-----------------------------------

Erwin

18 Iun 2013 02:28


NEBULOASA "CAPUL DE CAL"-125ani de la descoperire

-----------------------------------

NEBULOASA "CAPUL DE CAL"- 125 ani de la descoperire

                                                                                                       Virgil V. SCURTU

   Spre deosebire de majoritatea corpurilor ceresti quasipunctiforme, cum sunt stelele si planetele, care au fost observate cu ochiul liber din cele mai vechi timpuri, asazisele nebuloase, cu aspect nedefinit, nebular, s-au observat abia in perioada introducerii telescopului in practica astronomica. Sunt doar 2 nebuloase vizibile, in anumite conditii, cu ochiul liber: nebuloasa din Andromeda, descoperita de fapt de Simon Marius, rivalul lui Galilei in descoperirea satelitilor lui Jupiter si marea nebuloasa din Orion, descoperita in anul 1611 de astronomul Peiresc. Apoi un mare descoperitor de nebuloase a fost William Herschel. Cam in aceeasi perioada vanatorul de comete Messier realizeaza un catalog cu circa 100 obiecte nebulare, din care multe erau de fapt ingramadiri stelare. Nebuloasele propriu zise sunt de mai multe feluri, cele 2 mari categorii fiind nebuloasele luminoase si nebuloasele obscure. Cele luminoase pot fi amorfe (fara forma) , filamentoase si planetare, ultimele avand aspect de planeta in instrumentele mici. Nebuloasele obscure sunt zone intunecate care se suprapun pe fondul stelar al Caii Lactee. Din a doua parte a secolului al XIX-lea, a intrat in practica actronomica METODA FOTOGRAFICA, care a permis descoperirea majoritatii nebuloaselor.
   In anul 1839 s-au infiintat doua celebre Observatoare astronomice: cel de la Pulkovo, in Rusia, langa Petersburg, si Observatorul Colegiului Harvard, in USA, langa Boston-Cambridge. Primul a fost denumit de astronomul american Simon Newcomb CAPITALA ASTRONOMICA A LUMII (atunci) dar Observatorul Harvard a fost PATRIA ASTROFIZICII. Pe vremea cand acolo era director celebrul astrofizician Edward Charles Pickering, metoda fotografica se aplica din plin. Aparatele folosite la fotografia astronomica se numesc ASTROGRAFE. Primul astrograf de la Harvard a fost astrograful Bache, numit astfel in onoarea lui Alexander Dallas Bache, superintendent al pazei de coasta si nepot al celebrului politician si om de stiinta, Benjamin Franklin. Astrograful Bache a fost la origine un obiectiv de portrete, dintr-un acromat din 2 lentile, al firmei VOIGHTLANDER, dar a fost transformat in atelierul celebrului Alvan Clark, lungindui-se putin distanta focala. Diametrul era de 8 inch, cam 20 cm. In revista SKY at NIGHT pe luna iunie, descoperirii nebuloasei Capul de Cal ii sunt consacrate 6 pagini pline de revista, de format A4. Acolo este si o fotografie a celebrului instrument, sub care este urmatoarea explicatie: The 8-inch Bache astrograph was one of the finest photographic reflectors of the time. Pentru un astronom experimentat EROAREA sare in ochi: acolo e vorba de un REFRACTOR, nu un REFLECTOR. Ceea ce este specificat mai jos in text. Cu acest instrument, in anul 1888 William Henry Pickering, fratele mai mic al lui Edward Charles, directorul, incepe o serie de fotografii ale constelatiei Orion. Placile erau studiate, dupa cum reiese din raportul directorului, de M. Fleming, care lucra la Observatorul Harvard in calitate de "calculator". Pe data de 27 iunie 1888 ea descopera pe o placa, in sudul imaginii stelei ALNITAC, sau Zeta Orionis, o imagine intunecata amintind capul unui cal, la o distanta egala cam cu haloul din jurul stelei mentionate. Asa a fost descoperita, exact acum 125 de ani, nebuloasa obscura Capul de Cal. De fapt M venea de la Mina, diminutivul de la Wlhelmina Fleming, cea mai varstnica din HAREMUL LUI PICKERING, despre care vom vorbi mai pe larg luna viitoare.
                              (va urma)