----------------------------------- Alex Gaina 26 Iun 2015 14:07 Cum sa calculam inaltimea bolidului? ----------------------------------- Folositi formula: h= vt/A unde v - este viteza metorului t-timpul zborului (in cazul nostru 4,5 sec) A - unghiul (in cazul nostru -20 de grade dupa estimarile autorului observatiei, si 90 grade dupa pcris). Pentru viteza bolidului (meteoroidului) va trebui sa facem careva estimari si speculatii. Nu stiu de ce in ultimul timp dau prefereinta naturii asteroidice a memeorialor, desi, pot pretinde si "cometaristii", dar si cei, care cred, ca anumite fragmente din Inelele Saturnului ar putea ajunge pe Pamant sub forma de meteoroizi. Sunt persoane inclunate sa creada, ca chiar fragmente din Luna sau din Marte pot ajunge la Terra. Si atunci trebuie sa mai stim inca o fromula, care rezulta din teoria gravitatiei Newtoniene. Sa admitem, ca meteoroidul s-a rupt din braul de asteroizi. Viteza medie ar fi cea pe care i-ar fi conferit-o miscarea pe orbita circulara in jurul Soarelui. Adica vom considera, ca meteoroidul, fiind un fragment din asteroid va avea viteza de v=Sqrt(GM/r), unde G- este constanta gravitationala= 6,67 10^-11 Nm^2/kg^2, sau constanta Cavendish Masa Soarelui= 2 10^30 kg. r- raza orbitei de unde provine meteoroidul- obiect de speculatie, precum am spus mai sus. In cazul nostru viteze de 14-18 km/s= 50400-64800 km/h sunt tipice pentru meteoroizi- fragmente din planetele mici din centura principala de asteroizi cu orbite intre 2,7-4,5 UA. In cazul inelelor lui Saturn - vitezele ar fi mai mici. Vom neglija anumite devieri de rezultate de la scattering-ul fragmentelor de asteroizi, si vom considera ca in spatiul interplanetar meteoroidul se misca fara franare. Eu am facut acasa un calcul pentru un drum de 80 de grade (ca problema) si am obtinut h= 59-46 km. Din observatiile mele personale: am vazut si eu meteori, foarte stralucitori, nu chiar de -12, dar peste -4, cred ca de magnitudini -5, -6, nu am vazut vre-o data treiectorii care depasesc limitele de 15-40 grade de arc. Astfel, marimea de 80 de grade este mult rpea mare. Cred ca daca vom lua media dintre doua cifra autorului observatiei si a D-lui care a scris: Calcule exacte cred ca sunt greu de facut doar dintr-o singura observatie, dar din schema facuta eu vad datele pe care le-am folosit ca sa apreciez distanta de ~170 km daca nu mai mult, iar marimea unghiulara a traiectoriei observate este spre 90 de grade. Asta inseamna ca bolidul a fost observat deplasindu-se cam 230-240 km pe traiectorie. Este mai mult decat a fost deplasarea bolidului mult mai stralucitor din 7 ianuarie. De fapt spre deosebire de acela, aici se vede un alt comportament intrucat dupa maximul exploziei fragmentele parcurg inca un drum lung pana sa dispara dara lor luminoasa. Ceea ce nu se observa la cel din 7 ianuarie 2015. Nu m-ar mira ca acesta sa fi fost un corp pitros dens si/sau cu continut de fier. , adica 55 grade va fi bine. Si vom obtine h= (14-18)x10^3x 4,5x180/55x3,14= (61-84) km. dar sa vedem , ce scriu unii autroi, specialisti in ale meteorilor [1] "Un streak (stralucire) scurt de lumina in starturile superioare ale atmosferei la altitudini intre 85 si 115 km, produse de catre un fragment mic dar cu viteza mare din gunoiul (debris) interplanetar. Se estimeaza, ca 100 mln de meteori sunt vizibili cu ochiul liber pe intreaga suprafata a Pamantului in decurs de 24 de ore. Meteoroizii intra in atmosfera la viteze de 11-72 km/s. Un meteoroid tipic cu magnituidinea vizuala de +2 este produs de un meteoroid cu diametrul de 8 mm. Peste 0,1 -0,2 s energia cinetica a meteoroidului este convertita in caldura si ionizare: doar o mica parte este convertita in lumina vizibila. Suprafata meteoroidului este vaporizata rapid printr-un proces de sublimare . Materialul erodat de pe suprafata meteoroidului se ciocneste din nou cu particule din atmosfera , producand excitare si ionizare de-a lungul dumului de 20-30 km. Excesul de energie impartit la particule atmosferice este reemis in fractiuni de secunde ca lumina vizibila. Meteorii pot fi produsi de catre particule care impart orbite intre Soare ( flux de meteori) , sau solitari, intamplatori (numiti meteori sporadici). Pe parcursul unui shower (ploaie) de meteori, mai multi meteori pot fi observati. Majoritatea lor sunt mici. ... Ocasional (in intelesul meu -destul de rar) pot sa soseasca fragmente mai masive de gunoi, care se manifesta ca un fireball (minge de foc) foarte stralucitor" ..., ceea ce vom intelege ca fiind foarte asemanator bolid-ului nostru. Astfel, va trebui sa luam in consideratie, ca chiar si Venus, sau poate Mercurul pot produce fragmente de "gunoi" (debris), care cad ulterior pe Pamant, astfel, ca vitezele lor pot sa depaseasca mult cele mentionate mai sus. Ele pot sa treaca mult peste viteza orbitala a Pamantului- 30 km/s, ajungand (in cazul Mercurului) la valori de peste 60 km/s. In afara de aceasta, va trebui sa luam in consideratie, ca atmeosfera terestra poate sa provoace fenomene optice ca rezultatul frecarii plasmei cu straturile rarefiate superioare la inaltimi de peste 20 km, care se considera inaltimea standard a atmosferei terestre. Cu alte cuvinte atmosfera terestra la inaltimi de peste 20 km se subtieaza incet pana dispare la inaltimi de circa 80 -100 km. In afara de aceasta, este imprtant sa stim, ca, precum rezulta din urmatorul articol (p.293): "Meteorit - este un obiect natural din spatiu, care atinge suprafata Pamantului sau a altui corp planetar.Impacturi cu meteoriti mari, se crede, au creat majoritatea craterelor pe planete si satelitii acestora. Se estimeaza, ca circa 50-100 t de gunoi cosmic intra in atmosfera terestra in fiece zi, si doar circa 1 tona ajunge la suprafata acesteia" Bibliografie 1. Ian Ridpath, Dictionary of Astronomy, Oxford University Press, 2003, reprinted 2004, pp. 292-295