-----------------------------------

theogon

21 Mai 2013 19:50



-----------------------------------

Hai să zicem că prin natura meseriei mă pricep puțin la observații terestre. Aceste observații s-au făcut și încă se mai fac cu teodolite, sau mă rog stații totale (care în principiu sunt cam același lucru)
Desigur că există și fotogrammetria și observațiile satelitare, dar să ne oprim la teodolit - instrument universal.
Deoarece ca specificitate a măsurătorilor terestre raza de viză, de la țintă la instrument, este aproximativ paralelă cu solul și la mică distanță de el, apare problema maximizării turbulențelor atmosferice, iar ca o consecință mărirea lunetei unui teodolit este limitată de considerente practice. Această mărire este cuprinsă între 20X la instrumentele vechi sau ,la instrumentele moderne, de 25X-30X (31X Theo 010) 
În lunile de vară, la nivelul solului turbulența este atât de mare încât instrumentele clasice (la care citirea distanței se făcea pe miră) nu mai dădeau randament la distanțe de peste 150-200 m.
De aceea este recomandabil ca măsurătorile să se facă pe timp noros, când turbulențele sunt minime.
Doar instrumentele astronomo-geodezice de înaltă precizie, [la care pe cercul orizontal se pot citi unghiuri cu precizia de 0,2'' ,sau chiar 0,1'' (Wild T4)] folosite pentru determinarea latitudinii,  grosismentul merge  până la 70X (Wild T4), 75X (Theo 002) sau 80 X (Askania -Werke). Cu aceste instrumente se fac observații astromo-geodezice și doar măsurători de azimut pentru punctele determinate.
Imagini ca acelea postate cu măriri de 100X și exploatabile, se pot lua doar când diferența de nivel dintre țintă și instrument este mare , sau viza este suficient de depărtată de sol, pentru ca turbulențele să se facă simțite mai puțin.
Pentru spective limitarea grosismentului (de regulă 66X) se face și din această cauză