----------------------------------- mmarin 28 Dec 2022 00:24 Baader Morpheus ----------------------------------- Deși sunt mai mulți utilizatori ai acestor oculare pe forum, se pare că nimeni nu e dispus să scrie un review amănunțit. Am să încerc eu. Sunt vreo trei ani de când am început să iau în considerare înlocuirea ocularelor Baader Classic Orho cu ceva mai performant. Nu mă înțelegeți greșit, am fost și sunt în continuare încântat de ele dar câmpul vizual îngust se dovedește adeseori frustrant, la fel și nevoia de a verifica în permanență dacă lentila de ochi e curată - cea mai mică dâră de sebum lăsată de gene are un impact puternic asupra imaginii, lucru pe care l-am descoperit doar după foarte multe ore de observații. Documentarea și verificarea încrucișată a informației disponibile a durat destul de mult dar am reușit să reduc progresiv opțiunile până a rămas doar una: Baader Morpheus. Ocularele au fost achiziționate treptat, pe măsură ce acestea (și fondurile) au fost disponibile; pe cel de 14,5mm l-am considerat redundant. La fel, evaluarea a cerut timp, din motive de disponibilitate și de condiții meteo dar, în final, cred că am suficiente date ca să pot oferi o imagine coerentă despre punctele forte și cele slabe ale acestor oculare. Cu toții le-am văzut în poze: cu greu pot fi descrise ca fiind frumoase dar privite de aproape inspiră încredere prin calitatea construcției. Îmbinările corpului sunt invizibile, tratamentele anti-reflex sunt impecabile, par mai ușoare decât sunt și singurul aspect deranjant aici e fontul ales pentru inscrip?ionare: dacă reușești să citești focala pe întuneric ești membrul unui club select cu doar câțiva membri. Broșurica strecurată în cutie are scris cu roșu pe prima pagină: „pentru observații vizuale și fotografie” recomandându-l atât pentru proiecție la ocular cât și pentru fotografie afocală. Partea cu proiecția e tentantă dar nu m-a impresionat; pentru o imagine decentă e necesar să plasăm senzorul destul de departe ceea ce înseamnă că doar ocularele cu focală lungă sunt utilizabile. În plus, imaginea prezintă o aberație cromatică laterală destul de pronunțată. Afocal, din nou nu impresionează. Poate că alții vor avea mai mult noroc dar nu l-aș recomanda pentru asta. Vizual, lucrurile se schimb?. „Rezoluția și contrastul la centru rivalizează cu Zeiss Abbe ll cu performanță aproape identică pe întregul câmp” spune broșurica și asta miroase a marketing. Nu-s prea mulți muritori cu acces la legendarele ZAO ll așa că a trebuit să le compar cu ceva mai slăbuț: BCO. Ca bancuri de testare am avut dobul 200 f/6 cu corector de comă Explore Scientific HR și tripletul 90 f/6 (cu corectorul TS Flat2 pentru ocularele de 9, 12,5 și 17,5mm) Am descoperit cu surprindere că, la focale apropiate, Morpheus se plasează net în fața BCO atât în ceea ce privește contrastul și rezoluția la centru cât și prin transmisia luminii. Nu prea mi-a venit să cred și am repetat testele iar și iar - rezultatele au fost aceleași: detaliile aflate la limita instrumentului erau mai ușor decelabile și pentru mai mult timp în Morpheus. În plus, rezoluția și contrastul la marginea câmpului este într-adevăr foarte aproape de cele din centru dar dependente de poziționarea ochiului - aberația de sfericitate a pupilei de ieșire e mult mai redusă decât la alte oculare dar își face simțită prezența mușcând din calitatea imaginii dacă ochiul nu e plasat ideal. Pe timp de zi se remarcă o oarecare lipsă de uniformitate în iluminarea câmpului atunci când miști ochiul dar pe timp de noapte toate aceste probleme dispar. Din cât am putut aprecia, toate ocularele testate au câmp plat, poate cu o vagă curbură pozitivă, mai accentuată dacă îndepărtez ochiul de ocular. Chiar dacă într-o confruntare direct? ZAO ll câștigă, Morpheus rămâne extrem de impresionant. Baader reclamă poziția pupilei de ieșire ca fiind între 17,5 și 20mm de la lentila de ochi, funcție de ocular. Anatomia ochiului mai taie 2-3 milimetri, aberația de sfericitate a pupilei de ieșire mai mănâncă și ea 2-3; în final, nu chiar toate focalele sunt comode de utilizat cu ochelari - cel de 4.5mm sigur nu. Diafragma de câmp e plasată destul de precis în planul focal dar întrucât grupul de lentile dinaintea sa nu e acromatizat se remarcă un inel albastru care pare să-i lovească pe unii în simțul estetic. Am remarcat și o vagă iluminare a câmpului exterior, chiar la margine și nu într-o măsură deranjantă, abia detectabilă. Dacă apropii ochiul mai mult, aproape că dispare. Distorsiunea rectiliniară e decelabilă, unii o vor găsi deranjantă dar eu consider că au ales compromisul ideal, orice reducere ar face iluminarea câmpului exterior uăor vizibilă sau chiar deranjantă. „Diafragme interne optimizate” spune mai departe broșurica. Asta e aproape adevărat, o singură suprafață are tendința de a reflecta lumina parazită sub forma unui inel - e drept, destul de departe de pupila de ieșire - dar în anumite condiții poate afecta calitatea observației. În plus, un obiect luminos aflat chiar în afara câmpului ocularului poate genera reflexii (flares) dar trebuie să fie o lumină într-adevăr puternică ca să deranjeze. „Optimizat pentru binoscop”. Aș zice că da. Corpul are un diametru maxim de 55mm, singurele oculare care ar putea crea probleme sunt, din nou cele de 4,5mm din cauza eye-relief-ului mic. Altfel, le-am rotit pe toate în portocular, cu telescopul bine înțepenit, și toate par să aibă axa optică perfect aliniată cu cea mecanică. Apărătoarea de ochi din cauciuc pare bine calculată, reduce eficient lumina parazită fără a fi în drum; în cutie e inclus un inel de extensie metalic dar nu am simțit nevoia să-l folosesc. De fapt, pentru ocularul de 4.5mm cupa e puțin cam lungă și, în consecință, stă mai mult pliată. Pentru fani, o cupă „frunză” e inclusă în fiecare cutie. În concluzie, un set de oculare performante dar nu perfecte. Pentru mine acoperă toate cerințele fără să simt că compromisurile făcute de proiectant mi-ar reduce în vreun fel calitatea observațiilor. Dimpotrivă, greutatea și mărimea fizică par a fi optime pentru mine, făcând schimbarea lor în întuneric simplă și lipsită de stress. Calitatea optică le face adecvate atât pentru DSO cât și pentru planete. Stelele sunt punctiforme pînă la marginea câmpului și când spun punctiforme înseamnă că sunt nu doar rotunde ci atât de mici pe cât le permit legile fizicii. Dacă apar altfel, veriga slabă e telescopul. Cu răbdare am putut decela o urmă de aberație cromatică laterală, e într-adevăr la limita percepției și în consecință neglijabilă. Puterea rezolvantă și contrastul detaliilor sunt uimitoare, când turbulența mă obliga să limitez magnificația la 200x cu BCO, Morpheus permite până la 300. Deși controlul imperfect al luminii parazite pare să afecteze întrucâtva observațiile lunare, contrastul și detaliile oferite inclusiv pe lună plină sunt peste ce am experimentat până acum. Poziționarea ochiului, deși oarecum critică nu e dificilă, cumva pare să te ghideze către punctul optim. Dacă cele câteva neajunsuri enumerate mai sus nu sunt intolerabile și prețul (piperat, dar sensibil mai mic decât al altor oculare premium) nu e complet inaccesibil, eu zic că merită luate în considerare, calitatea lor optică e greu de egalat.