-----------------------------------

Astroclubul Bucuresti

12 Mai 2026 13:42


Observarea miscarilor proprii ale stelelor - editia 2025

-----------------------------------

Au trecut sase ani de cand am inceput proiectul de evidentiere a miscarilor proprii ale stelelor si avem date noi la stelele Barnard si 61 Cygni prin care putem compara pozitia lor din prezent cu cea din anul 2019. Proiectul nostru consta in fotografierea anuala a campului in care se afla aceste doua stele si compararea imaginilor obtinute astfel incat sa evidentiem miscarea lor printre stele de la un an la altul.
Povestea descoperirii miscarilor proprii ale stelelor a pornit in anul 1677 odata cu expeditia unui tanar de 21 de ani catre o insula indepartata din mijlocul Atlanticului -Sfanta Elena- cu misiunea de a cartografia cerul sudic. Comparand masuratorile lui cu cele din antichitate, tanarul Edmund Halley gaseste ca stelele Sirius, Aldebaran si Arcturus si-au modificat intr-adevar pozitia. Vor urma ani intregi de framantari si indoieli legate atat de precizia propriilor masuratori cat si de cele ale astronomilor din antichitate. Dupa mii de ani de incercari de detectie nereusite, observatia ca stelele se misca pe cer era cu totul revolutionara.
Treizeci de ani mai tarziu in 1717 Halley isi publica descoperirea in vestitele Tranzactii filozofice ale Societatii Regale spunand ca stelele cu pricina s-au miscat pe cer cu mai bine de jumatate de grad fata de pozitiile lor din antichitate. In ciuda importantei sale epocale aceasta descoperire a fost o contributie mai putin popularizata a carierei ilustrului astronom englez.
De atunci si pana astazi doua misiuni spatiale -Hipparchos si Gaia- au fost dedicate astrometriei stelelor. Cu ajutorul lor astronomii pot cunoaste cum se misca diferitele populatii stelare in galaxia noastra, ii pot trasa harta si intelege structura si dimanica ei. Stelele care se nasc impreuna tind sa aibe miscari proprii asemanatoare si din observarea lor putem intelege evolutia roiurilor de stele, putem trasa traiectoriile componentelor si putem identifica interactiuni gravitationale din trecut care au azvarlit in afara sistemului anumite stele. Masurarea miscarilor proprii ale stelelor din roiurile globulare ne permite sa aflam masa roiurilor respective si distanta pana la ele si astfel sa construim o harta a distributiei lor in jurul nucleului galactic. Tot prin aceste masuratori s-a pus in evidenta miscarea stelelor in jurul gaurii negre din galaxia noastra aflandu-se masa ei precum si miscarea galaxiilor din grupul local.
Mai multe detalii puteti afla accesand linkul: https://www.astroclubul.ro/observarea-miscarilor-proprii-ale-stelelor-editia-2025-de-daniel-bertesteanu/