----------------------------------- Mircea Pteancu 26 Mai 2024 13:54 ----------------------------------- Multumesc Tudor, asa este ! Sambata 25 Mai am observat cu dobsonianul Toleascop D= 200mm F/ 6,16. Am folosit grosismentele si ocularele acestea : 49x/ XCel 25mm + 246x/ TMB 5mm + 308x / TMB 4mm + 385x / TS 3,2mm + 492x / TMB 2,5mm + 410x / Radian 3mm. Cerul era napadit de pacla si se vedeau si nori razleti. M-am multumit asadar cu doar cateva reobservari. Observatii: - Messier 3, roi sferic, a fost gasit direct la 246x cu ocularul TMB 5mm. Deja la aceasta marire, roiul prezenta un mare numar de stele rezolvate. Prea multe pentru rabdarea mea, pentru a sta si a piguli stea cu stea intr-o numaratoare condamnata din start a fi imprecisa in absenta unei harti foarte detaliate a roiului. La 308x si la 385x se vedeau tot mai multe stelute, majoritatea foarte slab luminoase, fara ca centrul sa fie complet rezolvat. In centru s-a vazut tot timpul o ceata de lumina laptoasa, semn al stelelor nerezolvate. 410x nu a adus informatii in plus, eram deja dincolo de limita acceptata de turbulenta. Am devenit curios in privinta magnitudinii vizuale atinse. Cum sa o determin ? Am remarcat doua perechi de stele, sa le zicem ''duble'', datorita apropierii aparente mici. O asemenea dubla se vedea in haloul roiului, ''exact'' la Est si am numit-o ''b''. Iar alta ''dubla'', se vedea ceva mai apropiata de centrul roiului ca cea estica, dar la SE si pe care am numit-o ''a''. Din pacate webda nu contine date despre M3 deoarece este roi sferic, nu deschis. Am apelat atunci la Aladin Lite unde, intr-o imagine SDSS9 am reusit sa identific doar ''dubla b''. Atasez imaginea lui M3 din SDSS9 si ''dubla b'' dimpreuna cu datele despre cele doua stele, notate cu ''b1'' = NGC 5272 1363 si ''b2'' = NGC 5272 1360. Din aceste date rezulta ca * b1 are magnitudinea 14,32 iar b2 = magnitudinea 13,69. De retinut insa ca in ocular se vedeau la 385x zeci sau poate sute de stele inca si mai slabe. Acest rezultat este important pentru mine deoarece mi-a demonstrat ca pot sa folosesc dobsonianul ''Toleascop'' pentru observarea variabilelor cu minimul ''inner sanctum'' adica dincolo de magnitudinea 14mv. In atasamente vedem schita lui M3 din jurnalul de observatii, apoi schita rotita pentru asezarea corecta a punctelor cardinale, imaginea lui M3 in SDSS9 cu stelele din ''dubla b'' adnotate si datele stelelor b1 si b2. -Am reobservat apoi, fara sa insist, M13 rezolvat si el in foarte multe stelute. Despre acesta am notat ca parea mai sarac in stele decat M3 si mai rarefiat. Poate o fi fost asa din cauza paclei sau vreunui nor razlet. - M92 a fost si el rezolvat intr-o puzderie de stelute. Ceea ce am remarcat de aceasta data la acest roi era aspectul asimetric si anume roiul parea a fi mai bogat in jumatatea sudica - asa am notat. In imaginea SDSS9 a lui M92 insa, acesta se vede ''tuflit'' adica aplatizat spre Nord-Vest. Camille Flammarion il citeaza pe Bode drept descoperitor al cestui roi. Apoi reproduce notitele lui John Herschel, Smyth, Schonfeld, D' Arrest, Schulz si Engelhardt. Dar nici unul dintre ei nu pomeneste despre vreo asimetrie aparenta a roiului sferic M92. Voi cum il vedeti ? Alte observatii : - Am rezolvat si separat din nou Eta CrB. Deja la 246x se vedeau excelent discurile Airy ale stelelor A si B, formand aspect de cifra''8''. La 308x era inca negociabil daca se vedea uneori puntita de separatie intre stele dar la 385x si 410x , aceasta se vedea incontestabil. Ceva ciudat insa trebuie sa semnalez. Valoarea PA= 40 grade este de mult ''vechitura''. Mie mi s-a parut ca PA este aprox 5- 10 grade, deci companionul aflandu-se in cadranul I. StelleDoppie arata insa pentru 2024 un PA = 351 grade, deci companion in cadran IV si ca abia in 2026 va trece ''granita'' in cadranul I. - Am rezolvat si separat apoi STT 235 din Ursa Mare. Am sondat starea atmosferei in acea directie deoarece as fi vrut sa incerc rezolvarea lui Dubhe / Burnham 1077. Dar abia, abia am dovedit-o pe STT 235. Deci nici o sansa ... - Zeta Her a fost frumos rezolvata cu TMB 4mm si TS 3,2mm si se zarea culoarea galben-palida a companionului. - Vega mi-a permis sa vad companionul ei H 5 39 si pe cel cu care formeaza STFB 9AE - Am incheiat la Epsilon Lyr unde am vazut stelele A,B,C,D, E, I si F cu usurinta. Companionul G s-a vazut doar cu dificultate si numai la 385x. Cer senin, Mircea