----------------------------------- Mircea Pteancu 07 Sep 2008 17:54 Un roman in Luna ----------------------------------- O premiera, despre care putini stiu,a avut loc in 1914 cand Henric Stahl l-a trimis in romanul sau ''Un roman in Luna'', pe unul dintre compatriotii nostrii, intr-o calatorie ipotetica pe satelitul nostru natural. Despre Henric Stahl, ''atotstiutoarea'' wikkipedia spune cate ceva,ca este intemeietorul scolii romanesti de stenografie,ca a facut studii de sociologie fiind discipol al lui Dimitrie Gusti.Dar faptul ca l-a pasionat Astronomia,ca a fost prietenul lui Victor Anestin si ca a scris acest memorabil roman SF,toate acestea sunt trecute sub tacere,ca sa folosesc un termen elegant pentru ignoranta. Citindu-l pe Stahl,esti socat de actualitatea randurilor sale.Mircea ...................................................................................................... ''....Niciodata nu vazusem noaptea atat de frumoasa si de curata.De altfel,orasenii sunt tot mai in neputinta sa priveasca spre cer:intradevar ,casele se fac pe zi ce trece tot mai inalte si tot mai mult se apropie cot la cot ,ca soldatii la front,strivind gradinile,mancand cerul,asa ca din ce in ce te vezi silit sa sucesti mai tare gatul ca sa afli de e soare sau nori.O sa ajunga cu siguranta o vreme ,daca ne-om tot civiliza asa, cand iubitorii cerului vor fi siliti sa umble in echilibru pe maini ca sa poata zari,foarte sus,o panglica ingusta de cer instelat. Cand noaptea se lasa ,e si mai rau:s-aprind in tot orasul dintr-odata lungi siraguri de globuri electrice si apoi,una cate una,nenumarate mici lampi albastre,concurand stelele,insemnand strazile;reclame luminoase se catara pe fiecare casa tot mai orbitoare,vitrinele magazinelor,captusite cu oglinzi si reflectoare,iti iau ochii asa ca ,fata in fata de atata neobrazata risipa de foc bengal,stelele modeste,desi fiecare e un Soare cel putin cat al nostru,se ascund de rusine! Daca in ultima resursa te hotarasti sa tulburi idila pisicilor sentimentale si,ca un vulgar somnambul, sa te urci sus pe casa,constati disperat ca praful,ridicat zi dupa zi de trasuri,carute si alte vehicule macinand caldaramul;praful, frecat cu grabire de milioanele de picioare duble si cuadruple ale oamenilor si vitelor;fumul acru si persistent al benzinei scumpelor automobile puturoase,fumul negru si imbacsit al fabricilor,fumul anemic al caselor de oameni saraci,imbinandu-se ,incleindu-se,formeaza o pacla de ozon in stare sa estompeze pana si stelele de a treia marime! Asa ca intr-un viitor foarte apropiat,astronomii oraseni vor trebui:ori sa se faca oameni de treaba,sa se culce cu gainile in loc sa stea noaptea afara ,zgaind ochii la stele in ocara mahalalei,ori sa se multumeasca a face astronomie de camera in odaia lor de lucru ,consultand vechi manuale ilustrate din vremea cand stelele nu se mutasera la tara. Astazi ,doar acolo,sus deasupra satelor uitate de oamenii puterii,indraznesc briliantele cerului sa-si clatine cochet fascetele divine;la tara doar vezi cerul ciuruindu-se cu atat de multe intepaturi aurite ,incat iti vine uneori sa crezi ca o sa se rupa cortina cea veche si neagra dintre rai si pamant si ca lumina orbitoare a paradisului o sa se arate toata oamenilor ,ea care acum se intrezareste doar prin gaurile vechii cortine:stelele.Astronomia deci,pe care au inceput-o umilii pastori traind sub cerul liber,departe de colivia de nuiele sau piatra a caselor fara aer si taranii pornind cu noaptea la munca campului,avand stelele drept calendar si ceasornic,astronomia,acaparata de orase, se intoarce astazi iarasi la tara si tot mai greu ii va fi oraseanului,anemiat prin lipsa de aer si palid de invidie ,sa ridice fruntea spre cer tarat cum este a se zbate in mocirla luptelor meschine ariviste.'' ''Un roman in Luna'',Henric Stahl,Editura Tineretului 1958,pag.89-90,ingrijita de I.M.Stefan