[jimao22]

Am pornit la drum cu acest topic, nestiind precis unde sa-l incadrez mai bine. Ar fi mers foarte bine la "Monturi / trepiede" de exemplu, asa cum am facut cu topicul ASCOM. Ar fi mers foarte bine de asemenea si la "Soft pentru astronomie" fiindca consideratiile ce se vor face pe marginea acestui subiect se leaga foarte mult de partea de programare si softuri cu legaturi imbricate.
Am preferat totusi sa-l pun aici, fiindca rezultatul final pe care-l astept este legat de un sistem fizic ce il doresc functional la sfarsit si care este (sau ar trebui sa devina) telul final al zbaterilor mele din ultimii 2-3 ani.

Dorinta mea de cand astronomia a inceput sa ma preocupe a fost sa pot avea acces la mai mult decat se poate vedea cu ochiul liber, constient fiind ca doar astrofotografia este raspunsul la aceasta. Doar ca astrofotografia este un domeniu cu multe restrictii si am sa enumar doar cateva:
- dificultatea de abordare materiala - necesita scule si echipamente mult peste media celor folosite la observatiile vizuale
- dificultate de abordare tehnica - chiar daca primul obstacol (cel de mai sus) este depasit, a face un astfel de sistem sa devina functional - nu neaparat automatizat sau controlat remote (doua chestii diferite si nu neaparat conectate) - necesita pregatire tehnica si studiu serios in ceea ce priveste achizitia de date corecta si in egala masura prelucrarea acestora. Lucrul acesta nu este usor si necesita mult timp si dedicatie pentru a putea fi rezolvat
- dificultate in relatiile cu familia - nu radeti, este foarte reala si sunt convins ca toti aveti mai mult sau mai putin astfel de episoade, generate de frustrarile la care supunem familia cand stam noaptea pana tarziu afara, cand cheltuim banii de concediu, cand cadem rupti de oboseala in serile noroase, s.a.m.d.
- dificultatile de ordin personal - si aici ma refer (facand o analiza a ceea ce mi se intampla mie) legate de lipsa cronica a timpului - in general - care se acutizeaza si devine chiar periculoasa atunci cand o astfel de pasiune incepe sa ocupe si putinul timp de odihna ce ramane disponibil
- pierderile de oportunitati generate de lipsa timpului alocat observatiilor - multe nopti sunt bune pentru astronomie dar fie suntem ocupati cu altele, fie suntem obositi, fie niste nori trecatori ne strica cheful de poze si intram in casa si apoi toata noaptea e senin sticla, s.a.m.d. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca noaptea are in medie pe an (fara crepuscul) 10 ore/24 din care noi stam la observatii/pozat doar cateva la inceput sau spre dimineata, fiindca ma trebuie sa si dormim, nu?

Dar fiindca suntem oameni si problemele sunt ale oamenilor si trebuie rezolvate tot de oameni, am hotarat (in ceea ce ma priveste) sa rezolv toate astea, pentru a ajunge la scopul final - sa fac astrofotografie fara sa-mi distrug viata si sanatatea. Am avut toate astea clare in minte in momentul in care am inceput acum cativa ani in urma sa destelenesc drumul asta, fiindca solutia era clara si simpla - un observator astronomic automatizat si eventual comandat remote.

Acestea sunt premizele de la care voi pleca cu desfasurarea acestui topic, unde voi incerca sa explic si celor care stiu (si eventual ma pot ajuta) si celor care nu stiu (dar ar vrea sa incerce ceva macar partial) ce am facut eu pana aici si ce urmeaza sa fac in continuare, care sunt problemele pe care le-am depasit si care sunt problemele curente precum si desfasurarea lor.

Numai bine.

[jimao22]

Pentru a ajunge la final, trebuiau rezolvate problemele pe rand.
Partea materiala a fost un razboi neintrerupt cu familia (nu va ganditi la lucruri prea grave insa), dar si cu mine insumi.
Sotia era exasperata de faptul ca intotdeauna imi mai trebuia ceva. Si nu as zice ca nu avea dreptate. D-asta o iubesc eu, fiindca pana la urma a inteles toata nebunia asta a mea si in final chiar m-a sprijinit. Nu o sa va vina sa credeti, dar cand mi-am cumparat camera ATIK, mi-a sugerat sa o iau noua desi gasisem una second hand, iar diferenta de pret era semnificativa.
Batalia mai grea , insa, a fost cea cu mine, fiindca asa cum stiti si voi, odata intrat in pasiunea asta cu toata fiinta, intri si intr-un fel de cursa a "inarmarii" cu ce e mai bun si intotdeuna ce ai cumparat ieri, azi pare ca nu mai e suficient, fiindca ai vazut ceva mai bun dar nu ti l-ai putut permite ieri, nu-i asa?
Ca sa nu mai vorbim de faptul ca fiind o pasiune cu un numar nu foarte generos de membrii "cotizanti", experientele personale relativ la diferite dispozitive sau instrumente sunt reduse si fiecare experimenteaza pe cont propriu si pe buzunarul propriu si invata din propriile greseli. Asa ca a ajunge la set-up-ul "perfect" (de fapt cel care se pliaza cel mai bine pe dorintele si cerintele personale ale fiecaruia) este o actiune riscanta si mare consumatoare de resurse.
In ceea ce ma priveste, dupa aproape 5 ani de experimentari in acest sens, simt ca m-am apropiat de linia de finish. Nu vreau sa mai continui fiindca criza este o prezenta universala (1) si cred ca nu am folosit ABSOLUT niciodata un set-up la intreaga lui putere si valoare (2), asa ca a continua pe calea asta este o prostie, care nu ar face dacat sa mascheze neputinta mea de a folosi la intregul potential ceea ce am acum.

[jimao22]

Dificultatile de abordare tehnica sunt diferite.
Aici fiecare se descurca dupa abilitatile ce le are si dupa dedicatia ce o acorda rezolvarii problemelor tehnice.
La momentul respectiv, am deschis topicul "ASCOM" de la "Monturi si trepiede", unde am intrat in intuneric total, fara sa am nici cel mai mic habar despre ce era vorba.
ASCOM era insa cheia care deschidea calea pe care eu vroiam sa merg asa ca am pornit la drum voios. Emil Kolbert s-a dovedit unul din cei mai capabili membrii ai forumului (in ceea ce priveste partea asta, desigur) si unul din cei mai dornici de a ajuta. Imi pare nespus de rau ca prezenta lui aici a devenit o raritate, dar ne delectam cu diletantii si cu scandalagii de pe forum, nu-i asa? In fine, asta e off-topic si nu vreau sa intru in polemica cu nimeni pe tema asta aici.

Trebuie subliniat un lucru, care la mine era cam varza in cap la un moment dat: automatizarea si controlul la distanta sunt probleme total diferite. Ele pot merge in paralel, desigur, dar se poate face si asa:
- un observator automatizat complet, dar care sa necesite la inceput de sesiune prezenta unui om pentru a porni calculatorul, a deschide acoperisul, a face programarea sesiunii de observatii, etc.
- un observator neautomatizat, dar controlat remote (din casa) - asta fiind util cand e frig iarna, cand e cald si zapuseala si tantari vara - o treaba relativ simpla, ce necesita minime dotari si softuri de control. Cam asa a functionat la mine treaba pana sa-mi termin observatorul (cladirea).
- un observator automatizat si controlat remote - ei da, despre asta o sa incercam sa vorbim

[jimao22]

Un prim aspect de care vreau sa vorbesc azi este ghidajul.
Asa cum se stie, ghidajul este o treaba sensibila in astrofotografie. Un ghidaj bun corecteaza eroarea periodica (care este specifica miscarii pe ascensie) sau driftul (care se vede in special pe declinatie) dar poate genera la randul sau erori specifice - flexura diferentiala.

Cu cat erorile enumerate mai sus sunt mai mici, cu atat guidingul isi face mai bine treaba. Un ghidaj devine din ce in ce mai bun cu cat lungimea expunerilor camerei de ghidaj devine mai mare. Ideal, o expunere de 5 secunde la camera de guiding ar trebui sa asigure un ghidaj lin si foarte bun. Conditia este ca erorile de drift si de perioada sa fie suficient de mici incat sa nu forteze o corectie mare, data de un timp de expunere la ghidaj mare.

Flexura diferentiala apare cand elementele ghidajului (luneta de ghidaj si luneta de ghidaj) au un mic joc fata de elementele componente ale partii de achizitie (telescopul principal cu camera de achizitie). Jocul respectiv poate sa nici nu existe, sa existe doar o miscare generata de elasticitatea elementelor de legatura intre cele doua. Fiindca se lucreaza cu marimi extrem de mici (1 pixel la mine inseamna 1.34 secunde de arc), o deformatie din aceasta de oridinul icronilor, genereaza aceasta flexura.

Aste este motivul pentru care am spus la un moment dat ca imi voi face un Off-axis-guider. Acest element optic, spliteaza raza de lumina care vine de la obiectivul telescopului si o particica din ea o duce catre camera de ghidaj. Nu mai e nevoie de luneta de ghidaj (1), greutatea ansamblului e mai mica (2), dispare flexura diferentiala (3). Deci numai avantaje.

Numai ca exista si un "dar". Un OAG deviaza putina lumina in lateral pentru camera de ghidaj si pozitia in care este asezat permite gasirea unei stele de ghidaj intr-o zona limitata de cer. Chiar foarte limitata. Pentru a elimina oarecum acest deficit, OAG-ul ar trebui asezat pe un derotator - un echipament ce se utilizeaza indeobste la sistemele astrofotografice asezate pe o montura alt-azimutala, unde urmarirea unei portiuni de cer timp indelungat duce la rotatia campului.
Un derotator este o piesa de echipament scumpa, care ingreuneaza la loc set-up-ul si care trebuie el insusi inclus in schema de automatizare, fiind necesara si comandarea lui in timpul sesiunilor astrofoto.

Eu aproape am terminat OAG-ul meu, dar in lumina noilor experiente, este foarte probabil ca set-up-ul meu automatizat sa se rezume la clasica luneta de ghidaj pe mai departe.

Mai jos este aratata flexura actuala a sistemului meu, de care trebuie sa scap intr-un fel pana incep automatizarea.

[achy1978]

Salut Cristi si sa sti ca in mare parte ai dreptate.

Totusi, acolo sunt expuneri dintr-o singura noapte sau mai multe integrate? .... pentru ca este ceva care imi scapa, in sensul ca acolo ai expuneri din cel putin 2 nopti ... cel putin asa vad (sau ai un meridian flip)

[dragos.n]

O buna automatizare, trebuie obligatoriu sa ia in calcul posibilitatea aparitiei erorilor in sistem, a suprasarcinilor electrice, interferentelor, si mai ales, trebuie sa prevada dublarea comenzilor automate cu unele manuale pentru partile esentiale, cum ar fi parcarea instrumentului, inchiderea capacului observatorului. Nu trebuie ignorata nici facilitarea interventiilor care pot fi necesare la un moment dat.

[achy1978]

[jimao22]

@achy - expunerile sunt dintr-o singura noapte (sau s-ar putea sa fie din doua nopti - nu mai tin minte), fara meridian flip (nebuloasa trecea la meridian pe la 5 dimineata.) Stacarea fara aliniere a facut-o auriga, care mi-a trimis inapoi rezultatul si nu mai stiu daca i-am dat toate expunerile sau doar primele din ele.

@dragos.n - o sa ajungem si acolo, unde o sa povestim despre UPS-uri, baterii si scheme care sa le cuprinda.
Momentan am un UPS cu baterie externa de 55Ah cu gel, pe care-l folosesc ca sa uniformizez varfurile si caderile de tensiune din retea (sunt destul de dese), urmand ca sa-l folosesc la inchiderea de urgenta a acoperisului cand cade curentul.

[achy1978]

Atunci, nu prea inteleg lipsa de simetrie intre stelele propriu-zise si reflexiile aparute ?!?

[jimao22]

Daca vrei, iti trimit pozele si tie, poate te dumiresti.

[jimao22]

Am o problema descoperita de curand.
Faptul ca m-am asezat la "observatorul meu" m-a facut sa folosesc fiecare seara disponibila pentru achizitii de imagini, ca sa ma razbun pentru timpul nefolosit in acest scop din ultimele luni.
Totusi, fiindca iarna cea necrutatoare o sa vina curand si pana atunci sper sa fac ceva cu automatizarea, mi-am sacrificat o seara saptamana trecuta facand doar teste tehnice, software, cu MaximDL + ACP + TheSky + EQMOD + ACP Planner.
Problema rezida in folosirea functiei SYNC (sincronizarea cerului real cu cel virtual din calculatorul de control), ce se poate face - am descoperit - in doua feluri antagonice.
Am sa explic pe scurt despre ce e vorba si sper sa fie cineva in masura sa ma lamureasca pana nu-mi explodeaza neuronul.

Varianta 1 - este cea pe care o foloseam pana acum si despre care am crezut ca e singura disponibila.
Deci, punem telescopul in statie, cat mai bine aliniat polar si apoi, cu TheSky pornit si cu EQMOD conectat (deci telescopul vizibil pe cerul din TheSky), dam drumul telescopului catre o stea mai mare din planetariu, dupa care verificam fizic cu finderul / laserul / telescopul daca respectiva stea este in centrul campului vizual din telescop. Daca nu, cu ajutorul comenzilor din EQMOD, miscam telescopul pe ascensie si declinatie pana ce steaua este fix in centrul campului din telescop, dupa care din fereastra Object Information si tab-ul Telescope, apasam SYNC.
In acest moment, reticolul virtual din planetariul TheSky se repozitioneaza pe steaua unde am miscat telescopul initial (prin manevrele facute urmarind steua de pe cer sa fie in campul telescopului, reticolul din planetariu s-a miscat si el de pe stea unde era initial).

Manevra este valabila folosind orice planetariu (TheSky, Carte du Ciel, Hello Northern Sky, Starry Night si chiar Stellarium impreuna cu Stellarium Scope) si se repeta de cateva ori in zona de cer ce se doreste explorata in seara respectiva, fiecare manevra de acest gen ducand la o precizie tot mai sporita a pozitionarilor ulterioare.

In pozele de mai jos explic vizual ce am explicat verbal mai inainte.

[jimao22]

Varianta 2 - este mai elaborata dar totusi mai simpla, utilizand mult mai mult resursele calculatorului in loc de cele ale operatorului uman. Pentru asta nu e nevoie de vreun planetariu dedicat ci este suficient MaximDL cu PinPoint Astrometry pentru rezolvarea placii astrometrice (am sa explic imediat ce inseamna asta pentru cei ce nu stiu).

Deci se porneste maximDL si se cupleaza telecopul la el via EQMOD. Din micutul planetariu propriu al lui Maxim, se conecteaza telescopul la calculator via EQMOD si apoi se da orientare (slew) telescop spre steaua noastra pe care vrem sa sincronizam (tot Errai).
Facem o poza a zonei de cer unde este pozitionat telescopul nostru real si apoi in TAB-ul Analize -> PinPoint Astrometry, apasam butonul Process. Calculatorul va compara stelele din poza noastra cu cele din catalogul stelar accesat de PinPoint si comparandu-le, va vedea unde se afla de fapt telescopul nostru pe harta cerului si apoi ne va spune si cat de departe e de zona care ne intereseaza pe noi. Mai mult, poza noastra o va aseza exact unde trebuie pe harta cerului din memoria sa (overlay) si astfel putem vedea exact eroarea de pozitionare.
Mergand apoi in TAB-ul Telescope, apasand butonul SYNC, telescopul virtual se va duce pe centrul pozei noastre, unde este pozitionat de fapt telescopul real - asa incat cele doua pozitii se vor sincroniza.

[cmatei]

[jimao22]

[cmatei]