[petrusneacsu]

In domeniul fotografiei si a astronomiei am experienta practica 0,(0)1
As vrea sa va propun o idee, si incep cu prezentarea ipotezelor pe care ma bazez.

Am inteles ca un telescop dat poate mari foarte mult, insa la un moment dat, claritatea are de suferit si se mareste o imagine, dar imaginea devine stearsa, din motive de imperfectiuni ale oglinzii si ocularului. Teoretic daca optica ar fi perfecta, un telescop ar putea mari la infinit (e clar ca ar mari imaginea dar intensitatea luminoasa ar scadea proportional).

Probabil ca neclaritatile care apar la fortarea maririi prea mult a imaginiilor cu un telescop sunt date de oglinda.

Pe de alta parte doua oglinzi au imperfectiuni diferite (asta daca nu au fost facute de acelasi producator si fac parte din acelasi lot).

Ideea la care m-am gandit ar fi sa se faca fotografii cu doua (sau mai multe telescoape) simultan (cu caracteristici identice), si aceste fotografii sa fie introduse toate in programe care imbunatatesc claritatea imaginilor.

Ma gandesc ca daca fotografiile provin doar de la un singur telescop, acel soft nu poate trece peste erorile oglinzii. El doar scoate din zgomotul imaginii, si neclaritatile datorate atmosferei care sunt variabile. Cu cat sunt mai multe fotografii, el face o medie (e mai complexa treaba care o face acel soft dar i-am spus medie), si extrage informatia utila si comuna tuturor fotografiilor, rezultand o imagine mai clara.

Ma gandesc ca erorile oglinzii care se manifesta prin neclaritati, nu au cum sa fie scoase de softurile specializate, iar pentru a-l ajuta sa faca acest lucru ii dau si alte variante de fotografii care sunt afectate de alte imperfectiuni, diferite intre ele.

Ce parere aveti?

Experimentul pe care-l propun eu este urmatorul:

1 - cu 100 cadre de la un telescop , le bag in soft si rezulta o fotografie
2 - alte 100 cadre de la alt telescop, si rezulta o alta fotografie

3 - apoi 50 de cadre de la primul telescop + 50 cadre de la al doilea telescop si vazut daca rezulta o fotografie mai buna ca primele doua

Erorile oglinzilor le consider ca un fel de bruiaj asupra informatiei vizuale.
Daca ii dau softului doua seturi de fotografii afectate de bruiaje diferite, el ar putea extrage informatia comuna si reduce mult bruiajele.

Softul nu poate scoate bruiajul introdus de o oglinda pentru ca fiind comun la toate fotografiile, el crede ca e informatie utila.

A incercat cineva asa ceva?

De fapt cred ca o sa incerc eu cu o camera video obisnuita cu care sa filmez peisaj terestru, si in fatza careia sa pun diverse lentile de dioptrii identice dar diferite fizic. O sa incerc sa merg pe zoom maxim si incerc sa focalizez prin acele lentile (o sa aleg lentile mai proaste).

Ce parere aveti de idee? Sper ca nu am inventat roata...

Am mai auzit de telescoape cu mai multe oglinzi dar acelea am inteles ca se bazeaza pe interferometrie, deci alt principiu, nu ce propun eu.

[Catalin Paduraru]

Sa sti ca o poza buna are in proportie de 30% un telescop bun si in proportie de 70% un utilizator bun. Daca vrei sa faci poze mai bune nu cauta doar in directia instrumetului ci si in directia ta. Cauta sa te perfectionezi tu si tehnicile tale si o sa vezi ca o sa ai poze din ce in ce mai bune cu acelasi telescop.
Secretul pozelor bune sta mai mult in utilizator si nu in telescop.
Experimentul propus de tine nu stiu daca ar imbunatatii imaginea.
Numai bine!

[raduM]

Cele mai simple telescoape duble sunt... binoclurile.
Pe principiul lor funcţionează telescoapele Keck, ca exemplu ilustru:
http://www.keckobservatory.org/index.html
iar telescopul Anglo-Australian de 3.9 m (http://www.aao.gov.au/) întrece măsura.
Lumina este într-adevăr, combinată şi nu imaginile obţinute separat.
La un telescop bun însă, erorile care fac necazuri nu sunt legate de optică cât de condiţiile de observare. Şi decât să iei două telescoape bune, mai bine iei unul şi mai bun.

[petrusneacsu]

De fapt totul a pornit de la presupunerea ca pe masura ce suprafata unui telescop creste, creste si pretul, dar nu liniar ci exponential.

Ma refer la suprafata pentru ca aceasta conteaza de fapt atunci cand se pune problema intensitatii luminii imaginii captate, pentru ca daca as vorbi de diametru(raza) atunci suprafatza creste cu patratul razei si atunci e normal sa creasca pretul la puterea a doua odata cu diametrul.

Deci o oglinda de 2m patrati, costa mai mult decat doua oglinzi de 1m patrat. Asta se intampla peste anumite diametre mari. Cred ca problema este tehonlogica, adica masinariile care slefuiesc acele oglinzi, sau le fac sunt mult mai scumpe daca au de fabricat oglinzi mari, cel putin asta presupun.

As mai avea o intrebare: Variatiile de temperatura nu fac ca oglinda sa se deformeze in timp?

[Doru Dragan]

Ideea ta e cunoscuta si a fost aplicata intre altele in proiectul VLT (Very Large Telescope) al uniunii europene instalat la Cello Paranal (Chile). Se numeste interferometrie optica si da rezultate foarte bune. Acolo au fost instalate 4+1 telescoape. Nu numai defectele instrumentului trebuie compensate pentru obtinerea unei imagini bune ci si "defectele" atmosferei.
http://en.wikipedia.org/wiki/Very_Large_Telescope

[petrusneacsu]

E clar ca atmosfera are un rol foarte important in ceea ce priveste neclaritatea imaginilor obtinute de telescoapele terestre. Dovada ca Hubble reuseste sa obtina fotografii mult mai bune decat telescoape similare aflate pe pamant.

Acum iarasi risc sa supar lumea pe forum prin intrebari de incepator:

Imperfectiunile oglinzilor sunt concentrice sau nu?

Daca imprefectiunile oglinzilor nu sunt concentrice, atunci se poate compensa cat de cat acest lucru printr-un sistem de... rotire a oglinzii.

Se face o fotografie, se roteste oglinda cu putin. Iar se face o fotografie, iar se roteste oglinda. Pas cu pas. In final fotografiile obtinute se introduc intr-un program care obtine o singura fotografie de calitate mult mai buna si care compenseaza si erorile oglinzii.

Daca insa oglinzile au imperfectiunile concentrice atunci e clar ca nu se obtine nici o imbunatatire.

A incercat cineva asa ceva?

[red giant]

Hai să lămurim o chestiune. Oglinzile folosite în astronomie sunt aproape perfecte, la nivel de sub o sută de nanometri. Nimeni nu face expuneri multiple pentru a corecta eventuale erori în optică.