----------------------------------- Abel Cavași 16 Ian 2009 09:53 ----------------------------------- Înainte de a trece la altele, vreau să mă asigur că înțelegi un lucru esențial: dacă momentul forței s-ar anula exact (de exemplu dacă Pământul ar fi perfect sferic), și axa Pământului ar fi tot înclinată față de ecliptică la un unghi oarecare, atunci această axa ar avea doar o mișcare de translație în jurul Soarelui. Ea nu s-ar roti o dată cu deplasarea în jurul Soarelui, ci ar sta tot timpul constantă în sistemul de referință inerțial. Sper că măcar lucrul ăsta e clar. Da, sunt de acord că în absența cuplului axa doar se translatează (din moment ce o admitem coliniară cu momentul cinetic).Dacă tu vrei să te gândești la axa de precesie ca la o mărime momentană, egală cu axa în jurul căreia se rotește axa de rotație a planetei, atunci această axă va avea o variație destul de complicată în timp. De acord. Deci nicidecum nu va fi perpendiculară pe ecliptică :) .Gândește-te, din nou, la un titirez. Dacă îl ții înclinat, și îi dai drumul cu o viteză de rotație proprie mare, dar fără a imprima nici un fel de mișcare axei titirezului, atunci ce se întâmplă în primul moment? Imediat ce îi dai drumul, titirezul va tinde să cadă liber. Axa titirezului se va roti în jurul unei axe orizontale. Vrei să spui că axa de precesie a acestui titirez este orizontală în momentul când îi dai drumul? (după definițiile pe care se pare că le dorești tu, așa ar fi) Foarte bună observație, demnă de o minte strălucitoare! Într-adevăr, în momentul inițial, axa de rotație cade efectiv în jos, începând cu prima buclă a nutației. Cu toate acestea, da, în momentul inițial, axa de precesie este orizontală și începe să se ridice rapid până când dispare nutația. Dealtfel, dacă există nutație, axa de precesie nu este constantă, ci se rotește (precesează) și ea în jurul altei axe (precesia de ordinul doi :) ). Astfel, mi-ai reamintit că Mai general, oricând ai de-a face cu o mișcare de nutație (care nu poate fi evitată decât pentru o alegere foarte minuțioasă a condițiilor inițiale), axa de precesie momentană va varia foarte mult în timp. Utilitatea unei asemenea definiții este limitată. (De altfel, și modelul pe care ți l-am propus eu prezice o variație mare a axei instantanee de precesie.)De acord, dar noi nu suntem în cazul condițiilor inițiale, aflate departe de echilibru, ci dimpotrivă, noi studiem fenomenul precesiei la mult timp după momentul inițial, când mișcarea a ajuns demult la echilibru, „scăpând” de toți parametrii irelevanți (variațiile vectorilor Frenet de ordin superior). Așadar, ceea ce vedem noi, fenomenul cel mai amplu, este precesia autentică. Abia cu metode mai performante se poate observa și nutația (precesia de ordinul doi, adică precesia axei de precesie). Conform teoremei de recurență, există și precesie de ordinul trei, patru ș.a.m.d.Din motivele astea am încercat să-ți explic mai demult că e nevoie să definești mișcarea de precesie ca fiind cea mai importantă mișcare, cea de ansamblu, a axei Pământului. Nici nu trebuie definită ad-hoc pentru că ea este tocmai precesia adevărată.Atunci, chiar dacă instantaneu rotația axei e mai complicată, pe perioade mari de timp se produce mișcarea de care am tot vorbit, cea pe care astronomii o numesc în mod uzual "precesie", care se efectuează în jurul unei axe perpendiculare pe ecliptică.Bun, deci ești de acord că axa de precesie adevărată ar trebui să fie coliniară cu câmpul în orice moment, indiferent de viteza de revoluție? După ce clarificăm asta, o să clarificăm și poziția axei de „precesie” observată de astronomi. O să facem cumva o legătură între cele două precesii și îți voi arăta că, dat fiind sensul precesiei observate, prin nicio metodă teoretică pe care o vei încerca nu vei putea ajunge de la axa de precesie adevărată la cea observată pe măsură ce crește viteza de revoluție. Doar că, pentru a putea face o asemenea legătura, ar fi bine să-mi prezinți aparatul matematic prin care puteți descrie precesia la orice viteză de revoluție, ca să te poți lăuda cu faptul că Știința oficială a explicat cu adevărat precesia.