----------------------------------- Andi 09 Mar 2010 17:03 ----------------------------------- BASM (de Francois Villon) La miezul nopții-n iezer de cleștar Furiș se scaldă fata de pescar, Cămașa, fota, smulse, mototol, Din stuf duc dorul trupului ei gol. Pe limpezimea sânilor ce ies Bujori de apă alte strafe țes. Ea când se joacă sub poleiul pal Cu mingea lunii azvârlită-n val, Când fulg de auroră grins pe lac, O poartă, pluta,unda după plac De-i licăre peste genuni hoinar Seninul părului de chihlimbar, Când, alba vidră, se repede-n fund, Unde țipari de raze se ascund, Cu degete urzite în voloc Să-și dibuie sălbaticul noroc. Bat mrenele picioarelor argint? Ea-și subțiază-notul spre alint, Lin se lungește-n spume ca-n crivăț, Și strânge-n brațe valul fermecat, Și-și mângâie iubitul diafan Cu-a palmelor caușe de mărgean, Se arcuiește peste el atât Că stele-i vin la umeri și la gât, Și cum ia-n piept molatecul talaz, Luceafărul i-atârnă de grumaz. Cât zuliari pe-alaiul ei ceresc Clăbuci de nuferi o învăluiesc Cresc inelate apele de spasm, Ea tot mai singură-i ca într-un basm. Atunci, ca să-și viseze visul tot, Ea-și face-un leneș din înot, Și o pălește spaima ca un dor; De s-ar ivi acum un zburător! Zvâcnind întreagă, scote boiul sui, Dar nici un făt-frumos la pândă nu-i, Doar din tufiș privighetori mlădii Întind liane lungi de melodii. Și-aprins de dragul ei, tot cerul greu Cu zodiile lui se mută-n heleșteu.