-----------------------------------

IACOB DUMITRU

03 Oct 2006 09:48



-----------------------------------

Domnule Rautu, aveti perfecta dreptate “Fiecare om este liber sa creda ce vrea si sa inventeze tot ceea cel lasa imaginatia ....”, dar studiul realitatii (concretului) presupune consecventa in gandire si mai ales realism (corectitudine, profesionalism).

Vreau sa spun ca nu este cazul sa ne lamentam in fata unor evidente.  Pentru mine este evident faptul ca natura imi ofera niste conditii concrete, pe care trebuie sa le iau in calcul in momentul in care imi elaborez modul de evaluare.

Abaterea minima despre care vorbeam reprezinta intotdeauna rezultatul unei actiuni decise de un colectiv (de un numar relativ mare, dar nu infinit, de minuscule actiuni ipotetic elementare).  Vedeti, la mijloc este un artificiu interesant, dar va asigur ca reprezinta singura cale de interpretare a modalitatii de actiune si implicit a modalitatii de conturare a ineditelor etaloane naturale de masura. 

Adevarul este ca, comportamentul cuantic nu a fost niciodata agreat in momentele de contemplatie.  In aceste conditii, exemplul dumneavoastra cu suma (si cu n tinzand la infinit) nu are nimic in comun cu realitatea fizica.  

De multe ori, facilitatile oferite de abstracta matematica pot fi considerate o adevarate artilerie grea, dar sunt situatii in care, lupta la baioneta (lupta cu aceleasi mijloace modeste folosite si de mediul pe care tocmai dorim sa il studiem), este mult mai eficienta.  

In concluzie, eu va sugerez sa va indreptati mai mult atentia asupra posibilelor ipoteze de lucru (ipoteze posibile intr-o lume a realitatii fizice, a interactiei).

Stiu ca nu este usor, dar va asigur ca merita.