[IACOB DUMITRU]

Suntem inconjurati de evenimente, trecute, prezente si viitoare, noi insine fiind unul dintre acestea, ordonat, ordonat, ordonat, definind o durata specifica si semnificativa, o traire aparte si totusi legata de o experienta comuna semenilor nostrii.

Cerul instelat si ceasurile sale naturale, devin minunate in conpania ceasurilor biologice, concurandu-se reciproc, in compania unor voci ce resping categoric acest lucru, din apriga dorinta de a ramane impatiali si totusi, profund recunoscatori teoriei informatiei, teoriei probabilitatilor, TR, TRG ....

Se doreste o aliniere a tuturor comportamentelor, un fel de "moartea caprioarei", reducerea cantitatii de informatie prin ea insasi, eliminarea inspiratiei si chiar a transpiratiei, un fel de unison pentru care teoria si practica nu au argument, toate ceasurile, naturale, artificiale, biologice sau teoretic create avand ritmul personalizat, diferit atat de la un tic tac la altul cat si de la un ceas la altul, definind in acest mod legea unica de functionare, asincronul perfect, asimetria, spatiul fizic.

Ce ar insemna substratul unei informatii fara stratul acesteia?

La ce bun fizica in absenta sensibilitatii spatiului fizic, celestului?

Am impresia ca, absenta deschiderii in fata realitatii, face ca fizica sa devina o stiinta cu obloanele inchise, oare cine doreste acest lucru?.