-----------------------------------

Tavi F.

31 Aug 2007 01:14



-----------------------------------

Mai demult am scris cite ceva pe aici pe tema asta, incercind sa ma fac inteles cit mai bine, acum revin cu un exemplu.
Consideram doua telescoape delimitate de difractie, tel.1 si tel.2, pentru comparatie.

Date initiale:
t=0".8 - unghiul de turbulenta;
D1=150mm, D2=500mm - diametrele oglinzilor principale;

Va rezulta:
Ps1=0".9227, Ps2=0".2768 - puterile de separare teoretice;
Gr1=65.1x, Gr2=217x - grosismentele rezolvante teoretice;

Coeficientul Martinov pt. eficacitatea instrumentului este:
q=Ps/(Ps+t)
Deci: q1=0.5356, q2=0.2571

Grosismentul efectiv este:
Gef=q*Gr
Rezulta: Gef1=34.8678x, Gef2=55.7816x
(in aceeasi ipoteza a puterii de separare a ochiului de 60")

intorcandu-ne la relatia rezolutiei vom constata cu uimire ca un telescop bun cu diametrul de 175 mm ne va oferi atingerea acestei valori. 
va avea un telescop cu diametrul de 250 mm o rezolutie mai buna? 
raspuns categoric NU! 
va avea un telescop cu diametrul de 300 mm o rezolutie mai buna? 
raspuns categoric NU!
Concluziile astea sint false!
Puterea de separare finala se obtine prin insumarea celor doua valori (atmosferica si optica), nu din valoarea maxima a celor doua.
Se poate spune ca randamentul telescopului e invers proportional cu diametrul obiectivului (in privinta rezolutiei practice).