-----------------------------------

jimao22

12 Aug 2013 12:10



-----------------------------------

Un prim aspect de care vreau sa vorbesc azi este ghidajul. 
Asa cum se stie, ghidajul este o treaba sensibila in astrofotografie. Un ghidaj bun corecteaza eroarea periodica (care este specifica miscarii pe ascensie) sau driftul (care se vede in special pe declinatie) dar poate genera la randul sau erori specifice - flexura diferentiala. 

Cu cat erorile enumerate mai sus sunt mai mici, cu atat guidingul isi face mai bine treaba. Un ghidaj devine din ce in ce mai bun cu cat lungimea expunerilor camerei de ghidaj devine mai mare. Ideal, o expunere de 5 secunde la camera de guiding ar trebui sa asigure un ghidaj lin si foarte bun. Conditia este ca erorile de drift si de perioada sa fie suficient de mici incat sa nu forteze o corectie mare, data de un timp de expunere la ghidaj mare.

Flexura diferentiala apare cand elementele ghidajului (luneta de ghidaj si luneta de ghidaj) au un mic joc fata de  elementele componente ale partii de achizitie (telescopul principal cu camera de achizitie). Jocul respectiv poate sa nici nu existe, sa existe doar o miscare generata de elasticitatea elementelor de legatura intre cele doua. Fiindca se lucreaza cu marimi extrem de mici (1 pixel la mine inseamna 1.34 secunde de arc), o deformatie din aceasta de oridinul icronilor, genereaza aceasta flexura.

Aste este motivul pentru care am spus la un moment dat ca imi voi face un Off-axis-guider. Acest element optic, spliteaza raza de lumina care vine de la obiectivul telescopului si o particica din ea o duce catre camera de ghidaj. Nu mai e nevoie de luneta de ghidaj (1), greutatea ansamblului e mai mica (2), dispare flexura diferentiala (3). Deci numai avantaje.

Numai ca exista si un "dar". Un OAG deviaza putina lumina in lateral pentru camera de ghidaj si pozitia in care este asezat permite gasirea unei stele de ghidaj intr-o zona limitata de cer. Chiar foarte limitata. Pentru a elimina oarecum acest deficit, OAG-ul ar trebui asezat pe un derotator - un echipament ce se utilizeaza indeobste la sistemele astrofotografice asezate pe o montura alt-azimutala, unde urmarirea unei portiuni de cer timp indelungat duce la rotatia campului.
Un derotator este o piesa de echipament scumpa, care ingreuneaza la loc set-up-ul si care trebuie el insusi inclus in schema de automatizare, fiind necesara si comandarea lui in timpul sesiunilor astrofoto.

Eu aproape am terminat OAG-ul meu, dar in lumina noilor experiente, este foarte probabil ca set-up-ul meu automatizat sa se rezume la clasica luneta de ghidaj pe mai departe.

Mai jos este aratata flexura actuala a sistemului meu, de care trebuie sa scap intr-un fel pana incep automatizarea.