[Mircea Pteancu]

Aseara, Vineri 12 Noiembrie a.c. am incercat fara succes sa vad cu ochiul liber Venus si Jupiter pe cerul de zi, chiar inainte de apusul Soarelui survenit la ora 17 TLR sau 15 UTC.
Observatia a fost ingreunata de norii subtiri, desfasurati cu forme si densitati variabile pe tot cerul.
Pe cerul crepusculului, inafara de Luna vizibila si pe cerul de plina zi, am zarit Jupiter la ora 17:15.
Venus a devenit vizibila abia in jurul orei 17:35.
La 17:45 cand am abandonat observatiile, Saturn inca nu se vedea cu ochiul liber.

Am facut cateva poze cu aparatul Coolpix pe trepied, aparat denumit, din cauza calitatilor anti-astrografice, ''Sapunyera''.

Pana la lasarea noptii, s-a lasat si o ceata groasa, buna de taiat cu vreuna dintre cele trei katane pe care oricare samurai civilizat trebuie sa le poarte tot timpul la brau.

Mircea

[tudor]

Cele trei Katane de la brau: binoclul, luneta si dobsonul

[Mircea Pteancu]

Tudor

Superb raspuns, felicitari !
Ar trebui sa inventam concursul ''Romanii (astronomi amatori) au talent'' !

In seara de Duminica 14 Noiembrie a.c. am inceput prin a observa cu ochiul liber planetele.
Dar datorita unor preocupari prea putin astronomice, iar am pierdut startul si am ''trecut la fapte'' pe la 17:30, dupa apusul Soarelui.
Se vedea deja si Saturn la acea ora, fara cel mai mic efort, desi cerul era inca iluminat de crepuscul.
Jupiter si Venus, mai ales, erau foarte luminoase.

De la 18:30 am facut cateva poze in care Luna apare mult supra-expusa.
Jupiter si Saturn sunt obiecte fotogenice.
Venus disparuse la acea ora dupa sirul de plopi.
Atasez o poza cu Jupiter , la stanga si Saturn, la dreapta.

Desi cerul a fost foarte nebulos, nu am vazut nici halou selenar si nici coroana lunara.

Cer senin, Mircea

[Mircea Pteancu]

Aseara am observat cu ochiul liber doua dintre asterismele majore de iarna : Hexagonul de iarna si Triunghiul de iarna.

Hexagonul de iarna este centrat pe Betelgeus iar cele sase varfuri ale hexagonului sunt formate de catre stelele Capella, cea mai nordica , Pollux,Procyon, Sirius- cea mai sudica, Rigel, Aldebaran.

Triunghiul de iarna este un asterism triunghiular, (triunghi aproximativ echilateral) si este format din stelele Procyon la Est, Betelgeus la Vest si Sirius la Sud.

Azi am facut schitele electronice de mai jos ale Hexagonului de iarna si ale Triunghiului de iarna, in baza unor poze luate la 16 Martie 2017 cu aparatul compact Nikon S3300, zis ''El Sapo'' (care vine de la ''Saponyera'').

Mircea

[iulian90]

Azi dimineata devreme am observat si eu Triunghiul de iarna si Hexagonul dei iarna cu ochiul liber, cu ocazia observarii si fotografierii cometelor C/2021 A1 si 67P/Churyumov-Gerasimenko, doar ca era prezenta si Luna in apropiere de Triunghiul de iarna, fiind in constelatia Taurul.

Triunghiul de iarna se gaseste in interiorul Hexagonului de iarna, doua din stelele Triunghiului de iarna (Procyon si Sirius) formand latura sud-estica a Hexagonului iar cea de-a treia stea din Triunghi (Betelgeuse) constituie centrul Hexagonului.

[Mircea Pteancu]

Asa este Iulian, ai dreptate.
Triunghiul de iarna este (sa zicem) un sector la ''centru'' din Hexagonul de iarna.

Reamintesc aici ca asterismul Triunghiul de vara a fost (re)introdus in literatura astronomica moderna de catre astronomul Oswald Thomas, nascut si crescut in Brasov, emigrat si naturalizat apoi in Austria.
Seara, desi este Noiembrie, inca se mai vede Tringhiul de vara pe cerul vestic. O poza adnotata a acestui asterism este la primul mesaj din pagina 3 a acestui topic.

Cer senin, Mircea

[Erwin]

O notă importantă pentru observatorii vizuali.

Azi am citit mai multe despre cum funcționează ochiul uman pe post de detector cuantic. Acomodarea la întuneric nu se reduce doar la dimensiunea irisului (pupila) dilatată ci și la receptorii din celulele sensibile la lumină care sunt formați din rhodopsină, o proteină complexă sensibilă la lumină. Când un foton ajunge la proteină, este absorbit de un electron care își schimbă nivelul de energie și face ca la una dintre moleculele proteinei își schimbă poziția unei duble legături dintre atomii de Carbon. Această modificare aparent minoră este suficientă ca celula să producă un semnal electric preluat de un neuron care ajunge în creier. Deși această excitare are efect aproape instantaneu, timpul de reacție este foarte scurt, revenirea moleculei și deci a rhodopsinei la starea inițială neexcitată durează ceva mai mult timp. Așadar, retina expusă la lumină devine mai puțin sensibilă la o sursă slabă, numărul de molecule disponibile în stare neexcitată este mai mic. Durează cam jumătate de oră ca toată retina să devină sensibilă din nou la semnale slabe. Deși cunoșteam principiul de funcționare al ochiului, nu cunoșteam acest aspect al acomodării, credeam că se datorează doar dilatării/contractării pupilei.

[Stille]

Yup, si de aceea folosim lumina rosie cand avem de luminat ceva in camp. Nu afecteaza atat de tare rhodopsina.

[Mircea Pteancu]

Multumim Erwin, foarte interesant !

Eu cred ca se mai intampla ceva, poate este ceva individual, foarte specific: de cand ''m-a palit'' deepskymania si am petrecut multa vreme la ocular, am ramas cu impresia ca ochiul se comporta, la nivele scazute de iluminare, oarecum asemanator placii fotografice. Vreau sa spun ca dincolo de acomodare etc are loc si o anume ''acumulare''. Dupa 15 sau 20 de minute de privit continuu la M33 sau M1 (de ex), astrii se vad mai bine. Parca ar avea loc nu doar o ''acomodare urmata de un platou'' ci ''acomodare-acumulare-platou''.

Adica: nu doar doar excitarea instantanee, cu timp de reactie foarte scurt participa la stimularea sistemului neuro-optic la formarea imaginii ci si starea modificata (de revenire la starea initiala) a rhodopsinei.

1)rhhodopsina ... repaos

2)beng - lovita de foton = aproape instantaneu semnal =aici foton

3)(aici a fost) foton ....(aici a fost) foton ...(aici a fost)foton

4)(aici a fost)foton...(aici a fost)foton

5)(aici a fost)foton

6)repaos

Deci nu doar faza 2 produce semnal si imagine ci si 3-4-5 de unde impresia de ''acumulare''.
Acumulare care, mai ales pentru un observator folosind un instrument azimutal, nu este altfel explicabila.



Mircea

[Erwin]

@Mircea,
Este real ce ai observat.

@ALL
Un alt fenomen ce este amintit, de data asta într-o carte, ("ACUM. Fizica timpului" de Richard Muller) este că noi de fapt vedem cu creierul. Impulsurile nervoase circulă în ambele direcții pe nervul optic, este dovedit asta prin diverse experimente. Imaginea pe care noi o avem în minte este confirmată/infirmată de retină. Nu se transmite imaginea întreagă ca o fotografie bitmap ci doar ce s-a schimbat de la precedenta, neuronii din retină sunt cei care fac comparația între ce vine de la creier și ce văd celulele sensibile iar ce diferă este semnalat. Astfel fluxul de informație de la ochi este mult diminuat și aria din creier care prelucrează imaginea degrevată de redundanță inutilă. Se lucrează similar cu un fișier comprimat cu JPEG: nu se transmit acele zone neschimbate ci doar cele noi, semnificative. Ce spune Mircea este perfect rezonabil și acumularea de care vorbește se petrece în creier, datorită antrenamentului. Însă, din același motiv ne putem păcăli singuri foarte ușor, de exemplu privind mărimea/distanța la care se află unele obiecte de pe cer, cum este dimensiunea aparentă a discului Soarelui sau a Lunii pline când se află aproape de orizont și ne apare ca fiind mult mai mare decât sus pe cer. Aceasta nu este o iluzie optică și nu poate fi reprodusă cu un aparat de fotografiat. Vedem cu creierul, nu cu ochii, de fapt. Sunt și alte dovezi în sprijinul acestei ipoteze, oamenii care văd sunetele sau mirosurile drept culori (sinestezia) sau cei lipsiți de vedere care "văd" lumea prin sunete.

[Mircea Pteancu]

Erwin

Multumim, asemenea informatii ne ajuta sa intelegem ''cum vedem ceea ce vedem''.

Oricat de ciudat poate sa para, trebuie sa fac o marturisire.
Eu am inteles, la modul profund, abia aseara ca noi nu vedem stelele.
Stelele nu pot fi vazute, nici de catre cele mai puternice telescoape.
Tehnici speciale speckle (si mai stiu eu ce) ajuta la reconstruirea imaginii unora dintre stelele gigant.
Dar marea majoritate a stelelor, in sinea lor, nu sunt vizibile vederii noastre.
Ceea ce vedem este lumina, una dintre manifestarile lor.

Mircea

[Erwin]

Într-adevăr, vedem doar o mică parte din spectrul electromagnetic, ce numim "lumină" este doar porțiunea vizibilă. Stelele emit în TOT spectrul și arată diferit în diferite lungimi de undă pentru că emisia electromagnetică este produsă prin felurite procese fizice, diferite, care au loc în straturile mai dense sau mai rarefiate ale plasmei. Caracteristicile de emisie, deși urmează în mare curba de radiație a corpului negru, sunt afectate de liniile de emisie și de absorbție ale electronilor atomilor ionizați și caracterizează elementele din care este constituită steaua.

[sorini]

Foarte rar mi-a fost dat sa pot vedea din balcon, cu ochii liberi, Nebuloasa Orion. S-a intamplat in seara asta. Si nu cu vederea periferica, ci cat se poate de direct si de clar. O fi crescut transparenta cerului datorita grevei STB. Dupa vreo 2 minute am pus la ochi binoclul Lacerta 12x50, dar cea mai placuta imagine a fost prin Mak+bino, la aprox 90x. Oricum, dupa vreo 15 min de astronomie, am fugit in casa, ca tremuram de nu mai vedeam nici pe unde calc, ca de stele nici vorba.
Numai bine

[Mircea Pteancu]

Sorin

Felicitari pentru observarea cu ochiul liber a nebuloasei M42.
Kulin Gyorgy, in cartea sa ''Tavcso vilaga'', citeaza denumirea de ''steaua care fumeaza'', data lui Theta 1 Ori de catre pieile rosii.

Cer senin, Mircea

[valy]

Am observat si eu ca de cateva multe zile cerul este curat in Bucuresti, stelele se vad luminoase, nu cred sa aibe legatura cu STB ca poluarea s-a mutat de la autobuze la ubersiti, mai curand e atmosfera de iarna mai transparenta.