----------------------------------- Adriand 22 Aug 2013 11:48 ----------------------------------- In principiu lucrurile par extrem de simple, dar devin brusc complicate in masura in care experienta lipseste cu totul. Am sa detaliez in speranta ca voi clarifica putin situatia. Rabdare si tutun. 1. Cand l-am primit si m-am uitat prin el se vedea dubla imaginea si nu reuseam dacat concentrandu-ma foarte mult sa "unesc" luna intr-una singura. Cu stelele nu reuseam nici pe departe. Lucru obositor. 2. Stiam de pe Cloudynights de problema cu decolimarea "din fabrica" a Celestroanelor si m-am apucat grabnic de treaba, ce-i drept pe timp de zi. 3. Urmand un tutorial pe tema am identificat urmatoarele situatii: a) imagine dubla, incomod de unit b) privind de la ~ 10 cm "cercurile" ocularelor nu "se vad" pe orizontala, ci cel din dreapta e mai sus cumva. c) imaginea dublata era mai sus si mai la stanga decat cealalta. d) alternand ochii, axele nu erau inversate, adica pe stangul vedeam imaginea mai in stanga si pe dreapta imaginea mai spre dreapta si mai jos. e) pupilele se vedeau perfect rotunde, sau altminteri insesizabil ovalizate. 4. Asa ca ziua urmatoare m-am apucat de treaba (am inteles ca se face mai usor colimarea ziua, poate m-am inselat) a) Am identificat suruburile de colimare b) Le-am curatat de gelul/lipiciul caucuicat care le fixa c) Am montat binoclul pe trepied si indreptat spre o antena la vre 300 de metri d) Privit prin binoclu si indepartat ochii...umblat la surubul vertical din dreapta un sfert de tura, privit din nou...situatia imbunatatita. e) umblat si la surubul orizontal, imaginea a devenit usor de unit, si comod de privit ma bucuram si-am zis c-am terminat. Insa dupa ce am luat binoclul dupa vreun minut si m-am uitat din nou prin el, am vazut imaginea dublata puternic si n-o puteam uni nicicum. Am luat binoclul de la ochi si m-am uitat prin el peste alt minut: Totul ok. Ei dracia naibii... Am zis ca-s eu nebun ( desi acum imi dau seama ca era din cauza modificarii distantei interpupilare, mai bine zis "il strangeam pe nas" sperand sa vad mai bine) si l-am lasat o vreme. Pe urma am facut testul cu uitatul prin el, focalizatul pe un punct (varful antenei in loc de stea) si indepartatul treptat de oculare. La 10 cm Imaginea era unita, si indepartarea de oculare "strangea" doar campul aparent. De la 10 cm incolo insa, imaginea celor doua oculare tindea sa se "desparta" cu imaginea unica "intre ele". Ca si cum ai privi o poza clara prin doua gauri intr-un placaj... Imaginea ramanea clara si unica, doar ca era ocultata ciudat de gauri. Ce m-a nedumerit insa a fost ca "despartirea" imaginii acestora nu era pe orizontala, cum ar fi fost normal, ci cumva pe verticala. Adica "imaginea" ocularului drept urca intr-un unghi de 75 de grade spre sus stanga intre 12 si 17 cm departare de binoclu si abia la 20-25 cm revenea in "pozitie orizontala", intre timp insa...nu mai vedeam oricum nicio imagine. Am trecut peste si l-am lasat asa, in weekend am plecat spre feuda asteptand sa vad cum se descurca minunea cu stelele. Joi seara nor. Vineri seara nor. Sambata seara senin...si luna si Andromeda si-atat. Confectionat Bi/Lizuca intre timp, montat, uitat, totul ok. Fericire! Dat agregatul la amici intru minunare si incantarea ochilor. Cand colo, numai replici din categoria: Frumos, dar de ce se vede doar printr-o gaura? Eu de ce vad dublu? ...si altele... Concluzia mea a fost ca, asa cum bine precizeaza domnul de mai devreme, l-am colimat doar pentru distanta dintre ochii proprii si-n rest tragedie. Intrebare: Si-acu ce fac? Il las asa si fac pe egoistul sau caut cumva sa rezolv problema....si daca da, cum? De-aia spuneam c-as prefera sa-l las pe mana cuiva care chiar stie ce face...