-----------------------------------

Mircea Pteancu

24 Feb 2013 19:20


TAINA STIINTEI EMINESCIENE

-----------------------------------

TAINA STIINTEI EMINESCIENE

                                                   un articol de  Virgil V. SCURTU


Mihail Eminescu



   Am citit de multe ori diferite articole, sau chiar carti (FRAGMENTARIUM) in care se faceau afirmatii asupra cunostintelor de astronomie ale lui EMINESCU, de  catre persoane mai mult sau mai putin in cunostinta de cauza, ele fiind destul de departe de stiinta astronomica.In cele ce urmeaza vom porni de la afirmatiile altui autor, astronom profesionist, care s-a preocupat de subiect cel putin din anul 1966.
   De cele mai multe ori se face trimitere  la poezia LA STEAUA, care chiar din titlu ne trimite la ASTRONOMIE. O analiza detaliata si pertinenta a acestei poezii se gaseste la finele vol. 3 de POEZII, sub ingrijirea lui D. MURARASU (1982) unde autorul face chiar parada de eruditie, pe aproape 3 pagini(354-357). Dar concluzia principala a autorului este corecta, cand afirma ca poezia LA STEAUA de EMINESCU este o prelucrare dupa poezia lui GOTTFRIED  KELLER  "SIEHST DU DEN STERN"(Neuere Gedichte,1851). Din punct de vedere al formei,versificatia (ritmul, rima si masura) ca si eufonia  celor  doua poezii sunt identice, ceea ce se poate constata si de un necunoscator al limbii germane, pentru care citam prima strofa a poeziei originale:
 
" Siehst du den Stern in fernsten Blau
  Der flimmernd fast erbleicht ?
  Sein Licht braucht eine Ewigkeit
  Bis es dein Aug' erreicht? "
   
Cat priveste continutul, tot MURARASU pune diagnisticul corect de  "loc comun" al celor doua cazuri, din moment ce in LAROUSSE din anul 1865 se gaseste urmatoarea informatie: 

"Une etoile peut donc s'eteindre et disparaitre totalement aujourd'hui et ,pendant 2700 ans, les hommes continueront a la voir au bout de leurs instruments et a la compter dans leur catalogues". 

Dupa masurarea primelor paralaxe (distante) stelare de catre BESSEL, STRUVE si HENDERSON(1835-1839), si dupa determinarea vitezei luminii de catre ROEMER, in anii 1675-76, acest fapt devenise un "loc comun".
  Dar astronomul profesionist ION CORVIN SINGEORZAN, dupa articolul din revista Familia din ianuarie 1966, cu titlul "Eminescu si Universul", revine asupra subiectului si in volumul 2 din ,,GHIDUL COSMOSULUI'' (1980), pe la mijloc, unde citeaza din alte  poezii, cum ar fi ,,SCRISOAREA  I'' sau ,,LUCEAFARUL''. Noi vom cita din aceleasi poezii, dar si alte versuri.
ION CORVIN SINGEORZAN in cartea citata mai sus, vol.2, la pag.105, citeaza, printre altele, urmatoarele versuri din ,,SCRISOAREA I '', punandu-le in legatura cu lucrarea lui SPIRU HARET despre instabilitatea SISTEMULUI SOLAR:

"Soarele, ce azi e mindru, el il vede trist si ros
 Cum se-nchide ca o rana printre nori intunecosi,
 Cum planetii toti ingheata si s-asvirl rebeli in spat
 Ei, din frinele luminii si ai Soarelui scapati;"
  
Acest aspect al Soarelui ROS, apare si in poeziile dedicate lui MURESANU. In varianta din anul 1872 (ANDREI MURESANU- ,,Tablou dramatic intr-un act'' ), venind vorba de satan , in versurile 196-197 gasim:

"Ca sori mai pilpii rosii gigantice faclii
 Si-apoi se sting.-"
  
Iar in varianta din anul 1876 ( MURESANU ), tot in legatura cu satan , vedem o forma mai evoluata a decaderii Soarelui, nu in pitica rosie ci in pitica neagra (stinsa), in versurile 171:

"Atunci negreste, Soare...''

Versurile citate, in legatura cu posibilul sfarsit al Soarelui se incadreaza in problema COSMOGONICA, a originii si evolutiei corpurilor ceresti care , daca ne referim la EVOLUTIA STELARA , a fost pusa la punct abia pe la mijlocul secolului trecut , adica la o suta de ani DUPA EMINESCU! De unde si-o fi luat EMINESCU informatia?
 Revenind la ,,SCRISOAREA I '', ne-a atras atentia si urmatorul vers(34):

"Universul fara margini e in degetul lui mic",

care ne duce cu gandul la o consecinta a teoriei generalizate a relativitatii si a gaurilor negre, cand, datorita unor densitati fantastice, cum ar fi densitatea PLANCK de 10 la puterea 93 grame/centimetru cub, intreaga masa a Universului observabil ar incapea intr-un degetar, cam asa cum reiese din versul citat.
Ajungem astfel si la ,,LUCEAFARUL''. Versurile 259-260: 

"Si cai de mii de ani treceau
In tot atitea clipe"

Mai multe aici:

http://observoergosum.blogspot.ro/