[cmatei]

Tocmai am terminat software-ul si partea electronica a unui controller pentru stepper, ce poate fi folosit pentru motorizarea unui focalizator. Controller-ul poate citi si un sezor de temperatura din familia DS1820 (in ideea ca la variatii mari de temperatura in timpul noptii, trebuie refocalizat).

Schema, codul sursa si firmware-ul precompilat le gasiti aici. Comenzile USB sunt destul de simple: get/set_encoder, get/set_target, move, stop, get_temperature, set_pwm, set_speed. Daca e cineva interesat sa-l construiasca, as putea scrie ceva mai multa documentatie de-atat

Motorul e un stepper bipolar de 200 pasi, pe care-l voi conecta printr-o cupla elastica direct la axul reducatorului 1:10 de la focuser. Fiind half-stepped, sunt 400 pasi la o rotatie, ceea ce cred ca imi e suficient.

Iata si un filmulet cam zgaltait cu el in actiune. 200, 10, 1 si 1600 pasi.

[Procyon]

Nu ar merge sa recodati microcontrollerul incat sa compenseze el temperatura ?

[cmatei]

Nu, din 2048 bytes de flash folosesc 2018, abia a incaput si-asa

Apoi, depinde de la telescop la telescop cat de mult se dilata/contracta si cum variaza cu temperatura. O alta complicatie apare cand schimbi filtrele (nu sunt exact parfocale nici in acelasi set). E mai usor sa iei decizia sa refocalizezi pe host.

[2SKY]

Cum salvez codul hexa doar , la mine nu merge doar toata pagina si nu stiu daca programul de scriere selecteaza doar codul din pagina . Mersi pentru schema .

[2SKY]

Mersi pentru PM a mers cu butonul ... save text file OK.

[nobody]

Interesant.
De ce nu mergi pe ATmega ?
Comunicatia pe USB e facuta din soft ?
Cred ca partea asta-ti mananca mai tot din flash si timp de procesor.

[cmatei]

[2SKY]

Cu attiny e mai simplu , daca mergi pe atmega8 i-ar sta bine si cu un display iar consumul e destul de important asa e spre minim.

[Emil]

Ahoi,
ca se vorbeste de corectia pozitiei de focus in functie de temperatura, personal o consider a fi un gaget dragut insa cu valoare zero, adica poate fi folosit atunci cand conditiile sunt ideale.
Dupa cum stiti, fiecare material are un coeficient de dilatare termica diferit astfel avem o valoare pentru aluminiu si o alta valoare pentru fier.
Aceste valori pot fi folosite atunci cand delta T este constant si uniform pe intreaga suprafata a materialului (in cazul nostru al metalului tubului optic). Insa daca luam cazul unui telescop acest Delta T nu va fi uniform, fiind influentat de catre curentii de aer (vant de exemplu), astfel suprafata expusa direct la vant va avea un delta T diferit fata de suprafata protejata.
Pe de alta parte deformarea depinde si de masa materialui deci implicit va avea o anumita inertie de deformare adica materialul va continua sa se deformeze si dupa ce temperatura s-a stabilizat. Cel mai bun exemplu il consider in aces caz a fi situatia in care peretii tubului s-au stabilizat insa celula oglinzii continua sa se deformeze.
Din ultimul caz rezulta urmatoarea situatie: avem fluctuatii de temperatura insa celula respectiv componentele metalice prezinta o "intarziere" a deformarii in functie de temperatura datorita inetiei termice.
Avand in vedere aceste situatii, problema majora - din punctul meu de vedere - este alegerea pozitiei corecte a senzorului de temperatura in asa fel incat sistemul de corectie a pozitiei de focus sa nu supra respectiv sa nu sub-corecteze. Astfel daca senzorul este fixat pe zona atacata de vant sistemul va supracorecta si in zona protejata va subcorecta.
O alta problema care pe mine ma deranjeaza este corectia sistemului atunci cand fluctuatiile de temperatura sunt in domeniul plus dar si minus adica: la inceperea sesiunii avem un Delta T de -2°C/ora insa dupa 30 de minute situatia se schimba si avem de a face cu un Delta T de +2,5°C/ora.
Personal consider ca, cel mai bun mijloc de a corecta eroarea de focus rezultata prin dilaterea termica este acela de verificare a punctului de focus dupa fiecare cadru (cazi ideal) sau dupa verificarea punctului de focus dupa fiecare - sa zice - diferenta de temperatura de 5 Grade ca exemplu (in cazul meu sistemul suporta diferente de circa 8-10°C).
Consideratie personala: FMax este capabil sa logeze punctul de focus si temperatura raportata de catre un senzor de temperatura de aceea consider rezonabila sacrificarea unei nopti sau a catorva ore pentru logarea pozitiei de focus in functie de temperatura. Astfel veti putea determina de la ce valoarea a temperaturii pozitia de focus se schimba si astfel veti economisi timp fara a mai fi nevoiti sa refocalizati. De asemenea consider necesara utilizarea a 2 senzori de temperatura, unul care masoara temperatura ambianta iar al doilea va masura temperatura tubului optic. Prin corelarea acestor valori veti putea stabili nu numai temperatura la care tubul incepe sa se deformeze dar si Delta T (Temp Tub minus Temp Ambientala) care poate si suportata de sistem fara a influenta calitatea imaginii.

Sper ca nu v-am ametit de tot
Emil

[jimao22]

Buna Emil,

Am mai avut odata discutia asta legata de dilatarile inegale datorate materialelor diferite ( http://www.astronomy.ro/forum/viewtopic.php?p=97299#97299 ) si am vrut sa mai postez ceva in completare atunci, dar daca ai redeschis discutia, iti spun si punctul meu de vedere (care nu e neaparat cel corect - probabil adevarul e pe la mijloc).
Asa cum spuneam si acolo, dilatara este o functie liniara in domeniul de temperaturi uzuale, adica este ceva de genul delta L = a x delta T , unde a este coeficientul de dilatare specific al materialelor respective. Chiar daca materialele au coeficienti de dilatare diferiti, dilatarea generala a instrumentului este o functie compusa (f o g adica f compus cu g, unde f si g sunt doua functii) din functii liniare si care este tot o functie liniara - asa cum am invatat la matematica de clasa a 9-a sau a 10-a daca nu gresesc.
Determinarea coeficientului nou generat din compunerea functiilor respective, oricat de multe ar fi ele, este o treaba care tine de experimentare, adica asa cum ai zis si tu, se fac teste si se stabileste cu cat se dilata/contracta trenul optic la o diferenta de temperatura data - de preferat cat mai mare aceasta diferenta, fiindca precizia este mai buna, tinand cont ca e o functie liniara.
Treaba cu partea expusa la vant nu cred ca e o problema cata vreme suprafetele sunt uscate. Ar apare diferente majore de temperatura (dar care s-ar amortiza repede totusi in timp din cauza conductivitatii termice mari ale metalelor) daca suprafetele ar fi umede, fiindca vaporizarea apei datorita evaporarii mai rapide induse de vant face ca temperatura sa scada mai mult pe o astefel de suprafata (caldura latenta de vaporizare a apei e de vina).
Singura problema ce o vad este datorata dilatari/contractarii diferentiale in TIMP intre elemente din materiale complet diferite si de mase mari - adica tubul de metal de exemplu si oglinda din sticla. Numai ca oglinda este foarte mica in grosime (grosime care reprezinta lungimea in cazul acesta al calculului dilatarilor) si influenta o putem considera absolut neglijabila.
Parerea mea este ca un sistem de reglarea a focusului bazat pe senzori de temperatura trebuie sa mearga foarte bine. Nu e rau insa ca sa se faca focalizarea automat dupa fiecare expunere, mai ales ca FocusMax face asta foarte rapid odata stabilite curbele de autofocus (20...70 sec).
In fine, teoria ca teoria - practica ne omoara. Mai vedem ce e dupa ce o sa facem cu toti niste experiente practice si ne impartasim rezultatele.

[cmatei]

[Emil]

Hm,
se pare ca nu m-am exprimat prea clar.
Dubla 2, scena 1
Cand m-am referit la acel Delta T care ar influenta punctul de focus am luat in considerare scenariul urmator:
Expunerea este de 900 secunde iar atunci cand Delta T-ul are o valoarea scazuta, modificarea se va efectua intr-o perioada de timp mai mare decat durata expuenerii deci nu sunt nevoit sa efectuez compensarea.
Personal nu sunt partizanul compensarii automate deoarece depinde prea mult de teorie (peretii tubului au grosime uniforma si bine cunoscuta, recirea de asemenea este uniforma, etc. etc.).

Cred ca o parte a discutiei incepe sa devieze usor de la topic, poate nu ar fi rau mutarea unor mesaje pe alt topic.

Emil

[jimao22]

Eu cred ca esti/suntem pe topic.
Hai sa lamurim un pic situatia. Ar fi trei scenarii posibile:

- peste un anume deltaT prestabilit, se face refocusare automata (la mine se poate face cu SELETEK-ul - nu stiu la Matei care e treaba) folosind functia de compensare, ai carei parametrii se determina experimental. Asta nu necesita utilizarea FocusMax sau a altei rutine de focusare decat la inceperea sesiunii de fotografiere, refocusarea ulterioara facandu-se cum am zis mai sus

- peste un anume deltaT prestabilit de asemenea, se face refocusarea folosind FocusMax, daca nu ai incredere in folosirea functiei ce se poate determina experimental ca mai sus. Necesita mai mult timp si datorita cautarii in zona a unei stele de magnitudine potrivita ca sa se faca refocusarea dar si datorita rutinei de refocusare si a stabilirii curbei V de catre FMax . Este mai corecta aceasta din urma mai ales in situatia schimbarii filtrelor (care nu sunt perfect parfocale, oricat s-ar lauda producatorii cu asta)

- faci refocusare dupa fiecare expunere, fara sa mai ai vreun senzor de temperatura, plecand de la premiza ca timpul pierdut cu asta este oricum mult mai mic decat cel necesar expunerilor si riscul de a avea o poza proasta din cauza focusului prost nu merita a fi luat in calcul ca optiune

[achy1978]

Bun ... sa ma bag si eu!

Dupa toate experientele facute (si aici m-am regasit aproape in toate scenariile facute de voi) ... cea mai eficienta metoda si sigura a ramas ... refacerea focusului dupa fiecare cadru achizitionat.

Compensarea termica am constatat ca are mici deviatii, pentru ca reactia senzorului "poate" fi mai rapida la schimbarea de temperatura, fata de reactia materialelor (focuser, telescop etc.). Am zis poate, pentru ca este posibil sa-l fi montat eu gresit (eu l-am lipit de focuser)

Procedura de focus dureaza sub 1 min cu Fmax ... asa ca mie mi se parea cea mai eficienta metoda si buna de aplicat dupa fiecare cadru.

[cmatei]