-----------------------------------

Mircea Pteancu

17 Oct 2025 21:15



-----------------------------------

Domnilor, lovitura de gratie vine de unde nu te astepti. Binoclul cel mai greu de pozitionat corect cu care m-am intalnit este Omegon 2x54mm. Presupun ca aceasta provine de la designul Galilei si de la campul vizual efectiv enorm, de 24 grade. Trebuie doar o eroare mica de asezare a binoclului, sa fie adica inclinat in plan orizontal sau vertical, sau sa fie luneta dreapta mai sus sau mai jos un pic, sau stanga etc si, binoclul care acum cinci secunde dadea imagini cristal, abereaza.
La binoclurile cu prisme mi-am dat seama ca are loc un fel de aliniere automata a binoclului fata de corp care la aceste binocluri galileene grandangulare nu exista.
Dupa ce m-am perpelit vreo doua ceasuri am gasit metoda de aliniere care rezolva problema, un fel de ''manevra Daimaca'' pe steroizi: tin binoclul de oculare si-l sprijin cu celelalte degete in ''V''. Si atunci sa vezi tu rock and roll !

Culmea, am scris ceva pe topic, deorece si acesta este produs in China. Pe cat e de mic , pe atat e de greu, cum il iei in mana iti dai seama ca e un produs de calitate. Dar are problema ergonomica amintita si din review-uri mi-am dat seama ca toate le au, indiferent de producator. 
M-am intalnit cu ea si la observatiile cu oculare Galilei de puteri mari. Dar acolo campul este foarte mic si nu se manifesta atat de intens. La telescoape exista avantajul ca daca constat aparitia acestui fenomen pe care nu stiu cum sa-l numesc, ma trag un pic inapoi ca sa vad ocularul si sa-mi ordonez corpul in pozitia corecta fata de ocular. Nu de putine ori, dupa ce ma trageam in spate pentru control, imi dadeam seama ca priveam cu fata si ochiul inclinat fata de axa optica, undeva pe langa marginea stanga ( de obicei) a ocularului. La binoclul grandangular nu ai acest lux, acolo esti una cu el, e nevoie de manevra Daimaca+. Mi-e greu sa o explic, video nu stiu si nu vreau sa fac.

Mircea