----------------------------------- Mircea Pteancu 14 Noi 2024 22:53 ----------------------------------- Eram pe la 12 ani. Dupa lecturi extinse din Jules Verne; de la care am inceput sa citesc in trimestrul II din clasa I-a: ''Insula misterioasa''. Prima dintre cartile mele ''de baza''. Apoi am citit de la Jules Verne cam tot ce am gasit in biblioteca oraseneasca. La varsta pomenita mai sus, s-a intamplat ca am luat spre lectura ''Paradoxala aventura'' a lui Ion Manzatu. De la acea carte, nu m-a mai interesat decat literatura stiintifico-fantastica. Dar eram doar un copil naiv. Credeam ca cele citite vor fi reale si eram sigur ca pana in anul 2000 omul va zbura in stele. Doream cu ardoare sa devin cosmonaut, sa calatorsc spre stele. De aici a aparut curiozitatea fireasca: daca vom merge in stele, trebuie sa le cunoastem, nu-i asa ? Zis si facut. Am gasit in podul casei manualul de astronomie pentru liceu al surorii mele, manual despre care ulterior am aflat ca a fost scris de catre Vorontov Veliaminov. Este o carte cu adevarat foarte bine scrisa, 60 de ani mai tarziu inca nu am gasit vreuna sa o depaseasca. Folosind hartile din acel manual, am invatat constelatiile, pornind de la Carul Mare pe care-l cunosteam deja. Nu voi uita ''niciodata'', prima constelatie descoperita a fost Boarul/ Bootes, urmata imediat de Coroana Boreala. Apoi multe altele, nu toata insa. Intre timp se intamplau multe. Parintii lui Ocsi, prietenul meu drag ca un frate, mai mic cu un an ca mine, s-au despartit. Mama lui se straduia sa-i satisfaca dorintele ca sa nu se intristeze. Cam pe atunci a aparut in viata noastra cartea ''Dupa lectii'' de Mamaev. Ocsi a luat virusul astronomic de la mine asa ca i-a cerut mamei bani sa construim o luneta, dupa indicatiile lui Mamaev. Alta carte ''de baza''. Ceea ce s-a si intamplat. Luneta, din lentile de ochelari, marea de 20x. Tin minte ca ne-am dus la optometrist cu tuburile de carton pregatite si acesta a ajustat lentilele dupa tuburi. Eram deja doctori in Optica. Deoarece nu aveau in stoc lentile de +20D, pe loc i-am cerut lui nenea opticianul sa ne ajusteze doua lentile de +10D. De unde am stiut asta, nu-mi mai amintesc. ( Ceea ce-mi amintesc este ca tanti Iuliana, mama lui Ocsi, nu a fost prea fericita cand opticianul i-a spus suma de plata. ) Nu a avut trepied, imi amintesc doar de imagini foarte tremurate, frustrante, obtinute cu luneta tinuta in mana. Mult mai bine am vazut cu binoclul, cred ca 8x30mm, al unchiului lui Ocsi. Cu acesta, folosind masca de sudura a unchiului, am vazut de mai multe ori foarte bine petele solare. Tot cu Ocsi imi amintesc ca am declansat cateva mici incendii cu experimentele de motoare racheta. Tanti Iuliana, Domnul sa o odihneasca, avea un nou admirator, sef la DAC ( fier vechi). A trebuit sa-i puna pe angajatii lui sa ne confectioneze ceea ce voiam noi sa fie un motor cu reactie cu benzina. Combustibilul urma sa-l trimitem in camera de ardere cu aerul comprimat trimis de la o pompa de mana, de motocicleta. Toata instalatia a explodat, a fost mila Domnului ca am scapat amandoi, si eu si Ocsi, nevatamati. Dar d-astea s-au intamplat si in curtea parintilor mei, imi amintesc cum a trebuit sa fugim, sarind gardul, deoarece tatal meu a vrut sa ne altoiasca cu maturoiul dupa alta ''ciuperca atomica'' ... Apoi a venit liceul, viata ne-a trimis pe carari diferite. Am continuat sa citesc tot mai rar SF. In anul III de liceu am publicat prima poezie, am devenit apoi membru al Cenaclului Scriitorilor si faceam parte din lotul de tinere sperante la ''Romania literara''. Cu Astronomia nu m-am mai ocupat deloc. Singurul meu instrument, o luneta Galilei 4x - normal ca din lentile de ochelari - zacea cu anii pe dulap, neatinsa. Asa a fost pana in vara in care am implinit 24 de ani. Eram singur acasa, sotia era la Maternitate, tocmai o nascuse pe fiica noastra cea mare. Mi-am cautat ceva de citit. S-a intamplat sa fie ''Popas printre insotitorii planetelor'' de Victor Nadolschi. Am ajuns la pasajul unde acesta povesteste despre William Herschel, cum a descoperit acesta Uranus cu un telescop de constructie proprie. ''De constructie proprieeeee ???'' Am simtit o impunsatura la inima si interesul latent pentru Astronomie a izbucnit ca o supernova. Inca in acea seara, luneta Galilei 4x a devenit una Kepler 20x. Imaginea Pleiadelor m-a fermecat foarte tare. Peste cateva saptamani am urmarit prin luneta o eclipsa totala de Luna ... si ... si ... Atractia a ramas pana cand scriu aceste randuri si nu cred sa dispara decat odata cu mine. Eu fac observatii pentru ca-mi place. Rapoartele mele stau marturie ca ma straduiesc sa inregistrez minutios ceea ce vad, distante si pozitii unghiulare, magnitudini, detalii fine, fac schite. Dar nu vreun interes stiintific ma mana pe mine-n lupta ci dimpotriva. Notez detalii pentru a pastra cat mai bine emotia estetica, frumosul inegalabil al cerului. Asta ma atrage, asta imi place, de aceea fac observatii. Daca ramane vreo informatie cat de cat utila, foarte bine dar acela este un efect secundar. Frumusetea Creatiei o caut in Cosmos dar aceea este o himera, o licarire pe care ai pierdut-o de indata ce ai gasit-o si trebuie sa pleci iar in cautarea ei. Si cred ca asta voi face, cate zile sau, mai bine zis, cate nopti mai am. Mircea