-----------------------------------

lucia lucia

25 Iul 2007 17:26



-----------------------------------

UNIVERSURI GENERATE PRIN „FIERBEREA VIDULUI”
Conceptul de bază este că înainte de Big Bang nu a existat nimic. Ei bine, atunci din ce a apărut totul? Depinde cum se interpretează acest „nimic”. Termenul ne duce cu gândul la „ceva căruia i se asociază valoarea 0 (zero)”. Dar, așa cum în mecanica clasică este considerată energia potențială egală cu zero (reperul de energie potențială) la nivelul la care ne convine să-l considerăm, putem și aici să considerăm că acest „nimic” reprezintă de fapt un reper, care nu are în mod necesar valoarea zero pentru energie. 
Ei bine, se asociază acestui „nimic” un câmp energetic numit câmp Higgs (notat cu „fi” pe figura de mai jos). Orice perturbație ar apărea în câmpul Higgs duce la un fel de „răcire” (îmi este imposibil să explic mai precis) devenind posibilă o tranziție de fază însoțită de ruperea simetriei (degenerarea) câmpului Higgs care ia astfel valoare  diferită de zero. Viteza transformării de fază este suficient de mică pentru ca sistemul să sufere o suprarăcire, rezultând o stare de vid fals, de energie diferită de zero (figura de mai jos, potențialul „pălărie de mexican”). 
În absența unei bariere energetice, densitatea de energie e aproape plată în regiunea în care câmpul Higgs se anulează astfel încât, perturbat din această stare, acesta evoluează, la început lent dar apoi din ce în ce mai rapid, spre starea de vid adevărat. Regiunea caracterizată de câmp Higgs își dublează raza la fiecare 10 la puterea -34 secunde, astfel încât la finalul inflației, când este atinsă starea de vid adevărat, factorul de inflație este de ordinul 10 la 50. Avem Universul-bulă intrat în expansiune cu inflație. Se ajunge la faza de simetrie ruptă, stabilă, care caracterizează o regiune mai întinsă decât Universul material, ceea conduce la justificarea omogenității sale la scară mare. Valoarea câmpului Higgs oscilează în jurul valorii de vid adevărat (ca o bila rostogolită de pe o căpiță într-un castron) situație corespunzătoare generării higgsonilor. Instabili, aceștia degenerează la rândul lor în alte tipuri de particule, ajungându-se astfel la generarea materiei.
De observat faptul că (formula de lângă figură) NU EXISTĂ NICI UN CRITERIU DE „ALEGERE” A FAZEI  corespunzătoare stării de vid adevărat (dacă căpița e înconjurată de castroane, nu putem ști în care castron va ajunge bila), ceea ce înseamnă că numărul posibilelor universuri este infinit.