----------------------------------- mmarin 08 Feb 2026 14:56 ----------------------------------- Într-adevăr, majoritatea astronomilor folosesc instrumentele asa cum au venit în cutie și se miră că nu obțin rezultatele scontate. Nea Fane a identificat corect problemele și a venit cu soluții excelente. Pentru că-s leneș, eu am mers pe un drum mai asfaltat care nu include modificări radicale ale tubului optic: 1_ Mărirea distanței între primară și secundară ca să apropii ocularul de secundară: Sky-watcher a calculat reflectoarele în așa fel încât ai nevoie de o extensie de 35mm a tubului portocular și a pus în pachet una de 50mm. În timp ce mă scărpinam în cap cum să mut oglinda principală cu 35mm mai jos mi-a picat în mână un corector de comă HR de la Explore Scientific. Montat pe focuser fără extensii aduce ocularele în planul focal cu tubul culisant la ras cu interiorul tubului optic. Și, pentru că primul grup de lentile din CC e pozitiv, câmpul de plină lumină a crescut întrucâtva. 2_ Lumina parazită: O extensie de tub de de cca 30cm din neopren vopsit în negru a rezolvat problema cu aburirea secundarei și a redus semnificativ lumina parazită; pentru condiții extreme am și o extensie de 50cm - cu asta pot face observații până la cca 10˙ în jurul stâlpului de iluminat. Diafragmele sunt o idee excelentă dar complică întrucâtva construcția pentru că diametrul extensiei trebuie să fie mai mare decât al tubului optic. Poate că o s-o încerc și p-asta. Pentru a tăia lumina care intră pe lângă primară am confecționat o căciulă din catifea neagră. Un alt avantaj al căciulii este că încetinește circulația aerului prin tub, ceea ce ne duce la... 3_ Turbulența instrumentală: Întotdeauna am privit cu scepticism soluția de răcire a primarei cu un ventilator care suflă direct spre ea. Asta înseamnă câțiva wați de energie împinși spre oglindă, o mică parte se va lipi de aceasta va încălzi oglinda, cel mai probabil ne uniform; grăbește aclimatizarea dar numai până la un punct. Inițial m-am gândit să montez un ventilator mic, cu turație reglabilă, deasupra primarei ca să extragă aerul cald generat de aceasta. Avantajul față de soluția lui Steve ar fi că nu sunt zeci de găuri prin care lumina să pătrundă direct la oglindă. Dar am abandonat ideea după ce am îmbrăcat tubul optic în material termoizolant. Cu căciula pe fund, aerul se mișcă atât de lent prin telescop încât curgerea e laminară și nu afectează sesizabil calitatea observațiilor. 4_ Echilibrarea: Cu corectorul de comă și ocularele preferate telescopul trage în jos. Am adăugat bucăți de oțel pe un magnet puternic până la cca 1.5kg apoi le-am învelit în bandă adezivă(duct tape). Contragreutatea o atașez în partea de jos a tubului PE BURTĂ, nu pe spate; o mut în sus și în jos ca să echilibrez telescopul în poziție orizontală și lateral pe tub ca să-l echilibrez în poziție verticală. 5_ Poziția la ocular: Deși majoritatea folosesc un scaun pentru observații eu prefer să stau în picioare așa că a trebuit să fac rost de un putinei ca să aduc telescopul într-o poziție comodă. Mutând telescopul în sus și în jos am ajuns să constat că, dacă partea de jos a tubului ajunge prea aproape de sol, acționează ca un coș de fum, preluând stratul de aer încălzit de sol și ajutându-l să se ridice, amplificând turbulența din tubul optic. Un tub închis la partea inferioară n-o să aibă problema asta. Sper că ceva din poliloghia de mai sus va fi de folos cuiva...