
-----------------------------------
zoth
03 Mar 2012 19:34

Teste terestre pe instrumente mici
-----------------------------------
Fiind o zi calduta si insorita am hotarat sa ies dupa orele pranzului la un nou test terestru cu lunetica mioritica 60/828 intaratat fiind de recentele teste raportate de Teo pe luneta Carton 60/800.
Am luat cu mine luneta, montura mica, diagonala dielectrica pe 1,25" si un pogon de oculare: orto de 12,5mm, 9mm, 7mm, 6mm, 5mm, 4mm si cele doua oculare SS12,8mm.
Inainte de toate as vrea sa spun ca la testele terestre dupa parerea mea trebuie indeplinite minimum 3 conditii:
- luneta sa fie scoasa afara astfel incat frontul de unda al imaginii sa nu fie alterat de perdeaua de aer cald ce se perinda prin fata obiectivului cum este cazul lunetei tinuta in casa.
- intre obiectivul lunetei si tinta sa nu fie interpuse obstacole (precum crengute de copac, fire electrice sau alte nazbatii) ce pot da produse de difractie care vor altera calitatea imaginii si vor face imposibila detectia grosismentului la care instrumentul incepe sa cedeze.
- o montura adecvata instrumentului astfel incat imaginea sa fie suficient de stabila atunci cand se face focusul imaginii astfel incat ochiul sa nu fie stresat peste masura.
Am facut acest test si pentru ca mi-am amintit ca la ultimul efectuat anul trecut la care au participat ambele obiective (al meu si cel ce se afla acum la Teo), obiectivul 60/828 nu trecuse inca prin optimizarea finala.
Am vizat un pilon de antena colectiva aflat pe un bloc vecin si mi-am concentrat atentia asupra diverselor elemente ce pot fi surse de detaliu (diverse bride, cabluri si in special suruburi M6 folosite la acea constructie).
Am inceput cu orto de 12,5mm la care nu trebuie sa mai spun ca imaginea era curata, clara si cu un contrast foarte bun. Nu am detectat nici urme de aberatie de sfericitate.
Am schimbat apoi pe ocularul SS12,8 si am cautat sa vad diferentele.
Nu mi-a fost greu sa constat ca desi campul era mai mic, zgrumtureii de rugina de pe hexagonul unui surub M6 se vedeau cu un contrast mai bun decat in ocularul orto cu aceeasi focala.
Si filetele ruginite ale suruburilor erau ferm conturate. Ca si senzatie subiectiva mi s-a parut ca tonul imaginii in ocularul SS era usor mai rece ca sa nu zic mai neutru decat in orto.
Asta e un semn bun care imi spune ca ocularele SS sunt acromatizate corect.
Imaginea m-a surprins in mod placut in ambele oculare SS si in cel orto de 12,5mm deoarece aveam impresia ca tin acele suruburi in mana si le privesc cam de la o lungime de brat.
Am trecut apoi la orto de 9mm si apoi la preferatul meu, cel de 7mm.
Imaginea la fel de buna ca la inceput doar cu usoara pierdere de lumina, contrastul nefiind inca alterat de aceasta scadere. Nici la aceste grosismente nu am detectat urme de sfericitate cu toate ca am atins pragul 2D. Puteam relativ usor acum sa numar cate ganguri se vad pe suruburile M6.
Am trecut apoi la orto de 6mm si 5mm si imaginea se incapatana sa ramana buna, fara pierdere de detaliu. Am avut senzatia la cel din urma ocular ca cineva stinsese lumina dar sarpul imaginii parca ramasese la fel, imi venea sa intind mana pe langa luneta si sa intorc acele suruburi invers sa le vad si pe partea cealalta, ce iluzie frumoasa iti da un instrument bun ... si cand te gandesti ca eram aproape de 3D.
Ultima incercare a fost orto de 4mm ce imi da un grosisment de 207x.
Aici am constatat o pierdere considerabila de lumina, daca pilonul nu ar fi fost luminat de soare nu cred ca as mai fi vazut detalii pe el dar pentru ca era iluminat am constatat ca nivelul de detaliu se incapataneaza sa ramana pe imagine si culmea fara sa devina soft. Totusi pierderea de lumina duce la o micsorare pe masura a contrastului imaginii si acest lucru da impresia unei pierderi de definitie.
Se pare ca ultima operatie de optimizare a priit obiectivului, nici la grosismentul cel mai mare nu am reusit sa detectez urme de sfericitate.
Am ramas surprins placut in final de comportamentul lunetei tinand cont ca nu am reusit sa o ingenunchez chiar daca am urcat pana la aproape 3,5D.
La urma urmei o luneta buna nu este cea care permite un grosisment mare ci acea care da o imagine clara cu detalii corespunzatoare. Un test bun pentru aceste lunete cred ca este inelul lui Saturn. In conditiile in care atmosfera permite daca o asemenea luneta vede diviziunea Cassini atunci e OK, parerea mea ...
In imaginea de mai jos puteti vedea luneta mea de 60mm:
