-----------------------------------

jimao22

04 Iun 2012 19:45



-----------------------------------

Campania de observare a tranzitului lui Venus din 1761 a fost initiata de Edmund Halley, mai cunoscut pentru cometa ce-i poarta numele decat pentru acest fapt si poate fi numita pe drept cuvant primul proiect stiintific cu colaborare si participare internationala. Ca astronom regal, Halley a trait intre doua treceri ale lui Venus si a murit cu 19 ani inainte de tranzitul despre care vorbeam, dar a organizat practic la nivel international campania respectiva, interesul major fiind determinarea distantei pana la Soare prin metoda paralaxei.
E drept, ca acest lucru se facea cu oarecare precizie si mult mai des prin urmarirea tranzitelor lui Mercur, dar aceste observatii erau insuficiente ca si precizie datorita diametrului mic (aparent) al planetei si a vitezei cu care trecea discul acesteia peste suprafata solara.
Asa incat, cel care a condus de facto campania, francezul Joseph-Nicolas Delisle, l-a vizitat pe Halley inainte ca acesta sa moara, discutand aspectele practice ale problemei. Delisle a si creat o harta, Mappemonde, care ilustra globul pamantesc si zonele din care tranzitul era vizibil si a impartit aceasta harta tuturor academiilor interesate de proiect. Tranzitul lui Mercur din 1753 a fost ca si un exercitiu practic de incercare inaintea marii treceri.
La observatii au participat peste 120 de astronomi din intreaga lume, observand tranzitul din peste 60 de locatii. 
Povestea de mai sus nu este singulara, Franta si Anglia fiind in razboi in acea perioada, asa numitul Razboi de 7 ani.
Astronomii englezi Charles Mason si Jeremiah Dixon au plecat in 8 decembrie 1760 din Anglia catre Indonezia, unde trebuiau sa observe tranzitul. Dar nu mai departe de Canalul Manecii, nava lor a fost prinsa intr-o batalie navala si s-a intors la Portsmouth pentru reparatii, dupa ce fusese grav avariata si avand pierderi grele de personal. Initial, cei doi astronomi au refuzat sa se intoarca pe mare dar au fost siliti "legal". Fiindca nu au mai avut timp sa ajunga in Indonezia, au fost debarcati la Capul Bunei Sperante, in sudul Africii de unde s-au intors de data asta fara probleme.
Astronomul francez Gui Pingre, a ajuns in acelasi scop pe insula Rodrigues din Oceanul Indian, reusind sa prinda ultima parte a tranzitului si facand totusi niste observatii pretioase. Dar nenorocul a lovit, insula fiind atacata de englezii, nava franceza fiind incendiata. Dupa multe aventuri, Pingre a ajuns la Paris in siguranta totusi.
Un american, John Winthorp a condus prima expeditie astronomica tot in acel an, mergand in Newfoundland de unde a observat cu succes tranzitul. 
Francezul Jean-Baptiste Chappe a organizat o expeditie de observare a tranzitului in Siberia, la Tobolsk. In drum spre locul de unde trebuia sa faca observatiile, sania sa a cazut prin gheata sparta a unui rau si astronomul abia a scapat cu viata. Ghizii sai siberieni l-au parasit la un moment dat, crezand ca este un vrajitor care aduce furtunile cu el si a reusit sa-i aduca inapoi doar sub amenintarea armei, ca sa nu-l lase parasit in pustiul siberian. Opt ani mai tarziu, acest astronom a plecat in California de aceasta data tot ca sa observe tranzitul, reusind sa obtina rezultate valoroase dar murind pe drumul de intoarcere catre casa. California ere in vremurile acelea doar un alt tinut necunoscut.
Observatiile se facea prin mici refractoare sau reflectoare de 3-4" de tip Gregorian.
Un efect neasteptat si neprezis in calculul exact al tranzitului a fost efectul "black-drop" (picatura neagra) ce se datora difractie razelor solare prin atmosfera densa a planetei si se observa mai pregnant la al doilea si al treilea contact al lui Venus cu Soarele.