[gheorghe adrian]

Am deschis acest topic pentru ca savantii de pe forum sa isi spuna parerea competenta asupra rationamentelor urmate in aceasta argumentare. Argumentarea trebuie examinata cu mare atentie fiindca pe baza acestei constante s-a edificat toata mecanica cuantica.

[IACOB DUMITRU]

Cea mai mica, infima actiune trebuie sa aiba ceva urmari in spatiul fizic, puteti sa ne dati un detaliu privind schimbarile aparute la nivelul geometriei spatiului pe durata actiunii?

[gheorghe adrian]

Domnul Iacob!
Va spun cinstit ca nu le am de loc pe astea cu deformarea sau curbarea spatiului. Pot spune ca cea mai mica actiune trebuie sa fie egala cu un h, adica egala cu actiunea unui foton. Daca pe directia de translatie a fotonului se afla un electron, interactiunea succesiva a undelor fotonului cu electronul ar produce accelerarea electronului dupa o directie data de teoria lui Compton. Altfel intr-un punct din spatiu trebuie sa existe un camp E-M local. La trecerea fotonului prin acel punct campul E-M al fotonului se insumeaza cu campul E-M local, producand o crestere locala a densitatii de energie si masa. Densitate care ar produce o crestere a indicelui de refractie ce ar duce la schimbarea directiei de translatie a fotonului incident.

[Erwin]

Să nu uitați că spațiul la nivel cuantic nu este totuna cu cel macroscopic, tridimensional, clasic, ci comportă mai multe dimensiuni. Geometria este cu totul alta.

[IACOB DUMITRU]

Dupa parerea mea, la orice nivel spatiul este cel clasic.
Dupa parerea mea, geometria se aplica foarte bine la nivelul cel mai intim cu putinta.

[Erwin]

Ar fi bine dacă ar fi simplu, dar nu este. Spațiul devine euclidian abia după integrarea multor acțiuni elementare.

Ca atunci când te uiți la un pârâu care curge. Ai turbulență dar și curgere laminară, dacă te îndepărtezi suficient de mult rămâne aparența unei curbe simple și a regulii planului înclinat care dă direcția unică a apei. Dacă te apropii din nou vezi că apa urcă peste pietre fără probleme, pe alocuri curge și invers, contra curentului, iese din cadrul clasic.

[gheorghe adrian]

[IACOB DUMITRU]

Pasii h care definesc un foton sunt multi si diferiti de la un moment la altul, de la un foton la altul (o traiectorie curba se construieste din multi pasi elementari).

Din fericire lucrurile ne se pot complica, diviza la nesfarsit, turbulenta este ordinea de zi a spatiului fizic, a spatiului prin excelenta curb, numai CA SPATIUL ESTE DECLARAT CURB CA URMARE A TRAIECTORIILOR CE IL DEFINESC, caz in care atunci cand vorbim de mica actiune, de mica TRAIECTORIE, de micul pas, de h (la singular – desigur) vorbim de taramul monotoniei, vorbim de segment de dreapta (daca lucrurile nu ar sta asa atunci nu ar fi vorba de micul pas ci de micii pasi – orice traiectorie este definita segmente de dreapta).
Traseul oricarui puct imaginat din spatiul fizic este zig-zag.
Intr-un plan mai indepartat (intr-o noua dimensiune) traseul pare curb, plan, contra curentului etc.
Cum iarna nu e ca vara, tot asa locul geometric nu e ca traiectoria, natura fiind definita prin excelenta de traiectorii.

[IACOB DUMITRU]

La prima vedere, interventia mea pe acest topic pare a face nota discordanta cu afirmatiile din lucrarea domnului Gheorghe.
Avand in vedere faptul ca actiunile elementare sunt in fapt evenimente ce marcheaza expansiune/colaps spatiu, consider ca este necesar justificarea si implicit imortalizarea la nivel teoretic a acestui comportament (care este semnificatia fizica si implicit cauzele actiunii elementare).

[gheorghe adrian]

Domnul Iacob!
Imi cer scuze ca din neatentie mi-a scapat o gresala la redactare.
Numarul de unde din structura unui foton in vid este:



iar durata unui foton este data de perioada fotonului inmultita cu numarul de unde continute in trenul de unde al fotonului



Din relatie se vede ca pentru fotonul gama de la anihilarea electronului cu pozitronul, cand

numarul de unde continute in fotonul este egal

cu factorul electric k care este deci fizic adimensional.