[IACOB DUMITRU]

Deschid acest subiect pentru a expune dorintele unui amator al cunoasterii.
Ca simplu observator nu pot sa nu remarc dorinta unanim impartasita de a descoperi o teorie capabila sa explice in mod coerent cauza starilor fizice existente.
Din pacate, lucrarile cu pretentii de teorii unitare par doar sa peticeasca cunostinte mai vechi.
Mi-ar fi placut sa lecturez o teorie cap-coada axata pe elucidarea numitorului comun al tuturor actiunilor posibile.
Intrebarea mea este, se poate vorbi de o cauza comuna a tuturor manifestarilor din Univers?

[Stanescu Octavian]

Acum nu va bucurati ca multa lume ca s-a pus in evidenta vibratia aia enorm de slaba (produsa in spatiu-timp) detectata cu uzina optica ultrasensibila ? poate ca unda asta daca o fi gravitationala mai are si o particula ce se joaca si cu fotonul sa nu fie singur.

[MiroJenu]

Pt IACOB D.:

La intrebarea dv. :

[IACOB DUMITRU]

Intelepciunea antica este aceea care m-a pasionat in tinerete, momentul actual cere ceva mai mult.
Evident ca toate comportamentele au o logica, adica pot fi deduse pe considerente pur teoretice, sunt solutii unice ale existentei, deci solutii teoretice si practice ce nu reclama necesitatea creatiei si implicit a Creatorului.
Miscarea este singura solutie, este deci garantata, este NUMITORUL COMUN.
Pe baza acestei IPOTEZE sigure de lucru se pot deduce toate celelalte caraceristici ale UNIVERSULUI.
MISCAREA se manifesta prin numar de evenimente pe unitate de volum, numar de evenimente ce decid cand, unde si de ce, parte a Universului este in expansiune, parte in colaps (apropo de motivatia atractiei gravitationale care in principiu este un colaps in desfasurare) etc...
Orice tip de miscare este un mijloc, un instrument de apreciere, de evaluare, de gandire...
Orice cantitate de materie este inteligenta, este intelepciune.
Orice inteligenta este materie.

[IACOB DUMITRU]

Omniprezenta inteligentei atrage dupa sine omniprezenta observatorului si implicit omniprezenta efectului de observator, de incertitudine, un efect insuficient speculat de mintile stralucite, un efect pe care este cladit, credidat micro si macro Universul.
Orice tip de interpretare ar fi fost imosibila in absenta acestui garantat efect.

[IACOB DUMITRU]

Omul are tendinta de a se incorona drept cel mai fin, cel mai rafinat observator.
Sustragerea umanului ca si observator din contextul general al naturii este o decizie asumata si o mare gafa deopotriva.
Ideea de cel mai este paguboasa atata vreme cat observatorii, oricare ar fi ei, sunt dependenti unii de altii atat pe orizontala cat si pe verticala.
Ce ar fi omul in absenta fotonului (ce posibilitati de apreciere ar avea)?
Ce ar fi omul in absenta undei (ce posibilitati de apreciere ar avea)?
Ce ar fi fotonul in absenta undei?
Ce ar fi Universul in absenta oricarui element (observator) amintit anterior?
Ce ar fi oricare element amintit anterior in conditia izolarii perfecte, in conditia eliminarii efectului de observator?

[nobody]

[valy]

https://www.sciencedaily.com/releases/1998/02/980227055013.htm

[IACOB DUMITRU]

Natura ne simte, ne percepe natura comuna.
Perceptia in sine a vecinatatilor este natura naturei.
Natura este cumul de influente reciproce.
Informatiile, datele sunt prin excelenta si observatori.
In natura, stratul si substratul informatiei este unul si acelasi lucru, adica se poate despica firul in patru asa incat extragand toate informatiile se poate ajunge la cuanta, la pasul cel mic, minuscula observatie, minuscula informatie identica cu asa-zisul strat al ei.
Natura stie cu siguranta cine a fost Stefan cel Mare si nu il va reproduce identic nicicand in alt timp sau spatiu (acest lucuru este valabil pentru orice observator indiferent de calibrul sau).

[nobody]

@valy: Ai citit ce inseamna "observator", atat in particular, in acel experiment, cat si in general, in mecanica cuantica ?

[IACOB DUMITRU]

Orice experienta, orice eveniment este observatie, este o autoapreciere deci este observator.
Datele sunt entitati, sunt trairi, Fizica ar trebui sa se obisnuiasca cu acest aspect.
Universul este un grai viu.

[IACOB DUMITRU]

Adesea glumim pe seama strutului ce isi baga capul in nisip, adesea uitam ca suntem suma mesajelor provenite din exterior.
Trairile exteriorului se rasfrang asupra celor asa-zis interioare, vice-versa este oricand valabila.
Feedback-ul este singura mdalitate de a fi. Universul este un neincetat dialog, o eterna conversatie, o lupta de idei.
Fizica ar trebui sa tina seama de literatura pe care tocmai o cerceteaza.

[IACOB DUMITRU]

Heisenberg a atras atentia asupra faptului ca de indata ce se incearca masurarea pozitiei unui electron, viteza acestuia este modificata si, la fel, imediat ce se incearca masurarea vitezei electronului, pozitia sa se schimba.
Realitatea experimenteaza, masoara, aproximeaza tot timpul cu sau fara ajutorul nostru.
A reduce la tacere incertitudinea ar fi echivalent cu a reduce la tacere realitatea, ar fi echivalent cu a nu avea nici o confirmare, adica icertitudine maxima, feedback-ul bata-l vina.
Ochii mintii pot deduce forma cuantei (tetraedru puternic disproportionat - o minuscula teapa).

[nobody]

Atentie, nu faceti confuzie intre principiul nedeterminarii (https://en.wikipedia.org/wiki/Uncertainty_principle - traducere nefericita din germana in engleza "Ungenauigkeit"-"indeterminacy", "Unsicherheit"-"uncertainty") si efectul de observator (https://en.wikipedia.org/wiki/Observer_effect_%28physics%29).
Chiar daca rezultatele/efectele sunt similare (un anumit grad de incertitudine), conceptele/cauzele sunt diferite (proprietate fundamentala / interferenta instrumentala).

[IACOB DUMITRU]

Nu eu sunt acela care fac confuzie, spun doar ca la efecte similare cauzele sunt similare, adica natura instrumenteaza in orisicare moment, asa este ea curioasa din fire, intimitatea absoluta nu este calitate a spatiului fizic.
Interferenta este proprietate fundamentala.