----------------------------------- Emil 31 Oct 2007 13:28 Comparatie EQ-6 SkyScan Pro versus LXD75 ----------------------------------- Ahoi oameni buni, Dupa cum cu ceva timp inainte povesteam, montura de la Meade LXD75 a murit (nu complet pentru ca motorul cu buba merge normal intr-un sens dar nu reactioneaza de loc la comanda in sens invers – poate cineva cu experienta poate da o lamurire – motorul este de fapt un servomotor). Asa ca am luat decizia de achizitie a unei alte monturi. Dupa cam trei saptamani de cautari, bombaneli si alte cele am ajuns la concluzia ca cea mai buna alegere ar fi o montura EQ-6 SkyScan Pro, pentru ca sunt obisnuit cu facilitatile Go-To pe de o parte iar pe de alta parte aceasta montura este capabila sa poarte tot echipamentul pe care il detin fara sa atinga limita de incarcare, acest echipament consta din 254 mm Schmith-Newton de la Meade, Canon 350D cu battery-grip, MTO 500 mm (obiectiv in constructie Mak) si camera Meade DSI-Color. Am mai avut doua camere insa una a trebuit sa o vand (Starlight Xpress H9C) iar cu cea de a doua (Sigma 1603ME) nu a iesit afacerea (spre norocul meu pentru ca producatorul a facut la un moment o oferta speciala care era sub cat cerea proprietarul camerei) in fine dar hai sa trecem mai departe. Apropo limita de incarcare, unii vanzatori dau o incarcare de 15 kg alti de 18 kg iar altii dau o limita maxima de incarcare de 25 kg, Sunt absolut sigur ca acesti 25 kg reprezinta limita maxima de incarcare pentru observatii vizuale si in nici un caz pentru fotografie. Asa ca ca dupa ce am vazut mai multe monturi care ar fi indeplinit conditiile mecanice (inclusiv un Vixen Atlux, bijuterie dar din pacate prea scump) iar din pacate CGE-ul de la Celestron nu l-am gasit nicaieri second-hand m-am decis pentru EQ-6 SkyScan Pro, care l-am comandat la o firma din M... Am facut comanda iar dupa cateva zile (15.10.2007) a si venit. Doua cartoane ca de obicei, intr-unul stativul si contragreutatile (2 la numar fiecare avand 5,4 kg) iar in celalalt montura, cablurile si controler-ul. Pe la 7 seara de obicei ajung acasa (fac zilnic 280 km naveta) cu chiu cu vai a reusit nevasta-mea sa ma convinga sa mananc ceva, imi era gandul tot timpul la montura. In fine ma apuc si incep sa despachetez. Am inceput cu stativul. Alb si bine facut, mai stabil ca cel de la Meade iar picioarele sunt ceva mai groase. E.... problema a aparut in momentul in care am despachetat montura....Montura LXD75 se poate trasporta fara probleme intr-o mana dar nu se poate spune acelasi lucru despre EQ-6, montura singura avand 16 Kg. Montura din punct de vedere optic este frumos lucrata fiind vopsita in albul clasic, existand cateva chestii care o fac mai buna decat cea de la Meade. Primul lucru imbucurator este ca tija pe care se monteaza contragreutatile face parte integranta din montura si nu detasabila ca cea de la LXD75. Cand nu este necesara, se ingroapa practic in montura. Era sa plec o data cu LXD75-ul la holbat fara sa iau tija....asa ca stiu ce spun he he. Al doilea punct este integrarea in montura a unui boloboc pentru obtinearea orizontalitatii monturii.Aceast boloboc lipseste la LXD75. Punctul 3 ar fi luneta polara. La LXD75 iluminarea reticulului cu gradatii se face printr-o unitate cu LED alimentata cu baterii. Implica costuri suplimentare pentru ca bateriile nu sunt chiar ieftine iar daca ai uitat unitatea pornita trebuie sa le schimbi destul de des. LA EQ-6 luneta polara este iluminata constant din montura cu ajutorul unui LED, intensitatea acestuia putand fi reglata din controler. Un alt avantaj in acest punct pentru EQ-6 il contituie faptul ca in luneta polara de la EQ-6 sunt marcate pozitiile stelelor importande din Casiopeia si Carul Mare, pozitia polui nord si a stelei polare. La LXD75 este marcat numai pozitia polului nord si a stelei polare. Ceea ce nu imi place este sistemul de prindere dintre stativ si montura si aceasta din cauza faptului ca pe pilon deja am o adaptare din aluminiu dar aceasta este gandita pentru LXD75 iar cele doua sisteme nu sunt compatibile. Surubul de fixare a bazei este de 10 mm la LXD75 iar la EQ-6 este de 12 mm. Baza LXD75-ului este intr-o singura treapta iar cea a EQ-6-lui este in doua trepte. Practic trebuie sa trag montura la strung pentru a o face compatibila cu EQ-6. Aceasta este mai putin o critica ci mai mult un neajuns pentru cei care au deja un sistem stationar. Dar daca adaptarea reuseste atunci baza de adaptare va fi compatibila cu ambele monturi. Se poate in acest caz folosi si o saiba metalica cu un diametru interior de 40 mm iar cel exterior de 130 mm si cu o grosime de 5 mm. In acest caz nu mai este necesara prelucrarea mecanica a adaptorului. Din punct de vedere al capacitatii de incarcare, EQ-6 este clar in avantaj iar in sprijinul acestei afirmatii vin cu urmatoarea descriere: LXD75 cu tubul de 254 mm este supraincarcata iar acest lucru se poate remarca si prin nivelul si tipul de zgomot pe care il fac motoarele, acel zgomot sacadat de acum crezi ca moare. Iar motoarele de la LXD75 sunt oricum mult mai zgomotoase. EQ-6 cu optica montata nu isi schimba „vocea” motoarele raman la fel de silentioase ca si fara incarcare insa de remarcat este faptul ca EQ-6 are o viteza ceva mai redusa la „slew” decat LXD75 3,4 grade/sec, LXD75 atingand 4,5 grade/sec. Referitor la aceasta viteza trebuie sa mentionez ca EQ-6 daca nu primeste acei 2A necesari pentru viteza maxima trece motoarele intr-un regim mai lent, fiind o montura destul de sensibila la calitatea alimentatorului. Referitor la motoare. Din nou EQ-6 are o facilitate importanta si accea ca la „slew” motoarele pornesc in mod gradat si nu brusc precum la LXD75, aceasta ducand la o durata de viata mai mare a angrenajelor mecanice. Pe forumul Yahoo pentru LXD75 s-a mentionat foarte des faptul ca in carcasa motoarelor (la curatarea acestora) s-au gasit fragmente de metal provenind de la rotile dintate sau chiar de la surubul melcat). Punerea in pol. La modelul EQ-6 reglajele inerente obtinerii unei alinieri cat mai precise fata de pozitia polului nord sunt ceva mai usor de efectuat decat cu montura LXD75. Prima mare diferenta este luneta polara (am discutat deja de ea nu ma repet) al doilea punct este sistemul de reglaje mecanice ale monturii pentru obtinerea alinierii. Setarea latitudinii decurge la ambele monturi cam la fel fara mari diferente. Cu totul altfel este situatia la corectia de deviatie orizontala (azimutul) fata de pozitia polara se face la EQ-6 mai usor decoarece suruburile de reglaj au capete cu diametru mai mare iar montura ruleaza mai fin pe stativ. La LXD75 cand optica este montata era uneori nevoie de o cheie franceza pentru a putea deplasa toata hardughia. Din punct de vedere al conexiunilor avem un panou de control (vorbind acum de EQ-6) pe care se gasesc comutatorul de pornire/oprire, conexiunea pentru auto-guider – compatibil ST-4 – conectorul pentru controler, un LED de stare, conectorul de alimentare si conectorul tip COM (serial) pentru controler. Conexiunea cu un calculator se face prin controler cu ajutorul unui cablu furnizat iar ca interfata se folosesc driverele ASCOM compatibile cu Celestron seria NextStar, de asemenea comunitatea de utilizatori a dezvoltat un driver modificat pentru aceasta montura asa numitul EQ6MOD. La LXD75 avem asa: conector pentru controler, LED stare, conectorul de alimentare, comutatorul de pornire/oprire, conectorul AUXiliar (se poate conecta la acest port modulul #909 care ofera astfel conectorul pentru auto-guider ST-4 compatibil, precum si un conector de alimentare pentru un ocular cu iluminare alimentat prin cablu. Aici puntajul inclina din nou spre EQ-6 deoarece ofera din start conectorul CCD, la LXD75 trebuie cumparat separat modul #909 aceasta implicand pe de o parte, costuri suplimentare cat pe de alta parte si faptul ca este destul de dificil de procurat, am inteles ca Meade va sau a sistat producerea acestui accesoriu. Sistemul de prindere al opticii pe montura la EQ-6 se face cu ajutorul a doua suruburi de dimensiuni egale amplasate echidistant fata de centrul dispozitivului de prindere. La LXD75 se face cu ajutorul unui singur surub amplasat pe mijloc su cu un surub mai mic de siguranta montat mai sus si in unghi fata de primul. Ambele monturi sunt concepute sa primeasca sine de prindere compatibile cu standardul Vixen. Exista pentru ambele modele adaptari pentru placile tip Losmandy. Controler-ul. EQ-6 poseda un controler mai mare ca dimensiuni ca cel de la Meade avand in memorie circa 13400 obiecte (versiunea 3.01) adica 9 sistemul solar (7 planete, 1 planeta pitica plus Luna), 7840 obiecte din catalogul NGC, 5386 obiecte din catalogul IC, lista completa Messier. Versiunea 3.12 are circa 13.700 obiecte. Modelul de la Meade (modelul #497) se prezinta astfel: catalogul IC complet (5387 obiecte, Catalogul NGC (7840 obiecte), 109 obiecte din catalogul Caldwell, lista completa Messier, 16.800 stele din catalogul SAO, 50 sateliti, 26 asteroizi, 15 comete periodice, 9 obiecte ale sistemului solar (Luna, 7 planete, 1 planeta pitica). Total circa 30.000 obiecte. La controler balanta se inclina in favoarea LXD75-ului. Poate pentru ca sunt obisnuit cu Autostar-ul dar imi face impresia ca cel de la Meade este mai bine conceput mai ales din punctul de vedere al software-ului, oferind niste facilitati care lipsesc la cel de la EQ-6 cum ar fi: calculator incorporat pentru calcularea puterii de marire, a campului vizual, contor pentru cronometrare, functia de „sleep” (pentru trecerea telescopului in regim de hibernare), de asemenea este capabila sa treca motoarele in regim silentios (cu o viteza mai redusa) precum si functia „High Precision” care de fapt face o sincronizare pe o stea importanta aflata in vecinatea obiectului cautat pentru marirea preciziei, alarma pentru baterie slaba doar mentionand unele dintre ele. Ambele modele suporta PEC (Periodic Error Corection) si calibrarea PEC-ului precum si stergerea valorilor inregistrate, de asemenea suporta functia de parcare a monturii, aceasta fiind deosebit de importanta atunci cand functia PEC este activata. Pentru ambele modele de controlere se poate utiliza functia de modelare a T-Point prin sofware-ul specializat MaxPoint de la Cyanogen. EQ-6 are un mic avantaj prin faptul ca poate face o noua pozitionare prin 3 stele fara a fi necesara parcarea si repornirea monturii. Din pacate din cauza vremii proaste nu pot insa ca fac o comparatie concreta a monturilor prin teste pe stele insa sper ca in decursul acestei saptamani situatia sa se schimbe. Voi veni cu noi informatii atunci cand acestea vor fi disponibile. Pe ansamblu se observa ca in general montura EQ-6 se afla de cele mai multe ori in avantaj. Aceasta montura se adreseaza celor mai putin mobili sau celor care sunt dispusi sa transporte o greutate relativ mare (circa 35 kg – stativ, montura, contragreutati). Greutatea mult mai mare a monturi va fi insa un obstacol important pentru cei care doresc sa efectueze observatii in zone inaccesibile sau greu accesibile pentru mijloacele de transport. Montura LXD75 este din acest punct de vedere avantajata fiind ceva mai usoara avand circa 25 kg (modelul cu 3 contragreutati pentru 254 mm SN, modelul cu doua contragreutati are circa 20 kg). Aceste fiind zise inchei micul meu test in speranta ca nu v-am plictisit si promit ca voi reveni cu date noi atunci cand vremea o va permite. Numai bine Emil