[IACOB DUMITRU]

Nimic identic in timp si spatiu, diversitate garantata, perpetua, determinata de schimbari sucesive, cu un grad de abatere garantat, diferentiat in timp si spatiu, apreciat distinct ca si factor fizic, variabila, informatie constientizata.
Practic, oricare actiune este purtatoarea unui germene de vointa, de liber arbitru.
Detaliile enumerate mai sus permit sa afirmam ca "Determinismul" si "Liberul arbitru" sunt comportamente complementare, simultane, necesare si suficiente pentru intreg arealul spatiului fizic, diversificat in ceea ce priveste ponderea, dozajul lor.
Atentia cuvenita, acordata detaliilor, conduce la simplificare, la normalitate in ceea ce priveste intelegerea.

[IACOB DUMITRU]

Intelegerea fizicianului de astazi este preponderent tributara determinarilor rezultate in mod direct, pe baza de experiment.
Intr-un fel, informatiile obtinute in laboratoare pot fi considerate "la mana a doua, a treia ....".
Informatiile specifice nivelului de comportament profund cuantic, nu pot fi detectate in mod direct intr-un plan mult mai larg al observatiei.
Pe scurt si in mod logic:
- abaterile, erorile in determinare nu pot avea valoare zero si nici infinit, tot asa dupa cum nu pot ramane constante in timp;
- garantarea lor poate si este necesar sa fie interpretata prin faptul ca, aceste abateri sunt concretizate in spatii, in informatii reale:
- chiar si la nivel cuantic, orice abatere, orice informatie reala este unica in felul ei, altfel nici nu am mai putea vorbi de statutul de eroare si cu atat mai putin de statutul de informatie reala.
- la nivel cuantic ele sunt apropiate ca valoare si totusi diferite, diferenta facand-o faptul ca distributia lor in spatiu si timp poate fi descrisa, descrie o relatie fizica, relatie de vecinatate, de etalare intr-o ordine monotona a valorilor abaterilor, adica o relatie eterna, durabila, unica in felul ei, aplicabila conform aceluiasi principiu in intreg spatiul fizic, ca si unica solutie de manifestare a existentei, a realitatii;
- aceasta relatie a fost descrisa cu lux de amanunte in lucrarea "pasii ascunsi ai spatiului cuantic" si nu numai.
- la nivel micro functioneaza aceasta relatie de aproximare, de constientizare, de diferentiere a vecinatatilor;
- in mod firesc, la nivel macro apar noi relatii de cuantificare, de constientizare a vecinatatilor;
- constientizarea specifica noua este justificabila, scoate la lumina, cuantifica informatiile intr-un mod din ce in ce mai subiectiv, mai personal, mai mult sau mai putin imprevizibil, mai mult sau mai putin partinitor, mai mult sau mai putin libertin.

[IACOB DUMITRU]

Recent, am asistat la o expunere privind o eventuala a cincea forta, un eventual camp de torsiune, o eventuala consfirmare a acestora si implicit convertirea lor cu drepturi depline la nivel de stiinta.

Dezbaterile ulterioare m-au dezamagit profund, majoritatea era incantata de noua descoperire uitand de faptul ca nu se cunosc suficient de bine nici cauzele celorlalte 4 forte, forte active si ele tot intr-un camp de torsiune, aceeasi "Marie cu alta palarie".

Oricare camp fizic nu apare si nu dispare din senin, el reprezinta o distributie de informatii reale, insiruire de impulsuri mai mari sau mai mici, in timp si spatiu.

A dori sa cunosti pozitia cu precizie maxima a unui impuls este aberand, absurd, oricare informatie fizica si implicit oricare impuls este un camp, de torsiune pentru ca determina un spatiu, are volum si forma sistematic variabila etc.....
Modificarile, autocorectiile sunt omniprezente in intreg spatiul fizic, sunt forme de constientizare, forme de departajare spatiu-timp, sunt asimetrii.

[IACOB DUMITRU]

In absenta explicatiilor simple, la limita banalului, intrebarille generale si cele fundamentale in particular vor continua sa existe la ordinea zilei.
Realitatea este o suma sucesiva de raportari, reperele fizice, diferitele stari fiin, volens nolens, din unic principiu, raportate una la alta.
Ce este o stfel de raportate, o astfel de relativitate?
Oricare reper exista daca se afla intr-o relatie cu un alt reper, relatie de convietuire, adica daca unul altuia produce schimbari, modificari de stare.
Un reper presupus absolut nemiscat, nemodifiat ca si stare, nu poate fi considerat reper fizic, practic nu se confirma prezenta sa.
In oricare relatie fizica dintre doua repere fizice, ambele sufera modificari, ambele sunt intr-o miscare permanenta, viteze diferite, caz presupus contrar reprezentand stare nemodifcata si implicit neconfirmata.
Legea universal valabila a spatiului fizic impune neadmiterea repaosului absolut.
Vocile rautacioase spun, bine, bine, dar ai o aplicatie in acest sens, fara a realiza ca toate aplicatiile sunt in acest sens, al asimetriei absolute si implicit al miscarii, al deviatiei de la traiectoria miscarii.
De ce mereu turbionara?
Simplu, relatia respectata, prin sistemticile modificari, este obligata sa evite repaosul absolut si implicit buclele inchise la modul absolut.
Intr-o astfel de relatie exista intotdeauna doua repere relevante, repere diametral opuse, amandoua in miscare, unul avand viteza relativa cea mai mare iar celalalt viteza cea mai mica din seria de modificari, in comparatie cu celelalte repere relevante aflate in spatiu de aplicare al relatiei fizice respective.
Atat la nivel micro cat si la nivel macro, inclusiv intreg Universul, se respecta legea extremelor aflate in dependenta, in miscare turbionara etc...
In spatiu fizic viteza de scurgere a timpului este diferita de la o locatie la alta, se anifesta cuantic, corpuscular, fiind un reper fizic relevant ce satisface legea unica a asimetriei, concretizand toate particulele, starile, corpurile ceresti si mai putin ceresti etc ...
Nimic mai simplu, nimic mai relevant, aproape totul la vedere si la buna intelegere.

[IACOB DUMITRU]

Desi nucleele particulelor sunt supuse studiului, acestea raman ascunse unei cunoasteri depline.
Nucleele sunt gazda sarcinilor electrice pozitive si sarcinilor electrice negative, cele cu masa atomica mai mare si egale cu 4 gazduiesc structuri particula alfa si multiplii ale acesteia.

Din aceste motive, consider ca Fizica ar trebui usor rescrisa, sa dea o mica odihna reactoarelor, sa explice faptul ca sarcina electrica negativa are alta raza in interiorul nucleului, raza pe care o reformuleaza in afara sa, sa explice ce este sarcina electrica atat in general cat si in particular etc...

Pe baza modelului atasat pot fi estimate, cu suficienta precizie, masele atomice si implicit defectele de masa specifice tuturor elementelor chimice.

[IACOB DUMITRU]

Divizarea stiintelor a avut si are avantaje de necontestat, s-au creat modele si formalisme performante, s-a usurat substantial munca cercetatorului.
Din pacate, performantele practice obtinute cu aceasta ocazie, au incurajat, intr-un mod nejustificat, utilizarea formalismelor pe scara tot mai larga, fara a se tine cont de compatibilitatea necesara dintre metoda de lucru si noile conditii supuse cercetarii.
Ex: La nivel macro se utilizeaza cu succes notiunile de fora, impuls, vector etc...
La nivel micro, acolo unde starea de unda marcheaza orice detaliu, impulsul capata alte conotatii, implicit directia de aplicare, masa nu mai poate fi substituita cu un punct material.
De ce?
Pentru ca, aplicata prin absurd ca metoda de lucru, imaginea unui vector cu statut de forta, impuls etc..., produce instantaneu efecte ce ne duc la ideea de infinit, de nelimitat, de necontrolat, de neinterpretat, lipsit de informatie reala si implicit de sens in aplicare lui.
Altfel spus, prin absurd, o forta aplicata perfect filar asupra unui puct, adica a unei suprafete zero, indiferent de valoarea ei, produce presiune incomensurabila, viteza incomensurabila, impuls si masa incomensurabila, informatie reala, informatie utila zero.
A spune ca nu putem determina cu precizie maxima pozitia unui impuls este, din pacate, dovada unei credinte oarbe intr-un formalism si nu in ultimul rand, dovada unor lacune ....
Suntem setati in a ne inchina ideii de continuum absolut, corp compact, multime continua, cand de fapt notiunea de multime este in fapt cuantificare, o diferentiere suficient de elocventa etc...
Am incercat sa imi expun teoria si ideile la vedere, in speranta si ajutorul celor tineri, celor care au dreptul la o formare cat mai corecta.
Un vizitator spunea candva "caut matematician care sa imi redacteze ideile", natura nu este doar despre matematica natura este o conversatie eterna, pe teme cat mai variate.

[IACOB DUMITRU]

Legea unitara, ce defineste existenta in sine, este concretizata in actiuni, in campuri, in dispersii asimetrice.
Altfel spus: „oricare plan imaginat in spatiul real divide in parti inegale”.
Accesand aceasta ipoteza de lucru putem justifica toate aspectele spatiului fizic dupa cum ar fi:
- Balanta este intotdeauna inclinata;
- Aprecierile se fac exclusiv pe baza de aproximare;
- Nimic nu scapa nevazut, neapreciat;
- Prezenta actiunilor si a observatorilor este garantata indiferent de situatie;
- Actiunile au si statutul de observatori, de martori;
- Actiunile nu pot avea loc in linie sau in plan;
- Actiunile au loc exclusiv intr-un volum nelimitat dar finit;
- Actiunile sunt irepetabile identic, la modul absolut;
- Sincronizarea absoluta este o utopie.
- ............................
Existenta este o impartasire, o confirmare, un dialog exprimat intr-o diversitate de modalitati, ochiul, balanta, piramida, bolta etc...
Ne erijam in unici observatori uitand, intentionat sau nu, faptul ca toate informatiile le primim, mai mult sau mai putin prelucrate, prin intermediari, prin interfete..

[IACOB DUMITRU]

Ralitatea este manifestarea unei solutii unice de existenta, o aplicatie garanata in desfasurare, confirmata de actiuni, de miscare, de schimbari, de diversitate, de orientari, de observatii si puncte de vedere modificabile sistematic, asincron, prin a caror inlantuire se genereaza starea spatio-temporala, starea de orientare si implicit de localizare in timp si spatiu.
Avem preconceptii precum:
- timpul nu exista in realitate;
- spatiul este un dat populat in timp de corpuri, de materie provenita de nicaieri;
- repaosul total, repaosul absolut exista ca si stare, o stare la care corpurile au o masa minima garantata diferita de zero.
- ................................................
De ce am subliniat aceste lucruri?
Am pretentia ca stiintele declarate exacte sa intre intr-o normalitate, sa iasa din "hibernare", sa devina varf de lance onest.

Aflat prin absurd in starea de nemiscare totala, un corp nu este implicat in actiuni care sa ii confirme existenta, legitimitatea, locatia, volumul, conturul, prezenta tovaraseasca, relatia cu imprejurimile la care se raporteaza etc....
Ideea de masa de repaos total submineaza teoriile care includ aceasta sponsorizata aberatie.

[Stanescu Octavian]

Delir delir vreti sa bagati si pe altii in starea asta creier explodat cu viteza luminii

[IACOB DUMITRU]

Aveti dreptate, nu e facil, ceea ce face ca teoria unitara sa fie si mai mult asteptata.

Asa se intampla cand tehnologia ia un avans considerabil, scade predispozitia la efort intelectual.

In conditia in care exista un interes major ca tehnicul sa vanda nestingherit, tinerii au dreptul si ocazia sa urce la un next level, sa anihileze dezechilibrul dintre teorie si practica, sa priveasca cu normalitate spre ceea ce dumneavoastra numiti azi delir.

[IACOB DUMITRU]

Se considera, in mod nejustificat si chiar eronat, ca multimea numerelor reale R este continua.
Scuza acceptabila pentru aceasta fundamentala gafa intelectuala consta in lipsa solutiei teoretice in ceea ce privese motivarea dimensunii, un fel de ascundere sub covor a "gunoiului".
In principiu,:
- oricate puncte ar fi localizate pe o dreapta, lungimea cumulata neacoperita de puncte ramane aceeasi;
- oricare sistem de numarare reprezinta fara doar si poate o cuantificare;
- oricare teorie unitara trebuie sa inceapa cu elucidarea "micului pas", dimensiunii sale in particular si a dimensiunii in general, cu motivarea sa intr-o prima faza cat si in celelate faze mai largi ale observatiei.
Refuz sa cred ca stiinta are un interes in a ascunde aceasta lacuna.
Spatiul fizic nu face nici-un efort in a mentine asimetria sa, in a permite sa divida inegal oricarui plan imaginat in interiorul sau.
Miscarea eterna este garantata, urmare unei simple, banale, unice legi, lege fizica exprimata intr-o unica propozitie, plina de intelesuri, extrem de practica, extrem de ofertanta din toate punctele de vedere.
Delirul consta in simplitatea sa, de necrezut, la vedere si totusi omisa cu desavarsire.
Oare de ce?
Sa presupunem prin absurd ca aceasta lege este un fals, un fals care, admis ca ipoteza de lucru, conduce la intelegerea motivata a tuturor comportamentelor spatiului fizic !!!!!!!??????

[catalin dumitru]

[IACOB DUMITRU]

Dumneavoastra confundati un numar cu o numaratoare,
Avand inca din start cunostinta despre toate zecimalele numarului adus in discutie de catre dumneavoastra, ce va impiedica sa le afisati in acelasi timp, pe toate odata?
Pe de alta parte, daca doriti sa faceti o numaratoare de dragul scurgerii timpului, acesta va sta la dispozitie fara nicio bariera din partea sa.
Daca doriti sa efecuati o numaratoare, in ideea de a face o masuratoare, o determinare, bariera va depinde de "pretentiile" gradului de precizie cu care doriti sa lucrati.
Asa zisele numere irationale au necunoscute care le confera statutul de actiuni, de miscare turbionara, de convietuire, adica de aflare intr-o relatie cu "suratele" din imediata vecinatate a sa.
Matematica si operatorii ei, fizica si formalismul ei, metafizica si multe altele sunt tributare acestor minore dar importante relatii de convietuire logica, de constientizare.
Constientizarile sunt specifice fiecarui plan posibil al observatiei, se sustin, se completeaza, se intretin reciproc.
Din barierile cunoasterii fac parte preconceptiile, orgoliile etc....

[catalin dumitru]

[IACOB DUMITRU]

Raspunsul la aceste intrebari necesita apelare la context, la sistemul de numere, la incadrarea acestui sistem in sau alaturi de celelalte sisteme de operare.
Facem inapoi suficienti pasi pentru a putea beneficia de imaginile de ansamblu si evolutiile lor.
Multimea de numere R vine la pachet cu o multitudine de conotatii::
- constientizare;
- diversitate;
- observatii, informatii comunicate in diferite cai si limbaje;
- etc......
Virgula si zecimalele sunt informatii distincte prin contextul si succesiunea lor, fiiecare zecimala in plus avand menirea de a spori gradul de informare.
Acceptarea (in acest context al informarii, al cunoasterii, al realitatii) ideii de numar nelimitat de zecimale, de numar nelimitat de noi informatii, anuleaza rolul lor, anuleaza ideea de diversitate si implicit de cunoastere.
Cum?
Inainte de toate, multimea R ascunde o lege, o ordine, o distribuire concretizata intr-o axa si locatiile sale.
Prin absurd, sa inchipuim ca fiind posibila urmatoarea situatie:
- pe aceasta axa avem doua puncte distincte A si B, fiecare punct reprezentand locatia unor informatii constand in zecimale si numarul lor nelimitat;
- in locatiile A si B, presupuse distincte, avem incluse toate informatiile, toate caracteristicile;
- practic, nu exista informatie distincta care sa faca diferenta, sa departajeze, sa ordoneze cele doua puncte;
Iata cum, contextul intrebarilor dumneavoastra contribuie fundamental la formularea raspunsurior, informatiilor.
Spatiul real este informational in integralitatea sa.
Informatia este reala, utila, participanta, doar in masura in care este distincta, reprezentativa.
Formal putem imagina cate locatii dorim noi, zecimale fara numar, puncte fara numar pe axa.
Real sunt luate in calcul doar cele remarcante, un numar evident nelimitat dar finit si implicit o densitate bine definita, remarcanta, a acestora, in timp si spatiu.
Timpul vine la pachet cu relevantele sale, abatere, miscare, traiecorii segmentate marcate prin schimbari sistematice de directie, implicit prin "nodurile" evidentiate prin acest impus, garantat, comportament fizic (teoria pasilor ascunsi ai comportamentului cuantic detaliaza acest tip incipient de manifestare).
Pe scurt, ca si raspuns la intrebarile dumneavoastra, exista o limita in ceea ce priveste densitatea de informatii reale, densitatea de actiuni distincte, densitaea de constientizari, chiar si a celei privind actul de numarare, de determinare in sine.
O abstractizare excesiva, necontrolata, poate indeparta matematica si fizica de la scopul si rolul lor evolutiv.
Daca initial zecimalele aduc un plus de informatie, sporirea necontrolata, nejustificata a numarului acestora nu mai este folositoare, utila, ba dimpotriva.