
-----------------------------------
Tiberiu Tesileanu
17 Noi 2008 02:19


-----------------------------------
Ai înțeles greșit, Abel. Singura presupunere pe care am făcut-o în deducerea energiei potențiale (în afară de aproximația că raza Pământului este mult mai mică decât distanța Pământ-Soare) este că Pământul se învârte în jurul Soarelui pe o orbită stabilă, și că perioada acestei mișcări de revoluție este mult mai mică decât perioada unei eventuale precesii. Această ultimă presupunere este perfect justificată de valoarea foarte mică a momentului forțelor exercitate de Soare asupra Pământului, care la rândul ei e justificată de valoarea foarte mică a excentricității Pământului. Deci nu putem în nici un fel să "presupunem" că energia potențială este invariantă la rotații în jurul oricărei alte axe. Formula pentru energia potențială este unic determinată (în aproximațiile pe care ți le-am expus), și formula respectivă este invariantă la rotații în jurul axei z, nu x.

Apropo, dacă tot vorbim despre axa "x", în ce direcție ar fi axa respectivă îndreptată? Ține minte că trebuie să analizezi sistemul dintr-un sistem de referință inerțial ca să nu trebuiască să te complici cu pseudoforțe, și deci Pământul nu are o poziție fixă pe orbita sa în jurul Soarelui.

Nu știu dacă o să am timpul sau interesul să încerc să fac o simulare numerică a precesiei. Oamenii de știință au făcut deja asta, începând încă dinaintea inventării calculatorului. Dacă te duci la o biblioteca sau la o universitate și cauți cu suficientă sârguință, sunt convins că o să reușești să gasești articolele respectiv. Spun "articolele" pentru că astfel de simulări nu prea au cum să fie incluse în cărți. Cărțile, însă, vor avea argumente similare cu cele pe care ți le-am arătat deja; de exemplu uită-te prin
momentul forțelor se anulează când inclinarea e zero, și asta poți să vezi cu ușurință din atașamentul pe care l-ai postat. Ceea ce se întâmplă e că pe măsură ce înclinarea se micșorează, mărimea momentului forțelor necesar pentru a produce o variație importantă a unghiului [TeX]\phi[/TeX] (așa cum l-am notat eu) devine din ce în ce mai mică. Tocmai de-aia în atașamentul tău, viteza unghiulară se obține împărțind momentul forțelor la o expresie care e proporțională cu [TeX]\sin \epsilon[/TeX]
