-----------------------------------

marcel jinca

04 Sep 2010 11:12


Victor Daimaca

-----------------------------------

UN COLȚ DE ISTORIE
67 de ani de la descoperirea cometei Daimaca 1943c.


Victor Daimaca (1892 – 1969)

S a născut la 22 august 1892 în Turnu Severin.
A absolvit Liceul „Traian“ din Turnu Severin, apoi Facultatea de matematică a Universității București (unde a avut profesori pe Gh. Țițeica, Dimitrie Pompeiu, N. Coculescu ș.a.).
    După absolvirea facultății s a încadrat profesor de matematică la Școala de meserii Vădeni, de unde în scurt timp, s a transferat la Școala Normală de băieți, predând, în perioadele 1930 – 1934 și 1947 – 1948, aritmetica (în special), algebra și geometria. Între anii 1934 – 1947 a fost profesor la Liceul „Tudor Vladimirescu“ iar din 1948 până în 1950 a predat la Liceul Economic Târgu Jiu, după care s a transferat la un liceu din București.
Pasiunea pentru astronomie a avut o din copilărie, iar interesul pentru bolta cerească i a fost sporit de studierea unei cărți de astronomie, cumpărată de fratele său mai mare și mai ales după ce în anul 1907 a observat cometa „Daniel“.
Elev în ultimii ani de liceu, Victor Daimaca a înființat pentru colegii săi, un cerc de astronomie.
Așa cum se destăinuia în amintirile sale, astronomia l a hotărât pe Victor Daimaca, proaspăt absolvent al facultății de matematică, să și aleagă o catedră la Târgu Jiu
Dr. C. Lupescu, profesor de igienă la Liceul „Tudor Vladimirescu“ ne a lăsat moștenire în cartea „Biografii sentimentale“ precizări legate de Victor Daimaca și activitatea sa. În prima parte a anului 1943 Victor Daimaca a procurat, de la un refugiat polonez în Lagărul Târgu Jiu, un binoclu Göertz, care mărea de 15 ori zonele de observație.
Cu acest binoclu în noapte dintre zilele de 2 și 3 septembrie 1943 (spre dimineață) a observat o cometă la limita dintre constelațiile Lynx și Ursa Major. A repetat observația încă două nopți. La 5 septembrie 1943 Victor Daimaca a telegrafiat Observatorului Astronomic București următoarea telegramă: „Cometă nouă, mărimea 8, în Lynx, pe linia Alfa Gemenii, Epsilon Ursa Mare. Deplasarea diurnă 2 grade spre Ursa Mare“.
Telegrama a ajuns la București cu o întârziere de 24 ore, fiind interceptată de GESTAPO, care în vreme de război a verificat o să nu fie o comunicare subversivă, de spionaj, mai ales că era expediată de la Târgu Jiu, unde se afla Lagărul de deținuți politici.
Astronomul Călin Popovici de la Observatorul Astronomic București a făcut atunci notația – observare:
„De îndată ce vremea ne a permis am căutat astrul, găsindu l cu ușurință la 9 septembrie 1943. Cometa era ușor vizibilă cu căutătorul ecuatorului și la limita de vizibilitate cu un binoclu Zeiss, care mărea de 6 ori. Era un astru difuz, fără nucleu stelar, cu un rudiment de coadă“.
La 10 septembrie descoperirea, cu observațiile astronomilor de la București au fost transmise Biroului Central de Telegrame Astronomice ale Uniunii Astronomice Internaționale de la Copenhaga, care a omologat descoperirea sub denumirea „DAIMACA – 143“, a comunicat o observatoarelor astronomice din întreaga lume și a înscris o în Atlasul astronomic.
La 19 septembrie 1943 Cometa – Daimaca, situată la 49,5 milioane km de Pământ, a fost observată de Peltier și Shapley în S.U.A.
Societatea Astronomică a Pacificului din S.U.A. a bătut o medalie de onoare pentru Victor Daimaca despre care dr. C. Lupescu a scris în „Bibliografii sentimentale“:
„Colegul meu astronom, plin de satisfacție, mi a arătat o medalie de bronz, cât o palmă, groasă de un deget, ce avea înscris pe ea cu litere în relief numele profesorului Daimaca, descoperitor al cometei ce i poartă numele“.
Textul brevetului medaliei avea următorul conținut: „Această medalie instituită în anul 1890 de Josep D. Drandol, este decernată lui VICTOR DAIMACA, pentru descoperirea cometei din 9 septembrie 1943“.
Continuând să cerceteze cerul, Victor Daimaca a descoperit la 16 decembrie 1943 o nouă cometă în constelația Vărsătorului, care a fost observată simultan în alte zone ale globului și de astronomii Van Gent și Peltier, astfel că acesta a primit denumirea la toți trei.
În anul 1950 s a stabilit totuși la București unde și a continuat activitatea didactică la un liceu, dar și activitatea de cercetare la Observatorul Astronomic București, unde a lucrat până la sfârșitul vieții în 20 mai 1969, fiind „deosebit de prețuit de toți colegii pentru pasiunea sa științifică și cunoștințele de astronomie. Avea o memorie fantastică, un ochi perfect de astronom și cunoștea cerul extraordinar de bine“.

Sursa:
www.informatiagorjului.ro
14/02/2010