-----------------------------------

Teo

14 Ian 2012 04:13


I.M. Stefan - Un autor cunoscut printre astronomii amatori

-----------------------------------

I.M. Ștefan (pseudonimul literar al lui Alexandru Sergiu Sragher; 1 februarie 1922, București - 22 octombrie 1992, București) este un prozator și traducător. Este fiul Iuliei (născută Mandel) și al lui Henri Sragher, agronom. După ce absolvă în 1941 Liceul Graur în capitală, urmează Colegiul Onescu, frecventează 2 ani cursuri la Facultatea de Litere și Filosofic își face debutul în 1946, cu un articol despre Andre Malraux, în „Studentul român" (unde va fi secretar de redacție în 1947-1948), iar editorial cu fantezia pentru copii Călătorie în Univers (1953). Activează ca ziarist la „Jurnalul de dimineață" (1946-1947) și la Agerpres (1948-1950), e redactor la Editura Tehnică (1950-1951), șef al Serviciului de presă din Ministerul Construcțiilor (1951-1961), lucrează la Centrul de Documentare pentru Construcții și Arhitectură (1961-1969) și ca redactor la „Magazin istoric" (1969-1973). A mai semnat Sergiu Stănescu, Al. Sergiu, S. Alex. și M. Ștefan.

 

Talentul cu totul modest al lui Ștefan a fost disputat (uneori în calitate de coautor) de literatura de aventuri științifico-fantastică (în accepțiunea educativ-sovietica a termenului, de naucino fantasticeskaia literatura) și de literatura de popularizare tehnico-științifică și istorică. În deceniul al șaselea din secolul trecut de numele lui a fost atașată eticheta de pionier al unor subgenuri: primul roman științifico-fantastic (Drum printre aștri, 1954, în colaborare cu Radu Nor, de fapt primul roman de gen doar pentru epoca realist-socialistă) și prima povestire științifico-fantastică pentru copii (O întâmplare în împărăția zăpezilor, 1959).

 

Romanele Drum printre aștri și Robinsoni pe planeta oceanelor (1958, în colaborare cu Radu Nor) ilustrează într-o manieră de inspirație sovietică formula space-opera: se descriu peripețiile unor astronauți civilizatori sau doar curioși, cu propensiuni pentru enciclopedia galactică. Partea de divertisment propriu-zis ia pe bune porțiuni forma unui cofraj în care se toarnă betonul ideologic și cel al științei popularizate. Sahariana (1958, în colaborare cu Max Solomon) imaginează, speculând clișeul clasic al personajului care intră în comă profundă pentru a se trezi într-o societate a viitorului, o lume idilizată în sensul utopiei marxiste. Nivelul literar al producției lui Ștefan nu va crește în scrierile ulterioare.

 

Autorul se va încerca, fără ecou, și în literatura non-SF: divertismentul aventurilor pentru adolescenți (Misiune specială, I-II, 1966) sau romanul mainstream (Viața începe la Milogu, 1980). Complementar manufacturii SF, Ștefan a fost și un prolific autor de literatură de popularizare tehnico-științifică și istorică, semnând în această calitate lucrări precum Vecina noastră, Luna (1957), Adevărul despre năluciri (1961), Focul viu. Pagini din istoria invențiilor și a descoperirilor românești, lucrare de natură preprotocronistă (1963, în colaborare cu Dinu Moroianu), „Semnele cerești" și tălmăcirea lor adevărată (1966), Sub semnul Minervei. Femei de seamă din trecutul românesc (1975, în colaborare cu V. Firoiu) și Ghidul Cosmosului (I-II, 1980, în colaborare cu I. Corvin Sângeorzan) etc.

 

În același registru se înscriu De la Podul Mogoșoaiei la Calea Victoriei: din cronica anilor 1877-1878 (1977), reconstituire cu numeroase citate din presa vremii, montate într-o narațiune de tip ziaristic și festiv, precum și Eminescu și universul științei (1989), sinteză descriptivă și judicioasă, evitând hipertrofierea acestui aspect al gândirii eminesciene. A tradus, îndeosebi în colaborare cu Elena Andrei, din literatura de expresie germană (Ștefan Zweig, Hermann Kant, Wilhelm Dilthey).

 

Opera literară

 

• Călătorie în Univers, București, 1953;

• Drum printre aștri (în colaborare cu Radu Nor), București, 1954;

• Robinsoni pe planeta oceanelor (în colaborare cu Radu Nor), București, 1958;

• Sahariana (în colaborare cu Max Solomon), București, 1958;

• O întâmplare în împărăția zăpezilor, București, 1959;

• Ultimul alb, București, 1962;

• Lumina purpurie, București, 1962;

• Focul viu. Pagini din istoria invențiilor și a descoperirilor românești (în colaborare cu Dinu Moroianu), București, 1963;

• Cântecul Cibenei, București, 1966;

• Misiune specială, I-II, București, 1966;

• Omul cu o mie de chipuri, București, 1968;

• Naufragiații, București, 1973;

• Sub semnul Minervei. Femei de seamă din trecutul românesc (în colaborare cu V. Firoiu), București, 1875;

• De la Podul Mogoșoaiei la Calea Victoriei: din cronica anilor 1879-1878, București, 1977;

• Ghidul Cosmosului (în colaborare cu I. Corvin Sângeorzan), I-II, București, 1980;

• Viața începe la Milogu, București, 1980;

• Și ei au fost copii, București, 1981;

• Eminescu și universul științei, prefață de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Iași, 1989.

 

Traduceri

 

• Ștefan Zweig, Orele astrale ale omenirii, prefața traducătorului, București, 1973;

• Hermann Kant, Nu vreau să fiu ministrul, prefața traducătorului, București, 1973 (în colaborare cu Elena Andrei);

• Janheinz Jahn, Istoria literaturii neoafricane. O introducere, introducerea traducătorului, București, 1975 (în colaborare cu Elena Andrei);

• Wilhelm Dilthey, Trăire și poezie, prefață de Marian Popa, București, 1977 (în colaborare cu Elena Andrei);

• Penda, fata cu ochii ca stelele. Antologie de proză scurtă negro-africană, prefața traducătorului, București, 1978 (în colaborare cu Elena Andrei);

• Herbert W. Franke, Rețeaua gândurilor, prefața traducătorului, București, 1979 (în colaborare cu Elena Andrei);

• Walter Weller, Tot felul de întâmplări nemaipomenite, prefața traducătorului, București, 1983 (în colaborare cu Peter Strager).

Sursa articolului :http://www.crispedia.ro/I_M__Stefan