-----------------------------------

Teo

04 Dec 2015 09:21



-----------------------------------

1. Pupila de iesire este suprafata prin care iese lumina din ocular. Ea este de regula un cerc, de un anumit diametru. Sigur ca se poate calcula si suprafata daca stim diametrul, insa in practica se foloseste diametrul si se exprima uzual in milimetri.
Adica atunci cand te uiti prin ocular, din el iese un fascicul de lumina de o anumita grosime. Acel cerc luminos este pupila de iesire.
Pupila de intrare este tocmai apertura telescopului ( a obiectivului).
In practica, pupila de iesire se calculeaza impartind diametrul obiectivului (al telescopului) la grosisment, adica la puterea de marire obtinuta cu ocularul respectiv.
Ex. Ai un telescop cu diametrul de 150 mm, focala 1200 mm si un ocular de 10 mm focala. Vei obtine un grosisment de 1200 mm/10 mm = 120X.  La 120 X marire, (adica utilizand ocularul de 10 mm) vei avea o pupila de iesire 150 mm/120 X = 1.25 mm.
Este bine ca diametrul pupilei  de iesire prin ocular sa fie cat mai apropiat ca dimensiuni  de diametrul pupilei ochiului uman la acel moment. Sigur ca odata cu cresterea puterii de marire, scade si pupila de iesire iar imaginea se intuneca.
Ochiul nostru are o pupila ca o diafragma cu diametru variabil. In intuneric se deschide cam la 7 mm iar la lumina puternica se micsoreaza la 2.5-4 mm in functie de intensitatea ei. Odata cu avansarea in varsta, pupila nu se mai deschide la maxim ci se va deschide doar 5-6 milimetri in intuneric. 
Ideal, in astronomie unde facem observatii preponderent nocturne, este bine sa avem o pupila de iesire care sa corespunda cu cea maxima a ochiului nostru aflat in crepuscul ( ex. 5-6 mm) sau 7 mm pentru cei foarte tineri. Asta ajuta cel mai mult la observatii deepsky. La planete si la Luna, pupila de iesire poate fi mai mica, ele fiind obiecte luminoase.
Daca pupila de iesire a ocularului e prea mare, pierzi lumina pe marginile ochiului, care nu mai ajung la retina.
Daca pupila de iesire a ocularului e prea mica, cantitatea de lumina nu e distribuita pe toata retina, ci doar in zona ei centrala.
Cu alte cuvinte este bine sa acoperi la fix diametrul si suprafata "senzorului" numit retina cu un fascicul de lumina provenit de la ocular si sa nu scapi nimic pe margine.
Concluzie : Apertura telescop/magnificatie= pupila de iesire

2. Campul vizual real se calculeaza impartind campul aparent scris pe ocular din fabrica ( ex. 52 grade) la magnificatia din acel moment.
Adica FOV real = FOV aparent/grosisment unde FOV inseamna "field of view".
Si acum, un exemplu : campul real obtinut pe cer cu un telescop ce mareste la 100 X si un ocular cu AFOV= 52 grade, va fi : 52/100X= 0.52 grade .