----------------------------------- Tiberiu Tesileanu 25 Ian 2009 22:10 ----------------------------------- Ceea ce este important este că observațiile astronomilor sunt că 1) oblicitatea este aproximativ constantă, și 2) axa se mișcă la oblicitate constantă cu o perioadă de aproximativ 25000 de ani, iar simularea numerică pe care ți-am arătat-o e în deplin acord cu aceste obsevații.) Asemenea afirmații gratuite nu mai au relevanță într-un context în care lucrăm la definiția teoretică și unitară a precesiei. Nu mai invoca lucruri care nu au nicio putere de argumentație. Poftim? Poate n-ai înțeles bine, eu nu încerc să definesc nimic "teoretic și unitar". Ce încerc să fac e să te conving pe tine că precesia axei Pământului urmează cu exactitate legile mecanicii clasice (legile lui Newton), fără să fie nevoie de invenții noi de genul "impuls volumic" sau traiectorii elicoidale. Dacă ești (în sfârșit) de acord cu asta, atunci pot să răsuflu ușurat. Nu am absolut nici un interes în definiții generale legate de precesie: o mulțime de lucruri pe lumea asta, mai importante decât precesia, nu au definiții riguroase, și în majoritatea cazurilor, lucrul ăsta nu mă deranjează câtuși de puțin. "Cauza" este perpendiculară pe momentul cinetic în general doar dacă corpul este simetric. Nu "am presupus" ca momentul cinetic ar fi coliniar cu viteza de rotație; de fapt, știm sigur că nu e. Tot ce am observat este că cele două sunt aproximativ egale. Asta e cu totul altceva, pentru că acum trebuie să vedem dacă aproximația ca ele sunt egale e potrivită în contextul argumentelor tale. De asemenea, încă nu mi-ai demonstrat că momentul forțelor este perpendicular pe liniile de câmp (și acest lucru nu e adevărat în general, chiar dacă în cazul Pământului este aproximativ corect). Dar Nu. este teorie. Am pornit de la legile lui Newton (scrise sub forma principiul lui Hamilton), și am scris ecuațiile de mișcare (prin intermediul lagrangeanului), presupunând că Pământul este un elipsoid de rotație rigid care se învârte în jurul Soarelui. Din aceste considerente, repet, pur teoretice, am obținut lagrangeanul Da, din observații rezultă că această oblicitate este constantă, dar nu și din teorie. Ți-am arătat graficul, n-am făcut decât să pun ecuațiile de mișcare obținute pe baza mecanicii clasice, într-un program care rezolvă ecuații diferențiale. Pot să-ți arăt codul dacă crezi cumva că te mint. Soluțiile pe care mi le-a dat Mathematica sunt cele pe care le-ai văzut: rezultă din teorie. Din nou: nu-mi pasă ce direcție are axa de precesie după definiția ta. Motivul pentru care nu-mi pasă nu este neapărat că am o definiție mai bună, ci că toată povestea asta a pornit de la a compara datele experimentale cu teoria. Ori datele experimentale nu spun "există precesie în jurul axei z", ci măsoară unghiuri de genul [TeX]\theta[/TeX] și [TeX]\phi[/TeX] ca funcție de timp. Eu ți-am dat predicțiile teoretice pentru aceste unghiuri, și se potrivesc întocmai cu datele experimentale pe care le știm (că [TeX]\theta[/TeX] e aproximativ constant, iar [TeX]\phi[/TeX] crește cu 50 de secunde de arc pe an, în medie).