-----------------------------------

zoth

09 Apr 2016 18:04



-----------------------------------

Chestia asta cu corectia marginala a campului nu prea are aplicatie din punctul meu de vedere la un binoclu pentru ca este greu si inutil sa rotesti ochii pentru a vedea ceva la marginea lui. Ai nevoie de o zona centrala de 40-45 de grade bine corectata si in general privirea este concentrata acolo. Daca ai pitici pe creier, pentru corectia restului campului sau pentru un camp aparent mai mare exista Mastercard :) Pe ocularele de 68 de grade nu simt ca profit de campul mult mai mare decat al unor Kellnere umile pentru ca nu privesc la periferia lui. Este adevarat ca ai totusi un sentiment de imersie in imagine care este placut.
Trag o concluzie dupa experientele recente si anume ca mai toate ocularele de microscop sunt ortoscopice sau eu nu am gasit unul care sa nu fie pana acum. Cu cele astro, lucrurile sunt mai complicate. Au aplicatii diferite si nu au nevoie de o corectie buna a distorsiilor.

Poate ca in parte corectia marginala a unui ocular tine de piticii de pe creier insa exista suficiente argumente de ordin obiectiv care o impun ca pe o necesitate. La astro unde avem parte de imagini dinamice tot timpul (astrele se misca in campul vizual) este placut sa ma uit de exemplu la Jupiter si sa vad ca imi intra in camp cu aceleasi detalii ca pe axa optica si iese din camp in aceleasi conditii. Fiind vorba de o tinta mica ochiul o urmareste inevitabil, fie ca vreau sau nu. Un camp mai mare dar prost corectat preferat de multe ori de amatorii incepatori nu ma ajuta in acest caz cu nimic. Explicatia ca tinta sta mai mult timp in campul vizual si poate fi urmarita mai lesne e eronata deoarece eu o pot vizualiza la parametrii maximi de detaliu decat pe un camp modest in jurul axei optice. Faptul ca o mai am in vizor stearsa/fara detalii dincolo de jumatatea campului nu-mi poate produce decat dezamagire. La tinte mari precum luna sau discul solar iarasi am nevoie de o corectie marginala buna, exista zone cu informatie pe toata imaginea iar ochiul le exploreaza automat aproape, chiar daca eu imi mentin atentia asupra unei zone care ma intereseaza in mod deosebit. Ce ciudat ar fi sa ma uit la luna si sa vad clara doar zona din jurul axei optice ... dar nu ciudat, ar fi de-a dreptul disgratios. Probabil unii pot si nu-i deranjeaza, cred ca mult depinde si de constructia noastra. La fel cred ca se intampla si la observatiile terestre pe tinte mari acolo unde ochiul cauta informatii si creierul identificari de imagini. Este nevoie de corectie marginala buna, altfel oboseala se instaleaza repede.
La observatiile terestre unde imaginile sunt de obicei statice avem nevoie de ortoscopicitate, este de-a dreptul disgratios sa vad muchia unei cladiri sau un turn indepartat curbe, este impotriva a ceea ce creierul nostru poate accepta si asta devine deranjant.
Daca il urmaresc pe Jupiter care imi trece prin campul vizual pe o curba nu ma deranjeaza deloc, creierul chiar nu sesizeaza asta pentru ca e concentrat pe detaliile tintei si nu pe traiectoria ei.
Din pacate dintre cele 3 criterii: camp, corectie, ortoscopicitate multa lume isi concentreza atentia pe cel mai putin relevant dintre ele: campul.
Sper ca n-am deranjat topicul cu aceasta interventie.