----------------------------------- IACOB DUMITRU 08 Aug 2006 07:19 ----------------------------------- In principiu, exista o singura lege de care asculta Universul. Aceasta “constrangere” se numeste “legea asimetriei fizice”. Asimetria fizica este inainte de toate o simpla informatie. Si simetria fizica pare sa fie o simpla informatie. Pentru ca se doresc a fi afirmatii reale (fizice), informatiile precedente trebuiesc sa faca dovada memorarii lor pe suportul natural tocmai evocat de fiecare in parte. Nici o memorare nu se considera a fi reala fara posibilitatea descifrarii sau a distingerii sale din contextul in care se presupune ca a fost inpregnata. In aceste conditii, asa-zisele medii omogene si izotrope, recunoscute atat pentru simetria lor fizica cat si pentru inexistenta distinctiilor, pot fi considerate simple aberatii. La polul opus, mediul asimetric exceleaza prin posibilitatea de a realiza distinctii in interiorul sau si implicit prin posibilitatea de a isi sustine propriile afirmatii (informatii). La prima vedere, mediul asimetric (neomogen) ne duce cu gandul la diversitate cantitativa si implicit la legea non-conservarii valorii parametrilor pe o o axa temporala sau pe una spatiala. In acelasi timp, nu trebuie uitat faptul ca distingerea acestor posibilitati necesita existenta unui numitor comun (un reper de referinta, un etalon pe baza caruia sa se faca diferentierea) si implicit a legii de conservare care sa ii asigure legitimitatea si perenitatea. Se poate vorbi in felul acesta de un tandem al celor doua legi, aparent contradictorii, ce slujesc in egala masura si in acelasi timp marea lege a asimetriei fizice. Pe de alta parte, legea de conservare este doar o tendinta (nu se poate vorbi de o conservare perfecta). Practic, planurile de obdervatii tot mai largi vor scoate in evidenta o noua lege a preschimbarilor parametrice. Distingerea acestui nou parametru (remarcat la o noua scara) are nevoie de existenta unui numitor comun (ca si etalon pe noua masura a lucrurilor) si desigur a unei noi tendinte de conservare. In felul acesta se justifica diversificarea planurilor de observatie si implicit a tendintelor de conservare. Partitura matematica complementara acestui scurt demers teoretic poate fi lecturata in seria de articole “Armonia Universului fizic”.