----------------------------------- Tavi F. 08 Iul 2007 00:58 ----------------------------------- Dar la 40sec si 50mm se vad deja alungite stelele,este o formula empirica cite sec se poate expune fara compensarea rotirii pamintului, si anume 420 impartit la focala(sigur ca la polul ceresc mai mult si la equatorul ceresc mai putin). Clear sky Hans Cu siguranta ca formula empirica de care zici e buna de aruncat la gunoi. Cu un teleobiectiv de 200 mm ar iesi 2,1 sec. ceea ce e aberant. Din practica stiu ca mai mult de 1/2 sec nu se poate expune. Timpul de expunere maxim, in cazul fotografiilor astronomice ale obiectelor din zona ecuatorului ceresc, cu aparatul fix, se calculeaza cu relatia: tmax=uad/2*pi*np unde: uad 1. Criteriul profunzimii, din fotografia pe emulsie, adica se admite o deplasare de 1/30mm pe film, deci: uad1=arctg(1/30*F) In cazul asta factorul de influenta e distanta focala. 2. Criteriul puterii de separare, adica: uad2=S[rad]=1,22*lambda/D Pe senzor un obiect punctiform ar aparea sub forma unei pete avind raportul axelor 3/2, axa mica egala cu discul de difractie (exceptind turbulenta si aberatiile reziduale) In cazul asta factorul de influenta e diametrul obiectivului. Distanta focala trebuie sa asigure un diametru al discului de difractie (Airy) suficient de mare asfel incit acestuia sa-i corespunda cel putin doi pixeli pe senzor. Pentru exemplul unui teleobiectiv 200/5,6* timpul de exp. maxim ar fi: 1. tmax=~2,3 s 2. tmax=~0,26 s * 5,6 - valoarea aproximativa a deschiderii relative, la care un obiectiv bun produce pata de difuzie minima. Gata cu formulele empirice sau exotice, neintelese.