat in evidenta ca niste pete/dare luminoase pe ecran. Chiar daca nu se vedeau colorate sau foarte spectaculos, tootusi era ceva vizibil pe ecran, practic nu mai ai nevoie de cautator si expuneri lungi ca sa identifici ceva. Am ramas placut impresionat de descoperirea asta.
Partea nasoala ca atunci cand am vrut sa pozez, nu mai e asa de bine, ceva nu a mers la mine, lipsa de detalii, imagini proaste dpdv. al standardelor DSO. Chiar si bin2 nu iese bine. Asa ca am tras concluzia: pt poze numai bin 1.

[iulian90]

Am incercat si eu Bin 4 cu camera ASI 178 dar nu ma incanta, desi sensibilitatea este mai mare decat in Bin 2 si mult mai mare decat in Bin 1 rezolutia si dimensiunea imaginii este prea mica.

Intr-adevar pentru pozat tot Bin 1 este cel mai potrivit, mai ales cand vine vorba de roiuri stelare, deschise sau globulare, nebuloase planetare, galaxii mici.
Bin2 e potrivit la obiecte slab luminoase, difuze si extinse precum nebuloasele de emisie, tocmai de aceea am repetat capturile la unele roiuri deschise si globulare (M 2, M 15, NGC 6934, NGC457, NGC 869, NGC 884, NGC 7510 etc.) alaltaseara, dar am facut capturi si la noi obiecte de cer profund tot in Bin1 (M 34, M 73, NGC 225, NGC 7009, NGC 6819, NGC 6811, NGC 1502, NGC 1528, Roiul Pazmino si roiul Steph1 de langa steaua Delta Lyrae).