-----------------------------------

dragos.n

18 Mai 2026 03:05



-----------------------------------

Aceasta discutie mi-a adus aminte de un caz pe care l-am vazut pe un site de astronomie. Nu mai stiu pe care. Un astronom isi slefuia o oglinda de quartz, si a pus-o cam neglijent. A doua zi nu a mai gasit oglinda, ci o gramada de graunte pe jos, ca la un geam securit spart.

Asa ca din punctul meu de vedere, cand e vorba de o oglinda de telescop nu exista conceptul de ''minim necesar''. Ca nu construiesc un telescop in fiecare zi, si nici macar odata pe an. Si consider ca e mai bine sa muncesc la inceput mai mult si mai bine, decat sa imi para rau mai tarziu. Si sa iau masuri suplimentare de protectie, conform intuitiei mele, decat sa imi pun absolut toata increderea intr-un program care simuleaza comportarea unei oglinzi. Mai ales ca sunt unii care contesta valoare acestui program.

Din aceasta cauza am si decis sa schimb modul de sustinere laterala la oglinda mea, cu un gen de inel de apertura, cu extensii in jos, pe aproape toata circumferinta oglinzii. Pana acum, m-am gandit doar la sustinerea in pozitia spre zenit, pentru ca un telescop de marimea asta, isi petrece majoritatea timpului stand depozitat in aceasta pozitie, si cu timpul oglinda se poate deforma in jos. Dar si sustinerea laterala conteaza. De asta vreau sa o fac cu multe puncte de sustinere in lateralele oglinzii, tinand evident cont ca trebuie sa adaug un spatiu pentru  dilatare. Si sa vad ce material cat mai apropiat in termen de coeficient de dilatare pot folosi, astfel ca acel spatiu sa fie minim, luand in calcul o marja de variatie a temperaturii de vreo 80 grade Celsius. De la -40 la +40, cu un punct de pornire standard de +20.