----------------------------------- Dbird 24 Aug 2020 21:59 ----------------------------------- Mda , probabil e prost explicat .. voi reveni, trebuie sa fac niste desene :) Si pana atunci "diagonala" se va citi diametru ! Later Edit: Sa luam in consideratie poza atasata. Ea reprezinta schematic si grosier campul vizual al binoclului NVA 7x40 (aplicabila si la alte binocluri cu mici diferente). Consideram un diametru imaginar in campul vizual ca cel reprezentat cu linie punctata. Acum definim grosier 3 zone (cand presupunem ca privim o tinta plasata in centru ca cea notata A) Zona I – de clar , Zona II de neclar – inceputul zonei de neclar si Zona III – sa zicem si mai neclar pana la margine. Practic neclaritatea creste proportional dinspre Zona I spre Zona III, dar spre simplificare am considerat zone distincte. Se regleaza o singura data binoclul pentru clar la infint si nu se mai umbla la el!!! Acum parcurgem pasii de mai jos: 1- Acum Presupunem ca tinta A este plasata undeva intre 150m si infinit dar si plasata in centrul Zonei I. Rezultatul = Tinta A se vede clar indiferent unde este fizic plasata fata de observator in domeniul 150m – infinit. Acest lucru se intampla la orice binoclu  2- Acum presupunem ca tinta B este plasata undeva inte 50 – 100 m fata de observator. Daca tinta B ar fi in locul tintei A este evident ca nu va fi clara. Dar daca ridicam binoclul de-a lungul diametrului (punctat) astfel incat sa incadram tinta B ca in desen … tinta B se vede clar! 3- Similar daca avem o tinta C plasata undeva in zona 18-50 m ea se vede neclara si daca este plasata in locul unde este in desen A si B dar, daca ridicam in continuare binoclul plasand C ca in desen (foarte aproape de marginea campului de jos) tinta C apare clara. Asta inseamna ca fara sa mai reglez clarul initial pus pe infinit, in observatiile dinamice de viteza unde nu am timp sa reglez (mai ales pe binoclurile cu reglaj individual) pot folosi acest artificiu care este extrem de rapid pentru a observa clar detalii la tinte amplasate intre 18 m si infinit…! Fenomenul este inexsitent la binoclurile cu oculare ce au field flattner. Fenomenul este vizibil la majoritatea binoclurilor cu oculare de calitate (4-5 sau mai multe lentile) dar, avantaj sau dezavantaj, cu cat campul de clar este mai mare cu atat acest efect se micsoareaza. La binoclurile obisnuite Zona II si III sunt una singura si asigura doar o claritate in apropierea imediata a observatorului undeva la circa 30-40 m (tinta C) si un clar in rest doar la infinit (presupunand ca este reglat pe infinit). Fenomenul este prezent si la IOR, dat la NVA trecerea intre aceste Zone este relativ liniara mult mai fin astfel incat se poate face efectiv un clar cam la orice distanta intre 18m si infinit doar prin plasarea tintei pe diametru in jos sau sus pana la obtinerea clarului. Acum efectul 3D spectaculos (banui ca si la fenomenul de mai sus, ceva legat de curbura mai exagerata a lentileor (ocular sau obiectiv sau din ambele ?) este dat de o distanta mai mare cu circa 2 cm intre obiective (generata constructiv mecanic) dar si exagerat mult de optica. Practic exista o “bombare” a centrului campului vizual spre observator care nu modifica vizibil imaginea cu distorsiuni geometrice, dar in momentul in care sa zicem privesti un copac, ramurile care “vin spre tine” sunt exagerat aduse spre observator (“bombate” spre observator daca pot spune asa) astfel incat efectul 3D este enorm. Acest sistem este prezent (bombare) este prezent si la unel emisii IOR din 1990-1991. Cu scuzele de rigoare sper ca acum s-a inteles. Fenomenul l-am considerat relativ cunoscut si nu am insistat, si binenteles bautura pe stomacul gol, face ravagii si mai incurc diagonalele cu diametrele.