[IACOB DUMITRU]

Nimic identic in timp si spatiu, diversitate garantata, perpetua, determinata de schimbari sucesive, cu un grad de abatere garantat, diferentiat in timp si spatiu, apreciat distinct ca si factor fizic, variabila, informatie constientizata.
Practic, oricare actiune este purtatoarea unui germene de vointa, de liber arbitru.
Detaliile enumerate mai sus permit sa afirmam ca "Determinismul" si "Liberul arbitru" sunt comportamente complementare, simultane, necesare si suficiente pentru intreg arealul spatiului fizic, diversificat in ceea ce priveste ponderea, dozajul lor.
Atentia cuvenita, acordata detaliilor, conduce la simplificare, la normalitate in ceea ce priveste intelegerea.

[IACOB DUMITRU]

Intelegerea fizicianului de astazi este preponderent tributara determinarilor rezultate in mod direct, pe baza de experiment.
Intr-un fel, informatiile obtinute in laboratoare pot fi considerate "la mana a doua, a treia ....".
Informatiile specifice nivelului de comportament profund cuantic, nu pot fi detectate in mod direct intr-un plan mult mai larg al observatiei.
Pe scurt si in mod logic:
- abaterile, erorile in determinare nu pot avea valoare zero si nici infinit, tot asa dupa cum nu pot ramane constante in timp;
- garantarea lor poate si este necesar sa fie interpretata prin faptul ca, aceste abateri sunt concretizate in spatii, in informatii reale:
- chiar si la nivel cuantic, orice abatere, orice informatie reala este unica in felul ei, altfel nici nu am mai putea vorbi de statutul de eroare si cu atat mai putin de statutul de informatie reala.
- la nivel cuantic ele sunt apropiate ca valoare si totusi diferite, diferenta facand-o faptul ca distributia lor in spatiu si timp poate fi descrisa, descrie o relatie fizica, relatie de vecinatate, de etalare intr-o ordine monotona a valorilor abaterilor, adica o relatie eterna, durabila, unica in felul ei, aplicabila conform aceluiasi principiu in intreg spatiul fizic, ca si unica solutie de manifestare a existentei, a realitatii;
- aceasta relatie a fost descrisa cu lux de amanunte in lucrarea "pasii ascunsi ai spatiului cuantic" si nu numai.
- la nivel micro functioneaza aceasta relatie de aproximare, de constientizare, de diferentiere a vecinatatilor;
- in mod firesc, la nivel macro apar noi relatii de cuantificare, de constientizare a vecinatatilor;
- constientizarea specifica noua este justificabila, scoate la lumina, cuantifica informatiile intr-un mod din ce in ce mai subiectiv, mai personal, mai mult sau mai putin imprevizibil, mai mult sau mai putin partinitor, mai mult sau mai putin libertin.

[IACOB DUMITRU]

Recent, am asistat la o expunere privind o eventuala a cincea forta, un eventual camp de torsiune, o eventuala consfirmare a acestora si implicit convertirea lor cu drepturi depline la nivel de stiinta.

Dezbaterile ulterioare m-au dezamagit profund, majoritatea era incantata de noua descoperire uitand de faptul ca nu se cunosc suficient de bine nici cauzele celorlalte 4 forte, forte active si ele tot intr-un camp de torsiune, aceeasi "Marie cu alta palarie".

Oricare camp fizic nu apare si nu dispare din senin, el reprezinta o distributie de informatii reale, insiruire de impulsuri mai mari sau mai mici, in timp si spatiu.

A dori sa cunosti pozitia cu precizie maxima a unui impuls este aberand, absurd, oricare informatie fizica si implicit oricare impuls este un camp, de torsiune pentru ca determina un spatiu, are volum si forma sistematic variabila etc.....
Modificarile, autocorectiile sunt omniprezente in intreg spatiul fizic, sunt forme de constientizare, forme de departajare spatiu-timp, sunt asimetrii.

[IACOB DUMITRU]

In absenta explicatiilor simple, la limita banalului, intrebarille generale si cele fundamentale in particular vor continua sa existe la ordinea zilei.
Realitatea este o suma sucesiva de raportari, reperele fizice, diferitele stari fiin, volens nolens, din unic principiu, raportate una la alta.
Ce este o stfel de raportate, o astfel de relativitate?
Oricare reper exista daca se afla intr-o relatie cu un alt reper, relatie de convietuire, adica daca unul altuia produce schimbari, modificari de stare.
Un reper presupus absolut nemiscat, nemodifiat ca si stare, nu poate fi considerat reper fizic, practic nu se confirma prezenta sa.
In oricare relatie fizica dintre doua repere fizice, ambele sufera modificari, ambele sunt intr-o miscare permanenta, viteze diferite, caz presupus contrar reprezentand stare nemodifcata si implicit neconfirmata.
Legea universal valabila a spatiului fizic impune neadmiterea repaosului absolut.
Vocile rautacioase spun, bine, bine, dar ai o aplicatie in acest sens, fara a realiza ca toate aplicatiile sunt in acest sens, al asimetriei absolute si implicit al miscarii, al deviatiei de la traiectoria miscarii.
De ce mereu turbionara?
Simplu, relatia respectata, prin sistemticile modificari, este obligata sa evite repaosul absolut si implicit buclele inchise la modul absolut.
Intr-o astfel de relatie exista intotdeauna doua repere relevante, repere diametral opuse, amandoua in miscare, unul avand viteza relativa cea mai mare iar celalalt viteza cea mai mica din seria de modificari, in comparatie cu celelalte repere relevante aflate in spatiu de aplicare al relatiei fizice respective.
Atat la nivel micro cat si la nivel macro, inclusiv intreg Universul, se respecta legea extremelor aflate in dependenta, in miscare turbionara etc...
In spatiu fizic viteza de scurgere a timpului este diferita de la o locatie la alta, se anifesta cuantic, corpuscular, fiind un reper fizic relevant ce satisface legea unica a asimetriei, concretizand toate particulele, starile, corpurile ceresti si mai putin ceresti etc ...
Nimic mai simplu, nimic mai relevant, aproape totul la vedere si la buna intelegere.

[IACOB DUMITRU]

Desi nucleele particulelor sunt supuse studiului, acestea raman ascunse unei cunoasteri depline.
Nucleele sunt gazda sarcinilor electrice pozitive si sarcinilor electrice negative, cele cu masa atomica mai mare si egale cu 4 gazduiesc structuri particula alfa si multiplii ale acesteia.

Din aceste motive, consider ca Fizica ar trebui usor rescrisa, sa dea o mica odihna reactoarelor, sa explice faptul ca sarcina electrica negativa are alta raza in interiorul nucleului, raza pe care o reformuleaza in afara sa, sa explice ce este sarcina electrica atat in general cat si in particular etc...

Pe baza modelului atasat pot fi estimate, cu suficienta precizie, masele atomice si implicit defectele de masa specifice tuturor elementelor chimice.

[IACOB DUMITRU]

Divizarea stiintelor a avut si are avantaje de necontestat, s-au creat modele si formalisme performante, s-a usurat substantial munca cercetatorului.
Din pacate, performantele practice obtinute cu aceasta ocazie, au incurajat, intr-un mod nejustificat, utilizarea formalismelor pe scara tot mai larga, fara a se tine cont de compatibilitatea necesara dintre metoda de lucru si noile conditii supuse cercetarii.
Ex: La nivel macro se utilizeaza cu succes notiunile de fora, impuls, vector etc...
La nivel micro, acolo unde starea de unda marcheaza orice detaliu, impulsul capata alte conotatii, implicit directia de aplicare, masa nu mai poate fi substituita cu un punct material.
De ce?
Pentru ca, aplicata prin absurd ca metoda de lucru, imaginea unui vector cu statut de forta, impuls etc..., produce instantaneu efecte ce ne duc la ideea de infinit, de nelimitat, de necontrolat, de neinterpretat, lipsit de informatie reala si implicit de sens in aplicare lui.
Altfel spus, prin absurd, o forta aplicata perfect filar asupra unui puct, adica a unei suprafete zero, indiferent de valoarea ei, produce presiune incomensurabila, viteza incomensurabila, impuls si masa incomensurabila, informatie reala, informatie utila zero.
A spune ca nu putem determina cu precizie maxima pozitia unui impuls este, din pacate, dovada unei credinte oarbe intr-un formalism si nu in ultimul rand, dovada unor lacune ....
Suntem setati in a ne inchina ideii de continuum absolut, corp compact, multime continua, cand de fapt notiunea de multime este in fapt cuantificare, o diferentiere suficient de elocventa etc...
Am incercat sa imi expun teoria si ideile la vedere, in speranta si ajutorul celor tineri, celor care au dreptul la o formare cat mai corecta.
Un vizitator spunea candva "caut matematician care sa imi redacteze ideile", natura nu este doar despre matematica natura este o conversatie eterna, pe teme cat mai variate.

[IACOB DUMITRU]

Legea unitara, ce defineste existenta in sine, este concretizata in actiuni, in campuri, in dispersii asimetrice.
Altfel spus: „oricare plan imaginat in spatiul real divide in parti inegale”.
Accesand aceasta ipoteza de lucru putem justifica toate aspectele spatiului fizic dupa cum ar fi:
- Balanta este intotdeauna inclinata;
- Aprecierile se fac exclusiv pe baza de aproximare;
- Nimic nu scapa nevazut, neapreciat;
- Prezenta actiunilor si a observatorilor este garantata indiferent de situatie;
- Actiunile au si statutul de observatori, de martori;
- Actiunile nu pot avea loc in linie sau in plan;
- Actiunile au loc exclusiv intr-un volum nelimitat dar finit;
- Actiunile sunt irepetabile identic, la modul absolut;
- Sincronizarea absoluta este o utopie.
- ............................
Existenta este o impartasire, o confirmare, un dialog exprimat intr-o diversitate de modalitati, ochiul, balanta, piramida, bolta etc...
Ne erijam in unici observatori uitand, intentionat sau nu, faptul ca toate informatiile le primim, mai mult sau mai putin prelucrate, prin intermediari, prin interfete..