----------------------------------- admin 16 Feb 2006 11:11 Articol - Armonia Universului Fizic ----------------------------------- "Armonia Universului Fizic" este titlul unui articol scris de dl. Iacob Dumitru, care fost publicat la noi pe site in 12 februarie. Articolul se gaseste la adresa: http://www.astronomy.ro/armonia-universului-fizic_617.html Comentarii, opinii sau intrebari pe marginea articolului se pot posta in acest fir de discutie. ----------------------------------- bakunin99 17 Feb 2006 18:19 ----------------------------------- Am citit articolul, in esenta e interesant si gloseaza destul de gratios asupra limitelor metricilor si ale fizicii, dar mi se pare foarte ezoteric si speculativ. Unele comentarii :) : "trebuie remarcat faptul că, ființa omenească acceptă eterna preexistență a eterului (ca și neutru mediu tridimensional perfect omogen și izotrop). " - omenirea o fi acceptat, dar nu si fizica moderna, care presupun INexistenta eterului. Asta e de altfel una dintre premizele ei de baza. Fizica moderna presupune existenta vidului, eterul fiind cu totul alta presupunere. "Dezinvoltura cu care matematica invocă infinitatea punctuală în definirea oricărui element geometric, este preluată aproape fără discernământ de formalismul fizicii moderne. " - infinitatea punctuala este o abstractie utila in geometrie. Iar in momentul in care proiectezi geometria in metrica fizica, deja ai probleme pentru ca fizica moderna utilizeaza si metrici noneuclidiene. In plus, indiferent de metrica, nici o ecuatie fizica nu foloseste infinitatea punctuala a argument. "Este prematur să vorbim de o presupusă scară dimensională, în absența minimei informații cu privire la apariția din senin a dimensiunii. " - prezenta dimensiunii este o axioma antropologica; faptul ca noi existam implica existenta dimensiunii. A pune la indoiala existenta spatiului este un exercitiu poate interesant, dar bun de literatura gnostica, nu de fizica. "Teoreticienii nu au descoperit încă legea de bază a comportamentului absolut neomogen și de aceea l-au numit haos" - haosul este un substitut al nederminarii, adica al lipsei de informatii complete despre un fenomen observat. La nivel cuantic se vede foarte clar (vezi Heisenberg) ca ajungem la o limita fizica de la care suntem fortati sa lucram probabilistic . Nu stiu ce nu au descoperit teoreticienii, dar cred ca mai degraba practicienii trebuie sa descopere. Deocamdata atat, desi cred ca as mai gasi destule lucruri de comentat :). Poate ca sunt eu prea pragmatic, dar fizica e mai mult despre facts si nu despre speculatii. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 20 Feb 2006 15:12 ----------------------------------- Faptul ca ati citit acest articol ma onoreaza. Asa dupa cum spuneti dumneavoastra, “Fizica moderna presupune existenta vidului”. Eu nu am pus nici un moment la indoiala existenta spatiului. Am pus insa la indoiala existenta vidului. Conceptul neomogenitatii absolute demasca inexistenta solutiei teoretice a vidului. Prin urmare, orice volumul este un spatiu fizic prin excelenta. In astfel de situatie am recomandat mai multa prudenta in definirea „dimensiunii” fizice. La adresa http://www.astronomy.ro/index.php?did=100&cid=800&tid=300, administratorul acestui site va informeaza cu privire la publicarea urmatorului articol (“servomotorul cuantic”) dintr-o serie mai lunga. Sper ca aceasta ocazie sa dea satisfactie pragmatismului dumneavoastra. ----------------------------------- bakunin99 21 Feb 2006 19:26 ----------------------------------- Discutia despre vid este interesanta, dar periculoasa, pt. ca e f usor sa daramam teoria relativitatii si poate o parte din mecanica cuantica cu ea :twisted: . Astept cu interes si acest articol legat de mecanica cuantica. Intre timp si eu trebuie sa ma fortez un pic sa imi termin obligatiile mele legate de astronomy.ro, ca vad ca sunteti foarte prolific si raman de rusine :) ----------------------------------- IACOB DUMITRU 22 Feb 2006 08:39 ----------------------------------- Aveti perfecta dreptate, discutia despre vid este interesanta, deosebit de periculoasa, dar ce poate fi mai frumos decat abordarea unui subiect incitant ce, mai mult sau mai putin intamplator, poate conduce la consolidarea ideii de relativitate si la o intelegere deplina a mecanismului cuantic de functionare. ----------------------------------- admin 22 Feb 2006 11:10 ----------------------------------- Ma bucur ca avem o prima dezbatere despre noua serie de articole scrise de dl. Iacob Dumitru. Sper ca aceasta dezbatere sa ramana la un nivel decent si cat se poate de profesionist. bakunin99, va trebui sa mai astepti putin dupa urmatorul articol din serie (“servomotorul cuantic”). Datorita numarului "mare" de articole si evenimente din aceasta saptamana, va trebui sa aman publicarea articolului mentionat cu cateva zile. Sper sa apara catre sfarsitul saptamanii sau cel tarziu catre sfarsitul lunii. Numai bine! ----------------------------------- bakunin99 22 Feb 2006 13:27 ----------------------------------- Ok. Poate pana atunci ajung sa includ in lecturile mele cam subtiri in ultima perioada, si ceva de mecanica cuantica. ----------------------------------- admin 06 Mar 2006 13:41 ----------------------------------- La adresa: http://www.astronomy.ro/index.php?did=700&cid=200&tid=400 gasiti mult asteptatul articol din seria "Armonia Universului Fizic" scris de dl. Iacob Dumitru. Acest nou articol este intitulat "Servomotorul cuantic". Comentarii pe marginea articolului se pot face in acest fir de discutii. Lectura placuta! ----------------------------------- admin 07 Mar 2006 16:21 ----------------------------------- O actualizare pentru cei care au citit prima parte a articolului "Armonia Universului Fizic": aceasta parte este intitulata "Starea generala a materiei". ----------------------------------- admin 23 Mar 2006 22:43 ----------------------------------- La adresa: http://www.astronomy.ro/index.php?did=700&cid=200&tid=500 gasiti un nou articol din seria "Armonia Universului Fizic" scris de dl. Iacob Dumitru. Acest episod este intitulat "Unda si corpuscul". Comentarii pe marginea articolului se pot face in acest fir de discutii. Lectura placuta! ----------------------------------- admin 07 Apr 2006 17:30 ----------------------------------- A aparut un nou articol din seria "Armonia Universului Fizic". Acesta se gaseste la adresa: http://www.astronomy.ro/index.php?did=700&cid=200&tid=600 si este intitulat "Sarcina elctrica". Este scris de dl. Iacob Dumitru, colaborator al site-ului nostru, care va sta la dispozitie, in acest fir de discutii, pentru comentarii si intrebari pe marginea articolului. Lectura placuta! ----------------------------------- admin 14 Mai 2006 12:50 ----------------------------------- A aparut un nou articol din seria "Armonia Universului Fizic". Acesta se gaseste la adresa: http://www.astronomy.ro/index.php?did=700&cid=200&tid=700 si este intitulat "Interactia Coulombiana". Este scris de dl. Iacob Dumitru, colaborator al site-ului nostru, care va sta la dispozitie, in acest fir de discutii, pentru comentarii si intrebari pe marginea articolului. Lectura placuta! ----------------------------------- Spencer 15 Mai 2006 18:02 ----------------------------------- Si eu care credeam ca doar Kant este greu de citit :D . Nu va suparati dk intrebarile mele par un pic mai puerile. De exemplu prima relatie din ultimul articol este una intuitiva? Ati obtinut-o luand in consideratie datele experimentale sau este o conventie in incercarea de a explica starile energetice? Ati inceput prin evocarea neconcordantei dintre valoarea teoretica si cea practica a sarcinii electrice. Ati obtinut niste proportii. In continuarea ati facut anumite conventii pentru ca in urma unui calcul matematic interesant sa concluzionati inexistenta unui echilibru de pontential. In continuare nu am inteles de ce ati inlaturat din formula expresiei coulombiene efectul povocat de introducerea valorii parametrului μ0 precum și pe cel datorat medierii radiale. Daca ati putea sa-mi explicati intr-un limbaj mai uzual as fi recunoscator. ...........calcule peste calcule pentru ca in final sa obtineti acea neconcordanta intre valoarea practica si cea teoretica a sarcinii electrice. Intrebare: La ce ne ajuta aceste calcule? Conventiile folosite pentru a explica neconcordanta sunt verificate si in cazul altor procese fizice sau este doar un artificiu de calcul al unui matematician bun? Si alta intrebare: Cum ati putea explica, folosind teoria dvstra, interactiunea dintre undele EM si atom? Ce reprezinta acea forta E+q(vXB) si cum actioneaza asupra electronului? A-ti putea sa-mi recomandati niste carti pentru o mai buna intelegere a fizicii atomului? Multumesc pt raspuns. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 16 Mai 2006 14:42 ----------------------------------- Aceste intrebari ma bucura. Articolul Interactia Coulombiana face parte dintr-o serie mai lunga de articole intitulata Armonia Universului fizic. Datele sunt obtinute pe cale pur teoretica si nu se bazeaza pe existenta vre-unui postulat. Prima relatie din articolul mai sus mentionat este preluata din articolul Sarcina electrica si il poti gasi la sectiunea Diverse. Pe scurt, orice sarcina electrica poate fi oricand echivalata cu un izvor sau cu un devorator de spatiu, in speta volum. Stiu ca ideea poate parea bizara, dar, din fericire, ea devine foarte eficienta in momentul in care dorim sa implementam o metoda optima de studiu asupra materiei. Practic, spatiul inconjurator este o insiruire de evenimente. De regula, aceste evenimente sunt acceptate ca o baza abstracta de date. Imposibilitatea accesului teoretic la o precizie maxima a determinarilor face ca decalajele temporale sa reprezinte un dat, sau altfel spus, o plamada extrem de reala, interactiva. Odata cu accesul garantat la durata temporala avem si un acces garantat la evenimente. Teoretic, este imposibil sa putem izola un eveniment primar. Izolarea totala poate fi echivalata cu non-interactia totala, ori noi contorizam tocmai aceste interactii ca si informatii disponibile despre lumea cu care avem permanente contacte. In acest sir al ideilor, o densitate mai mare de evenimente atrage dupa sine micsorarea timpului sau spatiului de comunicare si viceversa. Oricum, aceste detalii le poti gasi in articolul Servomotorul cuantic. Eu nu am inlaturat efectul produs de introducerea constantei μo. Substituirea unor date se bazeaza pe informatii obtinute in articolele anterioare. Neconcordanta dintre datele teoretice si cele practice este numai una aparenta. Initial, studiul srcinii electrice a fost efectuat in conditii de relativa izolare. Datele obtinute in acest mod sunt absolut noi si in mod evident, nu pot avea vre-un corespondent printre datele obtinute pe cale experimentala. Luarea in consideratie a modificarilor produse de aflarea in imediata vecinatate a altei sarcini electrice pune la dispozitie noi date. De tata aceasta coincidenta dintre datele teoretice si cele practice este mai mult decat elocventa. In articolul Defectul de masa, articol ce va fi publicat luna viitoare, vei putea remarca un efect de diminuare al valorii sarcinii electrice. Aceste calcule nu ne ajuta cu nimic prin ele insele. Ele sunt dor puse la dispozitia unui concept unitar. Intelegerea ideii de ansamblu este mult mai importanta. Pentru cei pragmatici au totusi o importanta deosebita. Lor li se pune la dispozitie un model unic de calcul, pentru o multitudine aproape nelimitata de situatii posibile. In acelasi timp, vizionarii au toate sansele sa descopre lucruri la care poate nici macar nu au indraznit sa viseze pana acum. Inainte de a descoperi relatiile dintre atom si undele electromagnetice, este bine sa intelegi interactiile dintre componentii atomului si mediul inconjurator. Intamplator, componentii atomului sunt sarcinile electrice despre care tocmai am incercat sa vorbim, iar intrebarile tale nu sunt nici pe departe puerile. Fortele despre care amintesti sunt un lung si inevitabil sir de abateri, o adevarata baie de interactii. Fotonii sunt exemplificari practice ale acestor interactii. Dispunerea in timp si spatiu a acestor transformari elementare dau contur ideii de relativ repaus, relativa simetrie si nu in ultimul rand, unei lumi inchipuite si pline de informatii (receptate din diverse planuri ale obsrvatiei). Datele literare ofera o multitudine de informatii cu privire la modul de evaluare al atomului. Datele din manualele scoalare sunt suficiente pentru crearea unei prime impresii. Personal, nu iti pot recomanda o indoctrinare exagerata in acest sens. Iti recomand totusi sa citesti cu atentie aceasta serie de articole si soliciti fara rezerve lamuriri suplimentare atunci cand consideri ca este cazul. ----------------------------------- zoth 21 Mai 2006 23:01 ----------------------------------- As vrea sa cunosc domnule Iacob Dumitru, daca aceasta serie de articole este reluata dintr-o publicatie stiintifica, sau pur si simplu sunt scrise aici in premiera? propun tot acum moderatorului, mutarea acestui topic in sectiunea carti/reviste/articole, pentru posibilitatea dezvoltarii unui dialog pe acest fir. ----------------------------------- admin 21 Mai 2006 23:51 ----------------------------------- propun tot acum moderatorului, mutarea acestui topic in sectiunea carti/reviste/articole, pentru posibilitatea dezvoltarii unui dialog pe acest fir. Tema a fost mutata in rubrica "carti/reviste/articole". De asemenea subiecte similare despre articole au fost mutate din categoria "Despre site/forum - Sugestii & opinii" in rubrica mentionata mai sus. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 22 Mai 2006 07:54 ----------------------------------- Aceaste articole sunt publicate in premiera. Ele constituie rezultatul a peste 25 de ani de cautari si a unui numar impresionant de calcule intermediare. Va multumesc pentru interesul dumneavoastra si va marturisesc ca astept cu nerabdare orice confruntare de idei pe aceasta tema. ----------------------------------- bakunin99 22 Mai 2006 11:15 ----------------------------------- Singura problema e ca nu stiu cati de multi au "aparatul" matematic macar sa conteste/discute rezultatele dumneavoastra, care sunt oricum impresionanante. Eu, care am cam chiulit in facultate la anumite cursuri :), am mari probleme asa ca nu prea imi permit sa le discut decat la un nivel cel mult conceptual ... Oricum felicitari. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 22 Mai 2006 14:30 ----------------------------------- Va multumesc domnule Bakunin. Din fericire, aparatul matematic uzitat nu este nici pe departe atat de sofisticat cat pare la prima vedere. Pas cu pas, natura isi expune diferitele forme de existenta si organizare. De fiecare data, structurile complexe de organizare ale materiei au la baza un principiu extrem de simplu si mai ales comun de functionare, pe care, in mod evident, trebuie sa il recunosca si mai ales sa il exemplifice. Inchipuiti-va pentru o clipa ca acest “elementar germene” nu poate fi suportul unei functii complicate. In primele doua articole am inceracat sa deslusesc simplistul mecanism matematic ilustrat cu ocazia primelor acte decizionale ale spatiului fizic. La o analiza atenta s-a putut observa faptul ca, pentru acest stadiu al observatiilor, aportul analizei matematice este minor in comparatie cu ilustratiile geometrice. Practic, la acest nivel, nu putem face deosebiri de “substanta” intre informatie si suportul informatiei. “Jongland” conceptual cu aceste prime minime informatii se pot trece in revista cu o relativa naturalete si celelalte expresii matematice ale nivelelor superioare de organizare ale materiei. Personal, consider ca aveti toate calitatile necesare pentru a putea urmari si decide corectitudinea sau non-corectitudinea artificiilor matematice expuse pe marginea conceptului neomogenitatii absolute. Oricum, cele mai mari dificultati intervin in momentul in care mentalul trebuie sa faca abstractie de convingerile datorate in mod exclusivist simturilor umane. ----------------------------------- zoth 22 Mai 2006 21:59 ----------------------------------- Intradevar, impresionant. 25 de ani de munca si cautari, denota o pasiune la limita intelegerii umane, pasiune care vad ca e departe de a se stinge. Nu pot decat sa va admir neconditionat pentru aceasta perseverenta benevola. Intrucat articolele dumneavoastra mi se par extrem de interesante,dar si greu de patruns, as avea indrazneala de a va ruga sa le prezentati si intr-o forma mai intuitiva si/sau mai explicita, in masura in care acest lucru este posibil. Asa dupa cum spuneati si mai sus " cele mai mari dificultati intervin in momentul in care mentalul trebuie sa faca abstractie de convingerile datorate in mod exclusivist simturilor umane ".Da, este intradevar dificil. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 23 Mai 2006 15:05 ----------------------------------- Am inceput acest studiu purtat de convingeri mai mult sau mai putin justificate. Cel mai mult am fost contrariat de ideea cuantificarii. Mi-au trebuit ani de zile pentru a intelege ca eram ancorat intr-o serie de manipulari biologice. Simturile umane imi ofereau neconditionat accesul la informatii mai complexe decat pareau a fi la prima vedere. Un bun exemplu in acest sens il reprezinta asa zisa imagine a spatiului euclidian. Dupa cum se stie, vazul, ca si capacitate de a percepe imaginile spatiale, nu poate fi implementat cu ajutorul unei functii simple (chiar daca spatiul ce il contemplam pare a fi la un moment dat extrem de gol). Nu ar fi nimic extraordinar in aceasta remarca daca nu am observa si faptul ca, instrumentul uman tocmai amintit (aparatul vizual) poate fi catalogat drept “grosolon” si lipsit de puterea de rezolutie necesara pentru a putea deslusi informatiile “sarace” sau “elementare”. De aici si pana la infiltrarea unei erori cu caracter subiectiv nu mai este decat un pas. Aceasta este unul dintre motivele pentru care, se impune o analiza filosofica mult mai profunda inaintea pornirii oricarui demers analitico-matematic. Sunt convins ca in urma unui dialog sustinut vom putea gasi impreuna modalitatile optime de ilustrare cat mai convingatoare a ideii de neomogenitate absoluta. ----------------------------------- ARMANDO 23 Mai 2006 18:16 ----------------------------------- fizica cuantica este pe scurt fizica posibilitatilor....aici putem discuta cu adevarat ce este defapt materia.... Oamenii de stiinta in trecut spuneau ah uita-ti oameni buni acesta este realul materia ... ma ciupesc...ma doare! .... dar dupa analiza a multor savanti si oameni de stiinta s-a ajuns la o teorie...defapt noi traim pe puntea de comanda a unui simulator..... Nici nu stiti cat de mult suntem influentati de gandurile noastre....noi ne creeam propria realitate...sunt multe de spus sunt si dovezi ale acestor teorii si mi se par concrete...dar acum chiar nu am timp pentru explicarea lor unii poate le cunoasteti deja ;) ----------------------------------- Doru Dragan 24 Mai 2006 09:42 ----------------------------------- Mult mai grav e faptul ca de multe ori suntem influentati de gandurile altora (care nu se pot stapani sa le exprime) si suntem nevoiti sa traim intr-o realitate populata de acestia ;-) ----------------------------------- habarnam 24 Mai 2006 10:14 :) ----------------------------------- Dragoane, ai niste beri de la mine ... TREBUIE :) ! ----------------------------------- IACOB DUMITRU 24 Mai 2006 11:20 ----------------------------------- Anticii suplineau lipsa unui limbaj propice cercetarilor aprofundate cu metafore cat mai sugestive. Focul, apa sau aerul reprezentau pentru ei sinonime pentru notiuni inca neconsacrate precum energia, fluiditatea sau spatiul. Sa nu uitam totusi ca ideea devenirii le apartine in totalitate. Pentru a ii putea intelege cu adevarat ar trebui sa ne limitam la nivelul limbajului lor de comunicare si percepere a realitatii. Prin notiunea de atom, ei doreau sa exprime o calitate a materiei. Cati dintre noi au inteles pana acum faptul ca aceasta notiune nu are nimic in comun cu restrictia de ordin cantitativ? Interesul exclusivist pentru determinari pur cantitative al zilelor noastre este extrem de daunator. Tot atat de nociv este si dispretul necontrolat fata de arta filosofiei. Imaginati-va ca expertii incerca sa satisfaca prin intermediul raspunsurilor stiintifice spiritul insetat de cunoastere. Raspunsutile incontestabile pe care le va da fizica vor trebui sa multumeasca factorul uman, un factor atat de neglijat de spectrul stiintelor exacte. Abstractizarea exacerbata a metodelor de cercetare stiintifica a condus la concluzii ce pot scoate din minti si pe cel mai mare om de stiinta. Einstein, spre exemplu, era convins ca “Dumnezeu nu joaca zaruri cu Universul”, si Einstein a fost un om cu capul pe umeri. Entuziazmul nostru trebuie sa fie rezervat in momentul in care incercam sa ne declaram “fani” ai relativismului sau al teoriei cuantificarii via teoria probabilitatilor. Atata vreme cat rezultatele incontestabile din punct de vedere matematic au la baza lor postulate, bunul simt va respinge din convingerile sale comportamentele aparent dubioase ale lumii inconjuratoaere. In consecinta, va trebui sa reanodam traditia exemplificarilor sugestive. In sprijinul acestei idei voi face un prim mic pas. Ganditi-va pentru o clipa ca de fapt, contactul nostru relativ cu mediu inconjurator se reduce la nivelul unor simple informatii. In mod direct, sau in urma unei analize mai mult sau mai putin laborioase, ne raportam la acest mediu sau facem raportari de situatie si stare ale diverselor elemente ce par a apartine in mod distinct acestei lumi. Facilitarea comparatiei este un factor indispensabil si deci omniprezent. Altfel spus, lumea fizica se intinde atat cat ii este permisa o comparatie reala. Multi ii spun “interactie”, dar pentru noi cel mai mult ne intereseaza existenta sine qua non a unui numitor comun (pentru a putea face o minima comparatie e nevoie de existenta numitorului comun). Aici se ilustreaza extrem de convingator necesitatea cuantificarii, pentru ca din punct de vedere matematic, existenta unui numitor comun poate fi considerat garantul unui inedit, neconditionat si mai ales unic sistem numeric natural. Din punct de vedere fizic se poate concluziona ca exista o singura lege primara ce va trebui, in mod evident, sa o descoperim cu precizie. Din punct de vedere filosofic, legea unica de guvernare poate conduce cu usurinta la ideea unor manifestari omniprezente si de ce nu, chiar constiente. Din acest motiv se recomanda o foarte mare prudenta in fata unor teorii ermetice si cu un ridicat potential in ceea ce priveste sansele de provocarea a unor traume intelectuale. ----------------------------------- Doru Dragan 24 Mai 2006 12:10 ----------------------------------- D-le Iacob, imi pare rau ca trebuie s-o spun dar am incercat de vreo cateva ori sa pricep ce vreti sa spuneti si tot de-atatea ori a trebuit sa renunt. Ce-i mai grav, posturile dumneavoastra sunt lungi cat "o zi de post" ;-). Ma alatur cererii lui zircon rugandu-va sa incercati sa scrieti posturi mai scurte si mai pe limba noastra. Un fel de "Armonia Universului Fizic pentru to(n)ti". Pentru inceput sa incercam sa lamurim urmatorul lucru: exista persoane care tind sa "dogmatizeze stiinta oficiala" si o alta categorie care incearca sa demoleze totul. Ca in multe alte cazuri, probabil calea de mijloc e cea mai buna. Pe de alta parte oricat de mult ar fi deranjat "factorul uman" stiinta e in cautarea adevarului oricat de neplacut ar fi el. Si acum va rog sa incercati sa expuneti subiectul scriind o propozitie, hai o fraza, hai un paragraf dar ... mic. Pasi mici. Baby steps cum zic americanii. Mai inatai enuntul. Sa incercam sa-l pricepem. Dupa aia o sa incercam si demonstratia. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 24 Mai 2006 13:36 ----------------------------------- Domnul meu, eu nu incerc sa demolez decat convingerile ce nu pot avea un suport teoretic. Oferiti-mi va rog frumos suportul teoretic pentru conceptul continuitatii absolute sau cel al omogenitatii si izotropiei perfecte. Va cer acest lucru avand in vedere ca, de prea multe ori aceste stari sunt invocate drept repere de baza ale gandirii "stiintifice" moderne. ----------------------------------- Doru Dragan 24 Mai 2006 14:11 ----------------------------------- In primul rand nimic nu e absolut sau perfect, toate sunt relative in afara de ABSOLUTUL PERFECT . In al doilea rand daca spatiul ar fi continuu, Ahile cel iute de picior nu ar putea sa prinda broasca testoasa (Zenon). Despre discontinuitatile materiei vorbeste fizica cuantica. Ar mai ramane de lamurit cum e cu (dis)continuitatea timpului ... Deci in privinta continuitatii cred ca "stiintele oficiale" au spus demult cate ceva. Omogenitatea si izotropia au fost folosite ca ipoteze de lucru (sa presupunem ca ...) ele nu sunt postulate si sunt cu atat mai putin adevaruri demonstrate. Lumea materiala are in mod evident defecte de simetrie altfel am putea observa o antilume (cel putin pana in momentul anihilarii) antilume care in mod evident nu exista. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 24 Mai 2006 15:12 ----------------------------------- Este adevarat ca in privinta continuitatii stiinta a spus cate ceva. Din pacate nu a reusit sa puna punctul pe I. Ma refer la faptul ca nu a desfiintat acest reper teoretic pe motivul nonsolutiei sale teoretice. Acceptarea ca si ipoteza de lucru a unui model fara solutie teoretica prefigureaza intotdeauna un viciu de interpretare. ----------------------------------- Doru Dragan 24 Mai 2006 15:46 ----------------------------------- Matematica si fizica sunt doua domenii stiintifice separate. Faptul ca fizica foloseste uneori o parte a aparatului matematic nu inseamna ca ele coincid. La un moment dat geometria euclidiana parea sa descrie suficient de bine realitatile fizice, dupa momentul Einstein s-a recurs la tot felul de geometrii exotice neeuclidiene. Dreapta reala este un concept matematic care implica continuumul dar exista si o matematica a discretului care este la ora actuala copios utilizata in fizica moderna. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 24 Mai 2006 16:32 ----------------------------------- Sunt perfect de acord cu dumneavastra in aceasta privinta. Sa nu uitam totusi ca aceasta matematica a discretului reprezinta un esafodaj analitic caruia mai devreme sau mai tarziu va trebui sa ii gasim un corespondent geometric. Euclidian sau nu, spatiul nu pare a fi un loc geometric definit doar de locatii dispersate. ----------------------------------- zoth 24 Mai 2006 17:47 ----------------------------------- am vaga impresie ca ne invartim in jurul cozii. haide-ti sa gasim un punct de plecare si o tinta, altfel eforturile noastre se vor solda doar cu pierdere de timp. nu putem discuta numai generalitati, ele nu pot avea finalitate. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 25 Mai 2006 07:30 ----------------------------------- Sunt perfect de acord cu aceasta propunere. Punctul meu de vedere dominant este ca fizica trebuie sa isi reorienteze eforturile de cercetare spre resurse cu un potential mult mai ridicat in ceea ce priveste sansele de unificare a fortelor de interactie. Eu gasesc ca geometria are aceasta capacitate. Nu ma refer aici la geometria clasica, idealizata. Ma refer la un spatiu definit eminamente de miscare si care nu poate exista ca volum in absenta acesteia. Ma refer la traiectorii si la forme concrete pe care legile naturii le prefigureaza cu strictete. Ce parere aveti, este acesta un potential demn de exploatat? ----------------------------------- Doru Dragan 25 Mai 2006 10:52 ----------------------------------- ... Nu ma refer aici la geometria clasica, idealizata. Ma refer la un spatiu definit eminamente de miscare si care nu poate exista ca volum in absenta acesteia. Ma refer la traiectorii si la forme concrete pe care legile naturii le prefigureaza cu strictete ... Incepe sa devina din ce in ce mai clar :shock: Spatiul nu poate exista in absenta miscarii. Dar miscarea in absenta spatiului? Concret ce forme si traiectorii prefigureaza legile naturii cu strictete? De la Goedel incoace e clar ca o teorie nu se poate explica pe ea insasi. E necesara o asazisa metateorie. E necesar cu alte cuvinte sa plecam de la definirea unor concepte de baza pe care sa le acceptam. Din cate inteleg punctul adimensional va repugna. Ce folosim in locul lui? ----------------------------------- IACOB DUMITRU 25 Mai 2006 13:51 ----------------------------------- De la Goedel incoace oamenii de stiinta se chinuie sa anihileze functionarea ecuatiilor de miscare in conditiile in care se presupune ca materia a fost complet eliminata. Aici se ascunde o grava eroare de interpretare. Intuitiv, omul greseste facand o distinctie neta intre materie si spatiu volumic ce pare sa ii fie gazada. Punctul adimensional reprezinta un concept fara solutie teoretica. Inainte de a fi adimensional punctul trebuie sa imi ofere posibilitatea de a il distinge clar dintr-o multime de alte asemenea repere. Fara aceasta minima informatie eu nu pot decide cu precizie daca este cu adevarat adimensional sau nu. Considerand prin absurd ca acest punct ar putea indeplini conditia de adimensionalitate, dispersia sa intr-un asa-zis spatiu gol ar trebui sa fie perfect omogena si izotropa. In caz contrar spatiul (ca si gazda a acestor puncte) nu poate fi considerat ca fiind golit de orice informatie, nici macar in inchipuirea noastra. Cum nu exista o forma geometrica capabila sa defineasca o distributie perfect omogena si izotropa a locatiilor adimensionale, trag justificata concluzie de non-existenta teoretica a volumului perfect omogen si izotrop. Acceptand neconditionat cealalta solutie teoretica posibila (neomogenitatea absoluta a spatiului – oricare ar fi el), sunt pus in situatia de a admite existenta apriorica a nonpreciziei maxime in determinare, a volumului, a miscarii generata de permanenta instabilitate a parametrilor fizici, orice “inghetare” a valorilor parametrilor fizici atragand dupa sine interzisa idee teoretica a spatiului inchis si implicit a perfectei demarcatii. Altfel spus, adimensionalitatea nu poate avea o solutie teoretica si cu atat mai putin practica. Este normal ca in astfel de situatie sa nu iau in discutie punctul, dreapta si chiar planul. Desigur ca ele pot reprezenta modele pentru situatia in care imi propun un grad al preciziei determinarilor teoretice relativ modest. Forma geometrica a transformarilor elementare poate fi aproximata ca fiind tetraedrica si se regaseste in articolul “Servomotorul cuantic” insotita de comentariile de rigoare. Disproportia justificata a parametrilor de gabarit precum si relativa conservare in timp a spatiului descris de raza de actiune a acestui model, pune in evidenta existenta celui mai performant mecanism de aproximare si de contorizare a propriilor abateri ----------------------------------- bakunin99 25 Mai 2006 14:17 ----------------------------------- Problema metastructurilor de gandire care le folosim la baza teoriilor la care putem gasi manifestari observationale (care trebuie sa fie ESENTIALE in orice incercare de explicare a lumii fizice), e delicata, si pana la urma un pic subiectiva. Motivele pentru care construiesti pe un vid plin de materie contra unui "eter" ar trebui sa fie observationale sau metateoretice ? :) ----------------------------------- IACOB DUMITRU 25 Mai 2006 16:27 ----------------------------------- Domnule Bakunin, non-solutia pur teoretica nu are nimic de a face cu subiectivismul uman. Incercati sa nu mai fiti atat de subiectiv imaginandu-va spatiul si materia ca pe doua elemente diferite, aflate intr-o simpla relatie de coabitare. ----------------------------------- zoth 25 Mai 2006 20:13 ----------------------------------- Ma refer la un spatiu definit eminamente de miscare si care nu poate exista ca volum in absenta acesteia. nu inteleg totusi unde e dilema? cine defineste spatiul inafara miscarii? eu nu am auzit asa ceva pana acum. spatiul este legat de timp si implicit de miscare, altfel cine ar fi putut defini miscarea inafara timpului? existenta spatiului inafara timpului este un nonsens fizic, iar geometria clasica nu are nici o legatura cu realul. Ma refer la traiectorii si la forme concrete pe care legile naturii le prefigureaza cu strictete. cu alte cuvinte totul e predefinit, hazardul nu mai are ce cauta intre noi, sau poate eu nu inteleg bine? va rog sa-mi explicati. ----------------------------------- Spencer 25 Mai 2006 21:16 ----------------------------------- Cum nu exista o forma geometrica capabila sa defineasca o distributie perfect omogena si izotropa a locatiilor adimensionale, trag justificata concluzie de non-existenta teoretica a volumului perfect omogen si izotrop. Cum ramane cu sfera? nu inteleg totusi unde e dilema? cine defineste spatiul inafara miscarii? daca plecam de la ipoteza k spatiul este definit de miscare, nu mai are relevanta existenta acestuia in afara unui principiu dinamic. Stiu si eu :roll: poate neomogenitatea despre care vorbeste dnul Iacob este vinovata de existenta unor maxime si minime de informatie care definesc materia si aceasta la randul ei defineste spatiul.(dk am gresit undeva .... injuratima). existenta spatiului inafara timpului este un nonsens fizic Depinde cum definesti timpul. In functie de reperul folosit(dinamic, termodinamic...) s-ar putea ca ideea ex-temporala sa nu para atat de absurda.[/quote] ----------------------------------- zoth 25 Mai 2006 21:51 ----------------------------------- daca plecam de la ipoteza k spatiul este definit de miscare, nu mai are relevanta existenta acestuia in afara unui principiu dinamic. nu stiu daca trebuie sa plecam sau nu de la aceasta ipoteza, dar cert e ca nu putem defini spatiul in afara timpului. trebuie sa intelegi ca timpul este o dimensiune in plus a spatiului, reprezinta profunzimea lui. ca un exemplu daca vrei la cele scrise mai sus, e ca si cum eu as vrea sa te descriu pe tine analizandu-ti doar forma umbrei tale de pe asfalt intr-o zi cu soare, dar tu nu poti fi descris doar prin forma umbrei tale. voi putea astfel spune ca esti omogen ca umbra, dar tu chiar asa esti? ma indoiesc... daca am putea fi niste observatori in afara timpului (atentie: nu in lipsa lui) am percepe spatiul cu totul altfel decat in situatia de fata. din pacate sau din fericire suntem astfel construiti (sau evoluati) incat sa percepem doar cele trei dimensiuni ca spatiu fizic. mai mult de atat si unele din simturile noastre ne pacalesc in relatie cu mediul ce ne inconjoara. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 26 Mai 2006 11:34 ----------------------------------- Avem permanenta senzatia ca spatiul se conserva ca si cand ar fi un dat. Aceasta nu este tocmai o idee gresita, pentru ca legea ce guverneaza fluctuatiile de dimensiune ale volumului nu isi permite sa anuleze total nici una din locatiile sale (spatiile vecine nici macar nu au voie sa se interpatrunda). De regula, aceste locatii sunt volume nedefinite de o demarcatie absolut plana. Deci, dintr-un anumit punct de vedere pot fi considerate spatii permanent deschise (de aici ideea de intindere – deschidere). Cu toate acestea ele au si un anumit grad de autonomie ce le permite sa fie considerate repere relativ distincte ale mediului inconjurator. Daca nu am putea face aceste distinctii, spatiul ar putea fi considerat oricand ca fiind lipsit de orice informatie, perfect omogen si izotrop (solutie inacceptabila desigur din punct de vedere teoretic). Pe scurt, ideea este ca demarcatiile pot fi clasificate functie de precizia in aproximare a omniprezentelor abateri de tip dimensional. Timpul si spatiul nu pot fi considerate dimensiuni distincte. In general, fluidul temporal tinde sa para a fi o notiune extrem de abstracta. La polul opus, spatiu pare a fi un element concret, chiar daca luat individual (idealizat –vid absolut) nu pare a fi un element palpabil. Capacitatea noastra de vizualizare directa este axata pe perceperea fenomenelor relativ lente. Este normal ca in aceste conditii sa avem dezvoltata mult mai puternic constiinta elementului spatial. Scurgerile extrem de rapide ale actiunilor derulate la nivel infim din punct de vedere al dimensiunii de gabarit pun in evidenta existenta fluidului temporal (ca resursa si aluat primordial). Modificarea permanenta intr-un mod coerent a vitezelor de desfasurare a actiunilor creaza ideea de miscare interspatiala. Ca si subiect de discutie va trebui reluat de mai multe ori, pana la epuizarea tuturor neantelegerilor. Pentru inceput, exemplul solitonului este un bun exemplu in acest sens. Domnule Zircon, am impresia ca sunteti foarte aproape de perceperea integrala si in concordanta a ideilor mele. Va multumesc. Domnule Spencer, sfera este o forma geometrica impusa de ideea izotropiei absolute. Cu ajutorul ei nu putem umple integral asa-zisul spatiu tridimensional. Vor ramane goluri intre sferele tangente. Aceste incontinuitati vor fi o dovada a neomogenitatii absolute. Pe ansamblu, consider ca dialogul purtat pe firul acestei teme este extrem de promitator. ----------------------------------- admin 14 Iun 2006 16:22 ----------------------------------- A aparut un nou articol din seria "Armonia Universului Fizic". Acesta se gaseste la adresa: http://www.astronomy.ro/armonia_universului_fizic.php sau direct la http://www.astronomy.ro/armonia-universului-fizic-defectul-de-masa_580.html si este intitulat "Defectul de masa". Autorul, dl. Iacob Dumitru - colaborator al site-ului nostru, va sta la dispozitie in acest fir de discutii pentru comentarii si intrebari pe marginea articolului. Lectura placuta! ----------------------------------- Abel Cavași 21 Iul 2006 19:23 ----------------------------------- Impresii despre teoria „Armonia Universului Fizic”, în ordinea cronologică în care mi-au survenit: Din punct de vedere lingvistic, titlul teoriei („Armonia Universului Fizic”) mi se pare neștiințific (dar asta numai pentru că nu sunt obișnuit cu astfel de sintagme, ceea ce nu exclude posibilitatea ca în viitor să înțeleg altfel această reuniune de cuvinte). Este interesant ceea ce aflu despre ritmul în care apar teoriile unitare. Faptul că autorul scoate teoria sa din noianul celorlalte teorii unitare denotă că a înțeles că celelalte teorii unitare nu pot fi corecte (din moment ce sunt atâtea). Este adevărat și din punctul meu de vedere că pentru a revoluționa trebuie să negi ceva. O greșeală de ortografie minoră în articolul „Armonia Universului Fizic” se află în fraza „Soluția teoretică ce motivează singur mod de existență poate fi denumită "legea neomogenității absolute"…” și alta în fraza „Descoperirea cauzei comune a tuturor tipurilor de intercație și a unui model unic de operare sunt în măsură să justifice mult râvnitul titlu de TEORIE UNITARĂ” Apoi am citit cam ce s-a scris pe forum despre teoria „Armonia Universului Fizic” și am constatat că domnul Iacob Dumitriu scrie foarte greu de înțeles. În schimb, pe forum am observat ceva foarte valoros despre domnul Iacob Dumitriu: că este dispus să discute pe îndelete și apreciază intervențiile celorlalți. Am început să citesc articolul „Starea generală a materiei” și am văzut că sunt multe greșeli de ortografie, așa că nu mai fac referire la ele. Se confirmă originalitatea exprimării, dar și complexitatea ei. Voi analiza amănunțit un exemplu de raționament viciat datorită exprimării prea stufoase: „Puternic afectată de omniprezența simțurilor călăuzitoare, rațiunea umană face compromisuri încă din faza inițială a oricărui concept teoretic. Din acest motiv, fenomenul cuantic este instinctiv repudiat.” În prima frază a acestui citat găsim expresia „faza inițială a oricărui concept teoretic”; nici un concept teoretic nu are fază, ci numai procesul de elaborare a acelui concept. În propoziția următoare se trage concluzia că „fenomenul cuantic este instinctiv repudiat”; nu există fenomen cuantic și nici un fenomen nu este repudiat. Mai analizez un exemplu din același articol: „Tenta filosofică a acestei scurte pledoarii poate fi catalogată ca și preambul al unui studiu fără precedent în istoria științei. Epurată de imixtiunea senzorilor umani, rațiunii i se va da dreptul la decizii logice, extrem de simple și de netăgăduit din punct de vedere teoretic. Treptat, vom putea observa cum, ermetismul traumatic al sofisticatelor calcule va fi înlocuit de exercițiul banalei contemplații.”. Tenta nu poate fi un preambul, iar concluzia unui „studiu fără precedent în istoria științei” este nefondată și exagerată (nu uitați, doar din punctul meu de vedere!). Rațiunea nu poate fi și nici nu trebuie să fie epurată de senzori, ci trebuie să țină seama de informațiile obținute cu ajutorul lor. Rațiunea are deja dreptul la decizii logice, iar dacă sunt logice sunt și de netăgăduit (și nu pot fi de netăgăduit decât din punct de vedere teoretic). Nu există calcule sofisticate, ci doar calcule greșite sau inutile. Calculele nu pot fi înlocuite cu contemplația (cu atât mai puțin „ermetismul” lor), iar contemplația nu este niciodată banală. Autorul a subliniat aceste două întrebări distincte, deci este ceva important pentru dânsul: - Cum a apărut universul ? - Din ce s-a format materia ? Evidențierea acestei presupuse distincții denotă că autorul nu înțelege un lucru fundamental: dacă știm cum a apărut universul, atunci știm și din ce s-a format materia. Și reciproc. M-a tentat și analiza textului următor: "Este evident faptul că, doar cu forme geometrice globulare nu putem umple întreg spațiul trigonometric (se încalcă practic principiul continuității mediului aflat sub directă observație). În această situație, fără nici o dificultate se poate decide că, omogenitatea și izotropia absolută nu poate avea o soluție teoretică. Ca o consecință directă, suntem nevoiți să admitem ca soluție a spațiului, opusul acestei inacceptabile variante:Volumul euclidian este un spațiu neomogen prin excelență.”. În matematică nu am găsit „forme geometrice globulare”, ci numai „corpuri rotunde”. N-am auzit nici de „spațiu trigonometric”. Cu afirmația „se încalcă practic principiul continuității mediului aflat sub directă observație”, autorul încearcă să demonstreze că spațiul nu poate fi umplut cu corpuri rotunde, dar exprimarea suferă prin redundanță și incoerență: un principiu încălcat este încălcat și practic, iar acel principiu este încălcat și dacă mediul nu se află „sub directă observație”. Oricum, afirmația din paranteză nu poate fi acceptată riguros ca fiind o demonstrație a faptului că spațiul nu poate fi umplut cu corpuri rotunde, pentru că „principiul continuității mediului” nu a fost formulat niciodată astfel, nici măcar în geometria lui Euclid. Probabil, autorul face inconștient referire la axiomele de continuitate ale mulțimii numerelor reale și la corespondența biunivocă dintre punctele unei drepte și numerele reale. Apoi, concluzia „omogenitatea și izotropia absolută nu poate avea o soluție teoretică” este nu doar gratuită, ci și exprimată redundant și bizar: omogenitatea și izotropia sunt deja absolute fără să fim nevoiți s-o mai spunem. Soluții teoretice au numai problemele, nu și omogenitatea sau izotropia. Mai departe, spațiul nu poate avea soluție pentru că nu este o problemă. Și nu văd cum se poate ajunge (și încă „direct”) la concluzia „originală” că „Volumul euclidian este un spațiu neomogen prin excelență.”. De unde rezultă că spațiul (sper că nu volumul pentru că volum euclidian nu există, ci doar metrică euclidiană) euclidian este un spațiu neomogen (și încă, „prin excelență”)??? Având în vedere aceste exemple, prezint următoarele concluzii (foarte subiective, bazate numai pe bagajul meu de cunoștințe): 1. Teoria domnului Iacob Dumitriu NU POATE FI ÎNȚELEASĂ, deoarece autorul nu își poate exprima ideile în mod științific; 2. Lectura completă a unei asemenea „teorii” ESTE O MARE PIERDERE DE TIMP, deoarece, cu o mare probabilitate, și restul articolelor sunt scrise în aceeași manieră; 3. Progresul Științei este frânat de asemenea încercări, pentru că oamenii de știință consideră în mod greșit că TOATE teoriile ce provin de la marele public sunt eronate sau incomprehensibile; 4. Recomand autorului să încerce REFORMULAREA FOARTE EXPLICITĂ a celei mai importante idei pe care dânsul consideră că o are. Vă mulțumesc pentru atenție ----------------------------------- Abel Cavași 23 Iul 2006 13:10 ----------------------------------- Dragă Iacob, ar fi cazul să intervii. Nu mă lăsa "în ceață". Spune-mi, unde am greșit în cele de mai sus, pentru că știu că NU EȘTI DE ACORD cu ceea ce am scris. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 24 Iul 2006 11:41 ----------------------------------- Draga Abel, ceilalti cititori ai acestui forum aveau deja cunostinta despre evidentele mele greseli gramaticale. Ei sunt interesati totusi despre o parere avizata cu privire la posibilul mesaj stiintific. In scurt timp va apare pe acest site un mic glosar cu privire la termenii folositi in seria de articole “Armonia Universului fizic”. In premiera: “Armonie – configurație clădită pe acțiunea unei singure legi”. Surplusul de informatie ce fac exprimarile sa para a fi redundante nu sunt nici pe departe inutile. De aceasta data o sa incerc sa va citez. Domnul Abel a scris : „omogenitatea și izotropia absolută nu poate avea o soluție teoretică” este nu doar gratuită, ci și exprimată redundant și bizar: omogenitatea și izotropia sunt deja absolute fără să fim nevoiți s-o mai spunem. Soluții teoretice au numai problemele, nu și omogenitatea sau izotropia. Mai departe, spațiul nu poate avea soluție pentru că nu este o problemă. Și nu văd cum se poate ajunge (și încă „direct”) la concluzia „originală” că „Volumul euclidian este un spațiu neomogen prin excelență.”. De unde rezultă că spațiul (sper că nu volumul pentru că volum euclidian nu există, ci doar metrică euclidiană) euclidian este un spațiu neomogen (și încă, „prin excelență”)??? Pentru a inlatura orice dubiu, atunci cand utilizez notiunile de continuitate, omogenitate si izotropie adaug cuvintele absolut sau perfect. Proplema este ca omogenitatea si izotropia reprezinta stari ce nu pot avea solutii teoretice. In concluzie ele nu pot fi admise ca repere si cu atat mai putin ca absolute. In conditiile in care veti intelege nonsensul notiunilor omogenitate, izotropie sau continuitate, atunci veti putea remarca fafaptul ca spatiul este inainte de toate o stare si inca una absolut neomogena. Desigur ca ar mai fi multe de spus, dar nu inainte de a incerca sa meditati profund asupra celor semnalate mai sus. ----------------------------------- Abel Cavași 24 Iul 2006 15:57 ----------------------------------- Mi-a plăcut mult ideea că armonia este ceva supus unei singure legi. Este ceva important aici, pentru că face referire la simplitatea lumii. Dar chestia cu neomogenitatea spațiului n-am înțeles-o. Credeți că spațiul gol, spațiul geometric, eliberat de orice substanță (știu că este o abstracție) ESTE NEOMOGEN? ----------------------------------- Doru Dragan 24 Iul 2006 16:19 ----------------------------------- Inca o data vin sa-l explic pe dl. Iacob. Pentru dansul abstractiile nu exista si ... pana la urma are si dreptate. Deci ce vrea dansul sa spuna in felul lui simplu, direct si la obiect :D este ca oricat ai cauta in lumea reala nu vei gasi nimic perfect continuu, omogen, izotrop etc. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 24 Iul 2006 16:26 ----------------------------------- Substanta este de natura ipotetica (eterica). Nu se poate ajunge la ea pe cale pur experimentala. O izolare totala ar scoate din campul vizual subiectul aflat in obsrvatie. Avem in schimb mesaje. Noi completam informatiile despre univers si continutul acestui pe baza mesajelor receptionate. Acestea au volum si sunt inscriptionate in spatiul determinat tocmai de scurgerile temporale neuniforme inregistrate pe diferitele directii. Mai multe puteti descoperi in articolele mele, care nu sunt chiar atat de naive precum credeti. Sau poate sunt naive in masura in care am vrut sa ma apropii de simplitatea comportamentului fizic. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 24 Iul 2006 16:37 ----------------------------------- Aveti dreptate domnule Dragon, pentru mine continuitatea, omogenitatea si izotropia se confunda cu lipsa totala a informatiei. Cum spatiul inconjurator este perceput in masura in care apare ceva care sa ii motiveze existenta, atunci cumulul neuniformitatilor ma ajuta sa completez precum un puzzle configuratia Universului si legea sa unica prin care isi conserva caracterul asimetric. ----------------------------------- Doru Dragan 24 Iul 2006 16:52 ----------------------------------- Nimeni nu v-a acuzat pe dumneavoastra sau articolele dumneavoastra de naivitate. Din contra, sunt mult prea "complexe", mult prea alambicate ... Intr-un cuvant, cam multe cuvinte pentru o singura lege simpla si clara. ----------------------------------- Abel Cavași 24 Iul 2006 18:44 ----------------------------------- Domnule Iacob! Ați putea să-mi răspundeți prin DA sau NU la întrebarea: "Credeți că spațiul gol, spațiul geometric, eliberat de orice substanță (știu că este o abstracție) ESTE NEOMOGEN?" ----------------------------------- IACOB DUMITRU 25 Iul 2006 11:53 ----------------------------------- Domnule Abel, ca sa fiu ironic asi putea sa va citez. Abel a spus in rezumatul sau: N-am auzit nici de „spațiu trigonometric” Daca ar fi sa dau crezare rezultatelor lui Gödel asi spune ca ecuatiile de miscare nu inceteaza sa functioneze dupa incercarea "disperata" de eliminare a materiei din Univers. Din punctul meu de vedere, abstractia dumneavoastra ignora existenta in orice situatie posibila a acestor ecuatii. Chiar daca, ca simple ecuatii pot fi considerate abstracte, prezenta lor nu poate fi ignorata in nici o situatie. Functionarea acestora reprezinta o informatie ce difera in mod categoric de informatia gratuita oferita de mine in cazul in care v-asi raspunde prin NU (in acest caz eu asi considera spatiul inventat de dumneavoastra ca fiin OMOGEN, adica lipsit de orice alta informatie distincta si de ce nu, utila). Adevarul este ca nici DA nu poate fi un raspuns corect. Un spatiu NEOMOGEN reprezinta un mediu plin de informatii si deci nu poate fi acceptat ca fiind gol. In mod logic raspunsul corect este urmatorul : Spațiul gol, spațiul geometric, eliberat de orice substanță este o abstractie incoerenta. ----------------------------------- Abel Cavași 25 Iul 2006 21:32 ----------------------------------- Dumneavoastră credeți că nu putem utiliza în Știință spațiul gol? Dar vreo altă noțiune abstractă asemănătoare putem? De ce se utilizează abstracțiile în Știință? P.S. Mulțumesc pentru ultima frază scurtă și mult mai clară, deși încă nu știu ce înseamnă "abstracție incoerentă". ----------------------------------- IACOB DUMITRU 26 Iul 2006 10:05 ----------------------------------- Conceptul spatiului gol este un model de aproximare, iar noi facem referire la el pentru ca mentalul nostru a cultivat aceasta idee. Daca rezultatul cercetarilor noastre nu este grav afectat de utilizarea aceastei erori de gandire, atunci totul este OK. Oricum, spatiul este o entitate ce isi aproximeaza parametrii. Nu are alta posibilitate. Totul este sa sti cum sa o faci cat mai bine. Incercati sa descoperiti in serie de articole “Armonia universului fizic“ aceasta maniera de aproximare. P.S. Abstractie incoerenta = proces al gandirii pornit de la premise eronate, false, lipsite de suportul unei solutii teoretice. ----------------------------------- Doru Dragan 26 Iul 2006 10:28 ----------------------------------- "Spatiul gol, spatiul geometric eliberat de orice substanta" nu este o "abstractie incoerenta", nu e "proces al gandirii pornit de la premise eronate, false, lipsite de suportul unei solutii teoretice" pentru simplul motiv ca la aceasta abstractie au contribuit minti luminate de la Euclid la Hilbert, care fie-mi iertata comparatia, erau de o mie de ori mai dezbumbati la creier si mai coerenti decat dumneavoastra d-le Iacob Dumitru. Cu regret dar cred ca din cand in cand macar ar trebui sa luati un dus rece. ----------------------------------- Abel Cavași 26 Iul 2006 23:01 ----------------------------------- Iacob, deci tu consideri că spațiul gol este "o eroare de gândire"? Și de ce crezi că se mai folosește în Știință dacă este o eroare? Dragon, îți mulțumesc pentru că ai folosit aceste nume mari care au rezonat profund în măduva oaselor mele! ----------------------------------- IACOB DUMITRU 27 Iul 2006 11:38 ----------------------------------- Domnule Dragon, va rog sa va pastrati calmul. Eu am toata stima pentru Euclid si Hilbert, dar nu imi aduc aminte sa fi auzit ca sunt somitati ale fizicii. Ciudat, foarte ciudat, sa fi facut acesti doi savanti studii despre substanta si sa nu fi auzit eu? Daca din intamplare detineti informatii despre asemenea fapte va rog sa mi le spuneti imediat domnule Dragon. Daca nu, atunci va rog sa nu mai arborati argumente nestiintifice, subiective. Abel, ti-am mai spus, in masura in care aceasta abstractie incoerenta nu afecteaza scopul propus totul este OK. In cazul in care dorim sa aflam adevarata cauza a miscarii (componenta de baza a materiei), atunci aceasta aproximatie poate fi admisa ca fiind grosolana. Utilizarea ei si in aceste situatii extreme, reprezinta un act de inconstienta. ----------------------------------- Abel Cavași 27 Iul 2006 13:28 ----------------------------------- Aha! Deci scopul propus este aflarea cauzei mișcării. Interesantă legătură între spațiul gol și cauza mișcării. Îmi place. Și este foarte clar exprimată. Oare care să fie cauza mișcării? Tu cunoști răspunsul? Este el independent de goliciunea spațiului? ----------------------------------- IACOB DUMITRU 27 Iul 2006 13:52 ----------------------------------- Abel, singura legatura si dependenta in acelasi timp intre spatiul gol si cauza miscarii o reprezinta faptul ca spatiul gol nu are solutie teoretica. Existenta spatiului gol ar fi echivalenta cu existenta solutiei starii perfect omogene si izotrope. Daca aceasta stare nu are solutie teoretica, atunci singura solutie viabila si cu aplicabilitate imediata o reprezinta starea absolut neomogena (stare care da volum si consistenta lucrurilor. Citeste amanunte in seria de articole “Armonia universului fizic” si daca in continuare ai nelamuriri intreabama la obiect (pe problemele atinse de mine). In concluzie: Miscarea este un dat pe care nu ai cum sa il refuzi sau sa il negi. ----------------------------------- Abel Cavași 27 Iul 2006 15:22 ----------------------------------- Deci nu știi care este cauza mișcării! ----------------------------------- IACOB DUMITRU 28 Iul 2006 08:20 ----------------------------------- Abel, scuzama ca te intreb, tu cumva iesti turc? Ti-am spus ca non-solutia teoretica a starii omogene si izotrope este cauza miscarii. In principiu exista doua concepte ce par sa se completeze reciproc: - repaus; - miscare. Solutia starii omogene si izotrope sustine existenta repausului si viceversa. Cum nu exista o solutia teoretica a omogenitatii si izotropiei, atunci nu poate exista nici o solutie a repausului. Daca repaus nu putem avea, atunci ce ne mai ramane ca solutie, sau ca un dat? ----------------------------------- admin 31 Iul 2006 16:58 ----------------------------------- La adresa http://www.astronomy.ro/armonia-universului-fizic-glosar_585.html gasiti un glosar de termeni si definitii pe parginea articolului "Armonia Universului Fizic", care speram sa va usureze parcurgerea seriei. Opinii despre glosar sunt asteptate in aceasta discutie. ----------------------------------- Spencer 01 Sep 2006 21:38 ----------------------------------- Deci nu stii care este cauza miscarii! Ok., Abel, nici eu nu prea inteleg teoria dlui Iacob.. La inceput am citit doar "interactia coulombiana" si "defectul de masa". Nu am inteles nici un kk. Deaccea am inceput sa citesc articolele de la inceput, in ordine cronologica.... Acum citesc "servomotorul cuantic". Trebuie sa citesti atent acest articol dle Abel, pentru ca aici vei gasi raspunsurile la intrebarile tale(bineinteles, in viziunea dlui Iacob(sau Dumitru.... care e numele si care i prenumele?). In continuare o sa expun ce am inteles eu in acest articol si il rog pe dl Iacob(sau Dumitru :? ) sa ma corecteze und gresesc. Autorul ne spune din start "Universul si subdiviziunile sale sunt spatii ce se supun unei legi obiective de diferentiere". In continuare este cautata cauza acestei diferentieri. Dupa cum stim, universul dlui Iacob este unul asimetric, un univers informational, un univers in care fiecare stare are un volum(iar fiecare volum inchis - ca marcator al unei informatii, are un numar finit de actiuni(sau biti informationali)) si nu are frontiere directe..... hai mai departe. Pentru a gasi aceasta lege de diferentiere autorul se joaca cu un cub pe care-l cuantifica> il taie(mental doar) in doua... Mai departe, pentru a lucra cu "informatia" oferita de cub autorul introduce o noua marime pe care o numeste densitate de actiuni sau densitate de informatie pe care o defineste ca fiind raportul dintre nr de biti informationali si volumul definit de acestia. In continuare, se revine la cubul pe care autorul l a taiat(sau partitionat simetric.... din pdv geometric cred) si il analizeaza folosind marimea abia definita - densitatea de actiune. Chiar daca cubul este sectionat simetric dpdv geometric, realitatea fizica ne ofera doua bucati asimetrice. In acest moment cred k ar fi bine sa revezi desenele de la articolul "Servomotorul cuantic" ... o sa te ajute sa intelegi. Numarul de particule care ne ofera actiuni, adik informatii > nu va fi egal dpdv fizic in cele doua esantioane. Deci vom avea o densitate de actiune r1 si una r2. Si dupa cum autorul ne promitea din primul articol ca va opera doar cu inegalitati => a pus semnul inegalitatii intre cele doua densitati. una din le va fi mai mare si alta mai mica. Presupunem ca r1>r2... dl Iacob mai sectioneaza odata(mental) cubul cu densitatea mai mare si obtine alt doua cuburi cu alte doua densitati dintre care una o sa fie mai mare... si asa mai departe pan' la infinit. La limita Volumul o sa tinda ktre ZERO iar densitatea d actiuni ktre infinit... In acest moment umilul cititor a inteles sau a admis(conceptual macar) existenta unei densitati(de informatie) punctuale infinite... dl Iacob o sa ma injure pt ca am zis "punctuale" deoarece el zice k punctul nu are solutie teoretica.... dar ma rog. Hai mai departe. In continuare m am blocat ... nu prea am inteles dar sper sa nu gresesc... autorul observand asemanarea cu Big Bangul, aplica acest rationament expansiunii/colapsului. Ce nu am inteles eu> dilatarea lungimii este o ipoteza sau o concluzie? Si daca este concluzie, atunci cum ati ajuns la ea?Eu am aproximat volumul de actiune cu dimensiunea liniara(dat fiind k vorbim de un spatiu unidimensional - dreapta). In acest caz ajungem la dilatarea elementului de lungime doar dk admitem ca universul are un numar limitat de actiuni si simplificam inegalitatea densitatilor, adica dk admitem ca universul nostru are un nr constant de biti informationali in orice stare a sa. In primul articol spuneati ca un volum inchis are un numar limitat de actiuni. Putem aplica acest principiu intregului Univers? Daca da, atunci obtinem atat dilatarea elementelor spatiale cat si inversa proportionalitate dintre viteza de expansiune si densitatea d informatie... dk nu... insemna k am greist undeva.. help. Ma opresc aici. ----------------------------------- Abel Cavași 02 Sep 2006 08:54 ----------------------------------- Spencer, de dragul tău am încercat să citesc acel articol, dar nu pot spune că am reușit. Eu nu cred că există cineva pe planeta asta (nici măcar autorul) care să înțeleagă acel articol (sau celelalte din aceeași serie). Cine susține că le-a înțeles mă dezamăgește profund. În aceste condiții am încercat să văd cum răspunde articolul la întrebările mele, dar nu am găsit nicio referință directă sau indirectă la precesia Pământului, la legea de conservare a impulsului volumic sau la mișcarea elicoidală. Dacă crezi că merită dusă discuția mai departe, trebuie să-mi dai exemple concrete (citate din articol) care crezi tu că răspund la întrebările mele. Oricum, eforul tău de a înțelege articolul este lăudabil. ----------------------------------- Spencer 02 Sep 2006 10:01 ----------------------------------- In a doua parte a articolului sunt explicate "abaterile" despre care vb dl Dumitru. Cred ca acestea sunt legate de miscare= intrebarea ta.... Dar pana sa ajung acolo vreau sa clarific de unde a luat dl Dumitru inversa proportionalitate dintre densitatea de informatie si viteza de expansiune. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 04 Sep 2006 13:45 ----------------------------------- Domnule Spencer, ma bucur pentru faptul ca ati inteles atat de bine ideile articolelor mele. Pentru mine, gabaritul Universului, sau al oricarei alte coerente etalari pe principiul cresterii sau descresterii valorice, reprezinta un parametru fizic. Cum orice parametru fizic nu poate ramane constant in timp, atunci concluzionam ca dilatarea sau contractia parametrului de gabarit maxim este iminenta. Referitor la inversa proportionalitate dintre densitatea de informatie si viteza de expansiune as vrea sa amintesc faptul ca expansiunea este intotdeauna insotita de actiunea de rotatie. Dupa cum ati putut observa, cresterea razei maxime de curbura pe fondul actiunii de relativa conservare a spatiului maturat de aceasta conduce in mod automat la ideea de micsorare a numarului de redictionari periferice necesare satisfacerii tendintei de conservare a spatiului descris de raza vectoare in unitati egale de timp. Eu fac o legatura directa intre numarul de redictionari periferice si densitatea de informatie oferita de un astfel de comportament. Nu trebuie uitat faptul ca orice curba este in amanunt o linie franta. ----------------------------------- admin 14 Sep 2006 23:03 ----------------------------------- Am placerea sa va anunt aparitia ultimului articol din seria "Armonia Universului Fizic", intitulat "Interactia Gravitationala". Acesta se gaseste la adresa http://www.astronomy.ro/armonia-universului-fizic-interactia-gravitationala_589.html si este scris de dl. Iacob Dumitru, colaborator al siteului nostru. Speram ca dl. Iacob Dumitru sa ne ofere in continuare teme la fel de interesante ca si cele din seria mai sus amintita. Multumiri inca odata d-lui Iacob Dumitru! Lectura placuta! ----------------------------------- Abel Cavași 21 Sep 2006 17:35 ----------------------------------- Iacob, am citit articolul „Interacția gravitațională” și am rămas cu același gust amar. Am înțeles că vrei să deduci intensitatea câmpului gravitațional din intensitatea câmpului electric. Nu-i așa? Chiar crezi că ai realizat acest lucru? Dacă eu aș fi scris articolul acesta, te-ar fi mulțumit „demonstrația” mea? ----------------------------------- IACOB DUMITRU 22 Sep 2006 08:04 ----------------------------------- Abel, daca articolul "Interactia gravitationala" ar fi fost un articol izolat, desigur ca nu m-ar fi multumit. Avand in vedere faptul ca el face parte dintr-o anumita serie de articole (pe care tu nu le-ai citit inca), cred ca iesti foarte subiectiv. Apropo, daca nu cumva iti cer prea mult, spunem si mie pe scurt: Ce ai inteles tu din articolul "sarcina electrica"? ----------------------------------- Abel Cavași 22 Sep 2006 08:51 ----------------------------------- Ți-am trimis un mesaj privat cu părerile mele... ----------------------------------- IACOB DUMITRU 22 Sep 2006 09:58 ----------------------------------- Abel, mesajul privat imi dovedeste inca odata ca nu dispui de rabdarea necesara pentru a putea citi seria de articole “Armonia Universului fizic”. In aceste conditii, te iert pentru injuriile transmise cu ocazia mesajului privat. Vezi, eu am o intelegere pe care nu o are orisicine. ----------------------------------- Abel Cavași 22 Sep 2006 12:14 ----------------------------------- Cu regret, dar acelea nu au fost injurii, ci argumente. Injuriile arată cu totul altfel. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 22 Sep 2006 13:13 ----------------------------------- Abel, tu nu ai adus nici un argument impotriva ideilor mele, fie si pentru simplu motiv ca: Nu te-ai straduit sa le cunosti. ----------------------------------- Forever_Man 22 Sep 2006 13:20 ----------------------------------- Domnule Iacob, de ce cunostinte avem nevoie pentru a va intelege articolele ? Eu am incercat sa citesc, inca de cand ati publicat primul articol, dar vazand ca nu am inteles mai nimic din primele randuri, nu am mai citit in continuare. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 22 Sep 2006 14:21 ----------------------------------- Domnule Forever_Man, seria de articole "Armonia Universului fizic" trebuie citita in intregime cu foarte mare atentie. Cunostintele minime necesare sunt cele de invatamant mediu. Aveti nevoie de multa perseverenta si bunavointa. Sunt extrem de multe noutati si din acest motiv, nu pare a fi o lectura tocmai lejera. Daca totusi aveti neantelegeri, cautati sa imi puneti intrebari concrete si mai ales intr-o ordine fireasca. Spre exemplu: Eu nu va pot face sa intelegeti anumite idei din articolul "interactia gravitationala", daca dumneavoastra nu ati epuizat eventualele intrebari din articolele precedente. Sfatul meu este ca initial sa cititi intreaga serie (puteti sa faceti oricand abstractie de formule). Dupa aceea puteti trece la o lectura mai atenta. In mod normal, acest material ar trebui studiat pe durata a doua semestre. ----------------------------------- Abel Cavași 22 Sep 2006 14:34 ----------------------------------- După cum vezi, Iacob, nu sunt singurul care nu îți înțelege articolele. Cu multă sinceritate îți spun, pe mine m-ar pune serios pe gânduri o asemenea situație. ----------------------------------- Doru Dragan 22 Sep 2006 14:41 ----------------------------------- Domnule Iacob, FM are cunostinte de invatamant mediu. Din cate aflu a avut si bunavointa sa incerce sa citeasca. Ar fi trebuit de-pe-acuma sa va fie clar ca problema e in "curtea" dumneavoastra. Eu nu stiu daca ceea ce dumneavoastra ati scris are vreo relevanta stiintifica dar atat cat am putut sa-mi dau seama limbajul pe care-l folositi e total neuzual, pretios si deaceea cvasi-incoprehensibil. Poate asa va e felul (presupunerea mea) sau poate ca altii o sa sustina ca sub acest limbaj criptic ascundeti de fapt goliciunea teoriei. Tot ce pot sa va spun e ca eu am inteles unele din ideile dvs si le-am si "tradus". Nu sunt fizician ca sa-mi dau seama daca aceste idei duc undeva. Tot ce pot sa spun e ca daca dvs credeti in ceea ce-ati scris ar trebui sa faceti efortul de a reformula (eventual in modul in care am reformulat eu). E imposibil ca o trupa de oameni pasionati de fizica sa citeasca, sa va spuna ca nu pricep si dvs sa ignorati acest semnal. ----------------------------------- Spencer 22 Sep 2006 14:42 ----------------------------------- Abel, dk o sa va certati cu IDumitru o sa faceti din acest topic un loc de spam... Uite eu o sa reiau "cetirea" articolelor (d unde am ramas data trecuta) si pe marginea a ceea ce scriu eu o sa discutam ok? Astfel o sa inlaturam prejudecati si o sa incercam sa intelegem mai bine ceea ce este expus in aceste articole... ----------------------------------- IACOB DUMITRU 22 Sep 2006 14:45 ----------------------------------- Pe mine ma multumeste faptul ca sunt persoane care au inteles mare parte din lucrarea mea. Asi fi preferat din partea ta, atacuri la idee. Sau macar sa fi spus: Seria de articole "Armonia Universului fizic" nu contine idei. ----------------------------------- Abel Cavași 22 Sep 2006 14:47 ----------------------------------- Păi, am spus mai simplu: articolele tale sunt imposibil de înțeles! Aș vrea să văd cine poate contrazice asta! ----------------------------------- IACOB DUMITRU 22 Sep 2006 15:15 ----------------------------------- Abel, ideile mele ti-au fost explicate si de alta persoana prezenta pe acest forum si credema ca singura sursa de informare a fost aceasta serie ("imposibil de înțeles") de articole. ----------------------------------- Alexandru Rautu 12 Ian 2007 00:42 ----------------------------------- Am extras din lucrarea "Starea generala a materiei" urmatorul paragraf: " Este evident faptul că, doar cu forme geometrice globulare nu putem umple întreg spațiul trigonometric (se încalcă practic principiul continuității mediului aflat sub directă observație). În această situație, fără nici o dificultate se poate decide că, omogenitatea și izotropia absolută nu poate avea o soluție teoretică. Ca o consecință directă, suntem nevoiți să admitem ca soluție a spațiului, opusul acestei inacceptabile variante:Volumul euclidian este un spațiu neomogen prin excelență." Alegerea nu a fost una la intamplarea, ci daca stam bine sa ne uitam avem in fata chiar premisa de la care domnul Iacob a pornit intreaga sa "lupta". Ce este de remarcat de la incepul acestui citat este modul de exprimare "este evident" acesta nefiind o concluzie a unui argument din cele scrise anterior de domnul Iacob, ci doar se subliniaza urmatoarea concluzie: "doar cu forme geometrice globulare nu putem umple întreg spațiul trigonometric" care este un nonsens din punct de vedere logic pentru ca se incalca chiar definitia acelor termeni. In spatiul trigonometric nu pot exista decat forme geometrice, pentru ca altfel acest spatiu nu mai este unul "matematic" si nici nu-l putem numi spatiu trigonometric. O explicatie data de autor se regaseste intre paranteze unde se poate observa ca domnul Iacob are o mare neintelegere dintre un spatiu matematic si mediul inconjurator, spatiul matematic nefiind acelasi cu spatiul fizic, iar ca o concluzie referitoare la explicatia respectiva nu pot decat sa afirm ca premisa de la care se pleca este total gresita. Doar o eventuala presupure la absurd ca spatiul descris de Euclid este un spatiul fizic ar putea duce la concluzia autorului, dar acesta presupunere este din pacate gresita. "În această situație, fără nici o dificultate se poate decide că, omogenitatea și izotropia absolută nu poate avea o soluție teoretică. Ca o consecință directă, suntem nevoiți să admitem ca soluție a spațiului, opusul acestei inacceptabile variante:Volumul euclidian este un spațiu neomogen prin excelență." Cu alte cuvinte domnul Iacob din premisa de mai sus ajunge la concluzia ca spatiul fizic este discontiniu. Chiar daca am considera premisa de la care pleca autorul este adevarata, acesta concluzie ca spatiul este discontinu nu poate fi catalogata ca parte a fizicei, ci doar a filozofii, pentru ca acest fapt trebuie demonstrat experimental. Dar nu cred ca trebuie ajuns pana acolo pt ca premisa este eronata. O sa revin si cu mai multe detalii ... ----------------------------------- IACOB DUMITRU 12 Ian 2007 08:42 ----------------------------------- Rautu, înainte de a reveni cu detalii să nu neglijăm detaliile. Mai precis, pana a ajunge a demonstra că un spațiu este după cum spui tu: "Cu alte cuvinte domnul Iacob din premisa de mai sus ajunge la concluzia ca spatiul fizic este discontiniu." să nu uităm că prima concluzie pe care o trage domnul Iacob este aceea că: "spațiul nu poate fi decat absolut neomogen". Încă odată te rog să fi mai atent la detalii. Practic această neomogenitate absolută ca și caracteristică unică a spațiului este premisa de la care pleacă domnul Iacob și este cat se poate de adevărată. Te rog să îmi dai un singur exemplu practic care respinge această așa-zisă premisă. ----------------------------------- Doru Dragan 12 Ian 2007 09:02 ----------------------------------- Pana sa va dea Rautu "un singur exemplu practic" cred c-ar fi cazul ca dumneavoastra sa recunoasteti ca modalitatile dumneavoastra de a face fizica sunt complet exotice(<-eufemism :)). Chiar daca se poate accepta faptul ca fizica dumneavoastra nu e experimentala ci descriptiva, modul de exprimare si cursul logic al demonstratiilor lasa foarte mult de dorit(<-eufemism :)). ----------------------------------- Calin Pop 12 Ian 2007 09:28 ----------------------------------- In fizica, omogenitatea este echivalenta cu invarianta la translatie. Toate legile fundamentale indeplinesc aceasta conditie. In primul rind ca daca nu ar face-o ar fi total inutilizabile. Practic insa, bucati din acest spatiu omogen sint prin excelenta neomogene datorita distributiei neomogene a materiei. Si aici vine partea cea mai frumoasa a fizicii: studiul acestor legi fundamentale pe aceste bucatele de spatiu neomogen (local) a dus la aparitia cimpurilor prin care acestea interactioneaza cu restul universului. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 12 Ian 2007 10:54 ----------------------------------- Domnule Dragon, vă rog să imi dați un exemplu pentru care cursul logic al demonstrațiilor mele lasă foarte mult de dorit. ----------------------------------- Doru Dragan 12 Ian 2007 11:19 ----------------------------------- Vi le-a insirat deja pe cateva Rautu. Confuzia dintre spatiul fizic si spatiul geometric (pe care nu stiu de ce il numiti trigonometric?!?). "Evidenta" imposibilitatii umplerii cu "forme globulare". Lucrurile sunt "suspect" de evidente. Stiinta cere demostratii. De ce cu "forme globulare" si nu cu forme tetraedrale sau cubice? Cum sariti de la discontinuitate la neomogenitate si anizotropie "fara nici o dificultate"??? Chiar daca cineva reuseste sa inteleaga ce vreti sa spuneti si chiar daca e deacord cu unele din concluzii, forma expunerii e lamentabila. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 12 Ian 2007 12:37 ----------------------------------- Domnule, Rautu a insirat lucruri fara noima (de multe ori truncheaza mesajele mele). Dumneavoastra faceti acelasi lucru. Exemplu: "De ce cu "forme globulare" si nu cu forme tetraedrale sau cubice?" Se vede ca nu mai tineti minte din articolele mele raspunsul la aceasta indrebare. Acolo exista un raspuns si la aceasta intrebare. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 12 Ian 2007 14:40 ----------------------------------- Domnule TopcatBV, practic, expresia "spatiu omogen" reprezinta un nonsens. Chiar si in aceste conditii, asa-zisele legi fundamentale pot fi utile. Se pare ca Fizica mai are multe de descoperit. ----------------------------------- Alexandru Rautu 12 Ian 2007 17:09 ----------------------------------- Rautu, înainte de a reveni cu detalii să nu neglijăm detaliile. Din pacate nu am neglijat nici un lucru, ci din contra am fost foarte atent la detalii pentru ca modul dumneavoastra de exprimare face sa ascunda de fapt ceea ce este concret. Mai precis, pana a ajunge a demonstra că un spațiu este după cum spui tu: "Cu alte cuvinte domnul Iacob din premisa de mai sus ajunge la concluzia ca spatiul fizic este discontiniu." să nu uităm că prima concluzie pe care o trage domnul Iacob este aceea că: "spațiul nu poate fi decat absolut neomogen". Încă odată te rog să fi mai atent la detalii. Eu nu stiu cine nu e atent la detalii, dar tare mi-e frica ca suntenti chiar dumneavoastra. Sa revedem ce ati scris dumneavoastra in paragraful ala: "Este evident faptul că, doar cu forme geometrice globulare nu putem umple întreg spațiul trigonometric (se încalcă practic principiul continuității mediului aflat sub directă observație). " Daca ne uitam ce spune domnul Iacob intre paranteze, observam clar ca spatiul din punctul lui de vedere incalca principiul continuitatii, deci spatiul respectiv este discontinu. Neomogenitatea este acelasi lucru cu discontinuitatea din punctul dumneavoastra de vedere (ce-l putin asa imi reiese mie din analiza textului respectiv). Practic această neomogenitate absolută ca și caracteristică unică a spațiului este premisa de la care pleacă domnul Iacob și este cat se poate de adevărată. Te rog să îmi dai un singur exemplu practic care respinge această așa-zisă premisă. Eu nu va dau nici un exemplu pana cand imi arati si mie care este explicatia pentru neomogenitatea spatiului matematic. Prin exprimari de genu "evident" sau "fără nici o dificultate" eu nu cred ca acestea sunt argument stiintifice, precum sustineati dumneavoastra intr-un mesaj anterior. Se pare ca faceti o mare greseala cand spuneti ca spatiul matematic este neomogen si mai ales "aruncati cu noroi" in spatiul euclidian care este clar definit ( citat: "Volumul euclidian este un spațiu neomogen prin excelență."). Poate pentru dumneavoastra spatiul este neomogen dar pt a argumenta ca este asa cum il vedeti dumneavoastra, e total ala "mancare de peste". Imi cereti sa dau un exemplu, poate n-ati inteles ca premisa este un nonsens din toate punctele de vedere. Ce vreti sa va demonstrez :wink: ... poate nu stiati ca spatiul este definit pe o anumita multine, deci nu avem si multimea mamaligilor pe acolo, ci e doar multimea reala sau complexa. Si imi spuneti mie sa fiu atent la detalii pe cand dumneavoastra incurcati lucrurile intr-o maniera inconfundabila. Ce n-ati inteles ... ca spatiul matematic nu este acelasi cu cel fizic. P.S. Va recomand sa mai cititi din cand in cand si sa intelegeti fizica actula. Uite o cate foarte buna "Trei drumuri catre gravitatia cuantica" de Lee Smolin, aveti acolo cam tot ce se cunoste acuma despre geometria spatiului fizic (spatiu-timp, discontinuitate spatiului la scara Plack, etc.). ----------------------------------- Alexandru Rautu 12 Ian 2007 17:18 ----------------------------------- Domnule TopcatBV, practic, expresia "spatiu omogen" reprezinta un nonsens. Chiar si in aceste conditii, asa-zisele legi fundamentale pot fi utile. Se pare ca Fizica mai are multe de descoperit. Se pare ca dumneavoastra aveti mai multe de citit ... nonsens e premisa aia a dumneavoastra. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 13 Ian 2007 08:48 ----------------------------------- Rautu a afirmat: "nonsens e premisa aia a dumneavoastra." Să zicem că ai dreptate. Se pare totuși că ți-a scăpat ceva din vedere. Oare este bine să arunci la gunoi o premisă fără a aduce nici măcar un argument științific în acest demers? Oare nu este aici vorba de un subiectivism exacerbat? Nu uita că orice afirmație trebuie demonstrată. ----------------------------------- Alexandru Rautu 13 Ian 2007 15:18 ----------------------------------- Poate nu ati citit mesajul anterior :wink: din pagina 6 ... ----------------------------------- Calin Pop 13 Ian 2007 23:30 ----------------------------------- Domnule TopcatBV, practic, expresia "spatiu omogen" reprezinta un nonsens. Chiar si in aceste conditii, asa-zisele legi fundamentale pot fi utile. Practic, "asa-zisele" legi fundamentale sint construite pe aceasta ipoteza, a spatiului omogen. Se pare ca Fizica mai are multe de descoperit. Aici sint total de acord Daca cumva am inteles eu bine si s-a afirmat pe aici ca spatiu neomogen=spatiu discret, trebuie sa adaug ca nu sint de acord :roll: ----------------------------------- IACOB DUMITRU 15 Ian 2007 07:54 ----------------------------------- Rautu, eu am citit tot, iar tu ai în continuare obiceiul de a trunchia mesajele mele. Și eu sunt perfect de acord că între spațiu neomogen și spațiu discret nu se poate pune semnul de egalitate (după cate am citit, lui Rautu îi aparține această idee). Domnul TopcatBV a spus: "Practic, "asa-zisele" legi fundamentale sint construite pe aceasta ipoteza, a spatiului omogen. " Este adevărat, din acest motiv avem mai multe așa-zis legi fundamentale în locul unei singure legi cu adevărat fundamentale. Undeva pe acest forum am avut cateva controverse cu Abel. Eu afirmam că nici nu poate fi vorba de ideea unei conservări absolute a vre-unui parametru fizic. Există totuși tendința de conservare a unor parametrii. Această tendință ne permite să aducem în discuție ideea de relativă omogenitate. Dacă nu ar exista aceste tendințe de conservare, atunci nu ar exista nici posibilitatea reală de a face vre-o măsuratoare (de a dispune de un etalon natural) și implicit de a face vre-o observație sau de a avea acces la vre-o informație. Practic ideea de invarianță reprezintă un compromis (rezultatul unei aproximații utille). Oricum, sunt foarte multe lucruri de spus în acest sens. ----------------------------------- Alexandru Rautu 15 Ian 2007 18:13 ----------------------------------- OK ... atunci pot sa va spun clar ca idea dumneavoastra nu va fi acceptata de nimeni ... pentru ca odata ce ati plecat de la premisa acesta intreaga fizica pe care o cunoastem noi astazi "cade". Daca vreti sa continuati discutia imi explicati de ce consideati ca geometria spatiului fizic este neomogena, dar cu conditia ca raspunsul sa nu fie de genu... spatiul omogen este un nonsens si de asta el e neomogen ... ----------------------------------- Alexandru Rautu 15 Ian 2007 18:19 ----------------------------------- P.S. Rautu, eu am citit tot, iar tu ai în continuare obiceiul de a trunchia mesajele mele. Referitor la premisa de la care ati pornit dumneavoastra ... eu doar am analizat ceea ce ati scris in articolul dumneavoastra ... n-ati spus nimica despre acea premisa ... s-au incercati sa evitati raspunsul :D :roll: ----------------------------------- IACOB DUMITRU 16 Ian 2007 13:09 ----------------------------------- Rautu, mă bucură insistența ta de a discuta pe tema structurii exclusiv neomogene a spațiului fizic. Este adevărat că această premisă face ca multe din lucrările teoretice ale fizicii moderne să devină inutile. Sunt totuși lucrări teoretice prin intermediul cărora se aproximează suficient de bine valorile diverșilor parametrii fizici. Acestea vor rămâne în continuare folositoare. De regulă, atunci când se dorește explicarea unor fenomene fizice se recurge la conceperea unui model teoretic. Este evident că în momentul în care modelul spațiului euclidian este împrumutat pentru a putea susține un model al spațiului fizic, acestuia i se imprimă noi calități și evident noi premise. Cu ce se deosebește spațiul fizic de așa-zisul spațiu euclidian? Despre spațiul euclidian se spune că ar fi atât de omogen și izotrop încât, practic, este pusă în discuție posibilitatea reală de a putea face verificarea premiselor de omogenitate și izotropie. După cum bine poți observa, omogenitatea și izotropia reprezintă înainte de toate niște simple informații. Chiar și așa, pentru a fi siguri de informațiile pe care tocmai intenționăm să le proclamăm ca premise, avem nevoie de o confirmare, de un semnal care să ne confirme aceste premise, de un semnal care să confirme faptul că ideea omogenității și a izotropiei nu este o simplă aberație. Altfel spus, trebuie să dovedim că informația privind omogenitatea și izotropia este susținută de un suport material (că este reală). Desigur, nu suntem în fața unei provocări oarecare, dar cu suficintă luciditate putem duce lucrurile la bun sfârșit. Până la urmă, ideea de structură a unui mediu este devansată de ideea de volum. În acest caz avem de a face cu multiple locații. De reguă, o locație se rezumă la existența unui punct definit de cele trei coordonate ale sale. Acest model de evaluare reprezintă o utilă abstractizare. În realitate, pentru că spațiul fizic reprezintă realitatea, avem nevoie de o confirmare a faptului că două locații excesiv de mici pot fi considerate ca fiind învecinate imediat. Cu alte cuvinte, realitatea este lumea confirmărilor, iar spațiul fizic nu este nimic altceva decât mediul specific realității. Practic, aceste confirmări se rezumă la existența unor semnale, a unor informații recepționate de la mediul înconjurător. Funcție de aceste mesaje, noi completăm mental, precum un puzzl, imaginea lumii ce ne înconjoară și pe care în mod evident o considerăm ca fiind reală fără doar și poate, vie. Într-o primă concluzie, să spunem că într-o locație oarecare s-ar recepționa mesaje absolut identice din orice direcție. Aceste mesaje ar fi găzduite pe o durată oarecare de locația din care noi am decis să facem observația asupra mediului înconjurător. Ca și gazdă a unui mesaj, această locație este și gazda suportului material ce sustine mesajul sau informațiile tocmai recepționate de la mediul înconjurător. Dacă suportul material ce susține una din informațiile recepționate ar avea un volum nul, atunci s-ar putea susține fără nici o îndoială că există posibilitatea ca într-o locație oarecare de forma unui punct să fie găzduite la un moment oarecare o infinitate de informații diverse. Mergând mai departe pe firul acestui demers, putem afirma că orice locație de forma unui punct din spațiul înconjurător poate găzdui în același timp o infinitate de mesaje (informații). În aceste condiții ne putem pune pe bună dreptate întrebarea: Cum mai putem face distincția între așa-zisele diverse locații ale spațiului căruia tocmai dorim să îi facem „cartografierea”? Desigur, eroarea a intervenit în momentul în care am acceptat faptul că suportul material ce susține o informație poate avea dimensiunea unui punct. Revenind, atașăm fiecărei locații distincte (locație gazdă a unui mesaj distinct) premisa unui volum minim garantat. Pentru ca aceste locații să poată oferi perspectiva unei distribuții uniforme în întreg spațiul, izotropia este una din primele condiții ce trebuie confirmată. Desigur că în aceste condiții eu am considerat că forma volumului minim garantat pentru o locație oarecare trebuie să fie sferică. Această formă ne duce imediat cu gândul la izotropia mediului. Din moment ce nici aceste forme nu pot asigura o umplere completă a spațiului (o definire completă a mediului fizic), singura concluzie pe care o pot trage este aceea prin care: Mediul fizic nu poate fi izotrop și implicit omogen. Există posibilitatea ca oameni de știință să respingă și această pledoarie a spațiului absolut neomogen. În aceste condiții putem accepta premisa spațiului absolut neomogen ca și axiomă. Sprijinindu-ne de această unică axiomă în demersul nostru putem deduce toate constantele din fizică și diversele forme de manifestare, fenomene ale lumii reale. În aceste condiții se va dovedi că demersul meu teoretic este corect, impedimentele de accepatare a lui datorându-se uni subiectivizm exacerbat și a lipsei unei definiții complete în ceea ce privește spațiul real. Sper ca această succintă prezentare de idei să te fi pus pe gânduri într-un mod pozitiv, să te fi făcut să nu mai fi așa de refractar cu privire la caracterul absolut neomogen al spațiului fizic. ----------------------------------- Alexandru Rautu 16 Ian 2007 19:45 ----------------------------------- Foarte frumos facuta sinteza ... dar cu o singura remarca ... daca tot considerati un volum minim de ce sa fie el sferic ... putea fi orice forma ? ----------------------------------- IACOB DUMITRU 17 Ian 2007 07:54 ----------------------------------- Pentru că forma acestui volum nu trebuie să ne inducă ideea conform căreia unele din direcțiile laterale ar fi deosebite în raport altele. În fond, noi dorim să avem informații despre toate direcțiile posibile ale mediului înconjurător. Deci, practic mediu înconjurător nu trebuie să fie anizotrop. Dacă ar fi anizotrop, atunci cu siguranță ar fi și neomogen. Acestea sunt motivele pentru care celelalte forme au fost respinse din start. Acestea sunt motivele pentru care eu consider omogenitatea și izotropia, deopotrivă, nonsensuri. Practic, pentru ca să poți vorbi de o structură sau alta, ai nevoie de existența reală a unor informații (informații capabile să îți confirme această structură). Odată cu existența informațiilor, ai și certitudinea neomogenității, a abaterii ca și singur mod de încrustrare și transmitere a unei informații. Structura, înainte de a fi o calitate, ascunde caracterul unei informații (este o informație, este o materializare, este informație și substrat deopotrivă). Mă bucur că ți-a plăcut sinteza mea, sper totuși că, în timp, vor exista alții căre vor ști să o facă mult mai bine decat mine. ----------------------------------- Alexandru Rautu 17 Ian 2007 16:15 ----------------------------------- Pentru că forma acestui volum nu trebuie să ne inducă ideea conform căreia unele din direcțiile laterale ar fi deosebite în raport altele. În fond, noi dorim să avem informații despre toate direcțiile posibile ale mediului înconjurător. Deci, practic mediu înconjurător nu trebuie să fie anizotrop. Dacă ar fi anizotrop, atunci cu siguranță ar fi și neomogen. Dar asta tot nu sustifica de ce volumul ala sa fie sferic ... poate avea o forma neregulata ... statzi ca nu mai inteleg ceva ... volumul asta minim cum trebuie sa fie omogen sau neomogen ? ----------------------------------- IACOB DUMITRU 18 Ian 2007 08:15 ----------------------------------- Evident că nici volumul sferic nu este o soluție, dar era o încercare disperată de a găsi totuși o soluție a spațiului izotrop și omogen. Celelalte forme par să fie compromise din start ca soluții. Dacă acel volum minim garantat ar avea o altă formă, ar pune din start in discuție problema izotropiei spațiului și implicit a omogenității sale (adică, o formă aleasă la întâmplare, asimetrică, ar fi o dovadă sigură a faptului că mediul este anizotrop și implicit neomogen. Rautu, un așa-zis volum omogen înseamnă un volum lipsit de informație, ori dacă este lipsit de informație, atunci de ce să mai declarăm în mod fals că ar fi omogen? Deci numai mediile neomogene pot fi suportul unor informații. ----------------------------------- Abel Cavași 18 Ian 2007 08:22 ----------------------------------- Spațiul este omogen pentru că este alcătuit din puncte. Toate punctele sunt identice. Cu ele putem să ne imaginăm diverse "forme globulare". ----------------------------------- IACOB DUMITRU 18 Ian 2007 08:42 ----------------------------------- Abel, te rog să nu mai intervi cu astfel de aberații. Tu chiar ne crezi tampiți? Dacă totuși o faci, adu te rog și argumentele științifice necesare. Eu am adus argumente științifice în acest sens. Dacă iești cu adevărat om de știință, atunci atacă în mod științific aceste argumente. Dacă nu, mă văd nevoit să creez un topic intitulat "Ce crede Abel și nu cercetează" Îți readuc aminte că eu fac referire la spațiul fizic. ----------------------------------- Abel Cavași 18 Ian 2007 08:52 ----------------------------------- Iar eu fac referire la spațiul care este omogen, spațiul acela gol, lipsit de substanță, spațiul vid! Toată lumea știe că acel spațiu este gol și omogen, deci nu am ce să demonstrez. P.S. Ai dreptul să creezi orice topic dorești... ----------------------------------- IACOB DUMITRU 18 Ian 2007 09:22 ----------------------------------- Abel a scris: "Iar eu fac referire la spațiul care este omogen, spațiul acela gol, lipsit de substanță, spațiul vid! Toată lumea știe că acel spațiu este gol și omogen, deci nu am ce să demonstrez." Abel, chiar vrei să te faci de ras? Astea nu sunt argumente științifice. Te rog să revi cu picioarele pe pămant. Unde este confirmarea științifică a spuselor tale? Cum faci dovada faptului că acel spațiu este gol? Dacă este gol, atunci este lipsit și de orice informație. Cred că tu nu ști ceea ce este aceea o informație, utilă, adevărată. Cred că tu vrei să ne vinzi nouă simple aberații, povești de păcălit vigilența oamenilor mari. Domnule Abel, se pare că dumneavoastră sunteți mai mult narator decat așa-zis om de știință. Ce căutați dumneavoastră pe acest topic? ----------------------------------- Abel Cavași 18 Ian 2007 10:05 ----------------------------------- Ce căutați dumneavoastră pe acest topic? :shock: :shock: :shock: :roll: ----------------------------------- IACOB DUMITRU 18 Ian 2007 10:31 ----------------------------------- Abel, cand am întrebat: "Ce căutați dumneavoastră pe acest topic?" Vroiam să aflu: Ce caută naratorul Abel pe un subiect de o natură științifică? Sper că întrebarea mea să fie suficient de clară în acest moment. ----------------------------------- Doru Dragan 18 Ian 2007 15:30 ----------------------------------- Din pacate pe Abel l-am vazut postand si calcule matematice de o oarecare complexitate pe topicul despre precesie. Cel care face fizica descriptiva (narativa) sunteti mai degraba dumneavoastra. :( ----------------------------------- IACOB DUMITRU 18 Ian 2007 16:13 ----------------------------------- Domnule Dragon, haideti să nu încurcăm lucrurile. Din dorinta de a posta și atat, Abel a facut urmatoarea afirmație: "Toată lumea știe că acel spațiu este gol și omogen, deci nu am ce să demonstrez." Dacă făcea această necugetată afirmație pe alt topic, nu ași fi avut nici o obiecție. Atunci cand este nevoie, eu apelez la toată gama de mijloace necesare consolidării ideilor mele. Pe mine mă repugnă calculele matematice inutile, iar Abel face risipă de așa ceva. Deci, pe scurt, eu doresc pe subiectul meu atacuri la idee cu argumente științifice. Dumneavoastră considerați că afirmația lui Abel are vre-o tentă științifică? ----------------------------------- Alexandru Rautu 18 Ian 2007 19:23 ----------------------------------- Ca sa inteleg punctul, linia, si orice forma geometrica e nonsens in spatiul dumneavoastra ... stiti care e marea problema care ma si mira ca nu ati incercat s-o rezolvati, este practic chiar o geometrie a "spatiul Iacob" ... din punctul meu de vedere elementele acestui sunt total diferite de cele care se regasesc intr-un spatiu omogen ... dar dumneavoastra dintre cate vad eu inca le folositi ... deci cum ramene cu non-sensul punctului ... ----------------------------------- Alexandru Rautu 18 Ian 2007 19:40 ----------------------------------- Din pacate pe Abel l-am vazut postand si calcule matematice de o oarecare complexitate pe topicul despre precesie. Cel care face fizica descriptiva (narativa) sunteti mai degraba dumneavoastra. :( Din pacate asta pot spune si eu ... si ca sa fac o paranteza; domnul Abel are si dreptate .... nu are ce demonstra atata timp cat vorbim de axiome, ca domnului Iacob ii place sa filozofeze, asta e ala treaba. Insa confuzia care s-a facut este urmatoarea ... domnul Abel vorbea de spatiul omogen folosinduse de axiomele bine cunoscute, iar domnul Iacob vorbea de alte axiome pentru alt spatiul ... deci ca o concluzie ... sa nu facem confuzie dintre spatiul pe care il cunostem noi pana acuma si spatiul Iacob, un spatiu neomogen pe care nici macar autorul acestui spatiu nu l-a putut aprofunda cum trebuie ... singurul lucru care l-a afirmat este ca acest spatiu poate fi o aproximatie a spatiului omogen ( din pacate nu am gasit argumente matematice care sa confirme lucru asta )... caracterul discutiei este unul filozofic, si nici pe departe nu are un caracter fizic ... asta e doar un vis a lui Iacob de a arata ca spatiul sau este strict legat de spatiul real. ----------------------------------- Doru Dragan 18 Ian 2007 19:58 ----------------------------------- Din pacater cercul s-a inchis. Exact tema spatiului ideal geometric a fost prima pe care ne-am confruntat acum ceva vreme. Si atunci si acum vi se atrage atentia ca faceti grave confuzii intre spatiul fizic si spatiul geometric. Vorba lui rautu, daca nu va convine geometria existenta, propuneti o alta la care puteti chiar sa-i zice geometrie Iacob :) ----------------------------------- Alexandru Rautu 18 Ian 2007 20:05 ----------------------------------- Din pacater cercul s-a inchis. Exact tema spatiului ideal geometric a fost prima pe care ne-am confruntat acum ceva vreme. Si atunci si acum vi se atrage atentia ca faceti grave confuzii intre spatiul fizic si spatiul geometric. Vorba lui rautu, daca nu va convine geometria existenta, propuneti o alta la care puteti chiar sa-i zice geometrie Iacob :) Exact ... am inteles si lucru asta de curand ca de fapt teoria lui Iacob este de fapt o alta geometrie cu alte elemente decat cele cunoscute din celelalte spatii ( strict matematic vorbind ) ... deci am putea denumi titlul topicului simplu ... "Geometria Spațiului Iacobian" :) ----------------------------------- zoth 18 Ian 2007 21:56 ----------------------------------- Rautu, indiferent daca ai dreptate sau nu in privinta geometriei la care faci referire, eu cred ca depasesti cu mult limitele bunului simt in momentul in care propui o noua denumire pentru un topic care apartine altcuiva. Gandeste numai cum te-ai simti tu in locul domnului Iacob daca altcineva ti-ar denumi un topic al tau dupa bunul lui plac, ca si cum tu ai fi handicapat si nu ai fi in stare de acest lucru. Mai trist e ca lucrul asta deja s-a intamplat prin splitarea unui topic de fizica si intitularea lui in mod cat se poate de vulgar si lipsit de bun simt: "Ce sustine Iacob Dumitru". Mi se parea normal ca omul in cauza sa fie instiintat de aceasta splitare si sa fie rugat sa-si gaseasca un titlu potrivit pentru noul topic. E trist intradevar ce se intampla pe aici, parca nici administrator nu ar avea acest site. Intorcandu-ma la tine Rautu, vroiam sa-ti mai spun ca alaturandu-ti imaginea lui Einstein nu devii nici mai destept si nici cu mai multa autoritate in fizica, asa ca ar fi decent din partea ta sa respecti macar anii pe care domnul Iacob ii are in fata ta. La asa comportamente vehiculate pe aceasta sectiune, de azi inainte ea nu va mai exista pentru mine. Va doresc numai succese! ----------------------------------- Alexandru Rautu 18 Ian 2007 22:36 ----------------------------------- Intorcandu-ma la tine Rautu, vroiam sa-ti mai spun ca alaturandu-ti imaginea lui Einstein nu devii nici mai destept si nici cu mai multa autoritate in fizica, asa ca ar fi decent din partea ta sa respecti macar anii pe care domnul Iacob ii are in fata ta. La asa comportamente vehiculate pe aceasta sectiune, de azi inainte ea nu va mai exista pentru mine. Dar n-am obligat pe nimeni sa-si schimbe titlul topicului :lol: am zis-o doar sa sublinez ce se vorbeste de fapt, sau ma rog doar partial, in seria articolelor "Armonia Universului Fizic". N-am vrut sa jignesc pe nimenea, daca s-a inteles altceva atunci nu mai e problema mea. Poate am avut niste scapari in unele mesaje ale mele, recunosc ... poate s-au datorat incapaciatii mele de a acepta teoria domnului Iacob printre gandurile mele, dar pot spune ca in cele din urma am gasit si un loc si pentru ea ... chiar daca domnul Iacob va fi sau deacord cu modul meu de incadrare a teorii sale... opinia mea va fi tot acolo. Nu cred ca-i vorba despre nici o autoritate ... chiar daca a parut sa fie asa. Oricum mersi pentru mesajul tau, si pt sinceritatea de care dai dovada. Mesajul tau m-a schimbat intr-un fel, sa zicem o mica lectie de viata, chiar daca cele scrise in post-ul acesta nu iti sugeraza acest lucru, sa stii ca m-a influentat intr-un mod pozitiv. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 19 Ian 2007 08:47 ----------------------------------- Domnule Zircon, vă mulțumesc pentru intervenția dumneavoastră. Așa după cum bine spunea domnul Mircea Albu, nimănui nu îi convine să se facă “caterincă” pe seama lui. Eu sunt deranjat în momentul în care se face “caterincă” pe un subiect extrem de serios, iar subiectul privind spațiul fizic este cel mai serios cu putință. S-a vorbit aici despre o nouă denumire a spațiului absolut neomogen. Vă asigur că este o mare cinste pentru mine. După părerea mea, calitatea de a fi neomogen i se poate atribui oricărui volum ce aparține spațiului fizic. Domnul Rautu a făcut într-un mod infantil următoarea observație: “Din pacate asta pot spune si eu ... si ca sa fac o paranteza; domnul Abel are si dreptate .... nu are ce demonstra atata timp cat vorbim de axiome, ca domnului Iacob ii place sa filozofeze, asta e ala treaba. Insa confuzia care s-a facut este urmatoarea ... domnul Abel vorbea de spatiul omogen folosinduse de axiomele bine cunoscute, iar domnul Iacob vorbea de alte axiome pentru alt spatiul ... deci ca o concluzie ... sa nu facem confuzie dintre spatiul pe care il cunostem noi pana acuma si spatiul Iacob, un spatiu neomogen pe care nici macar autorul acestui spatiu nu l-a putut aprofunda cum trebuie ...” Eu cred că filosofia este o artă a deducțiilor logice și din acest motiv poate fi considerată Știință. Este posibil să existe și erori de interpretare, dar care știință nu își are erorile sale? Eu nu am cunoștință că premisa de spațiu omogen ar fi o axiomă în ceea ce privește interpretarea spațiului fizic, dar să spunem că ar fi. Este această axiomă susținută de experiment? Evident că răspunsul este negativ. Dacă greșesc, vă rog să mă corectați. Să spunem că premisa de spațiu neomogen ar fi o axiomă în ceea ce privește interpretarea spațiuluii fizic. Este această axiomă susținută de experiment? Evident că răspunsul este afirmativ. Dacă greșesc, vă rog să mă corectați. Mai mult decât atât, domnul Iacob nu folosește axiome în deducțiile sale. Ca un caz extrem, pentru cei care nu sunt familiarizați cu deducțiile logice, domnul Iacob a făcut recomandarea de a accepta premisa spațiului neomogen ca și unică axiomă necesară explicării tuturor fenomenelor fizice și nu numai. Deci domnule Dragon, campion al caterincilor de pe acest site ca să zic așa, nu mă privește problema celor care doresc să închidă un cerc în jurul lor. Rețineți, conceptul de spațiu geometric a fost împrumutat și îmbogățit calitativ pentru a servi ca model explicativ al spațiului real, al spațiului fizic. Vă rog să nu mai faceți confuzii. Rautu, Traiectoriile specifice spațiului fizic sunt prin excelență curbe (dar și ideea de curbă reprezintă rezultatul unei acțiuni de aproximare). Traiectoria unui fascicul luminos se poate aproxima printr-o curbă. Raza de curbură poate fi de cele mai multe ori extrem de mare. În acest caz traiectoria poate fi aproximată cu o linie dreaptă. Mentalul nostru s-a obijnuit cu ceea ce înseamnă conceptul liniei drepte. Din acest motiv, nu putem renunța la avantajul intelectual conferit de ideea de punct sau linie. Practic, aceste simboluri ne permit să apreciem anumite abateri ale parametrilor fizici ca fiind extrem de mici. La urma urmei, este vorba de un compromis folositor. ----------------------------------- Alexandru Rautu 19 Ian 2007 16:14 ----------------------------------- Eu cred că filosofia este o artă a deducțiilor logice și din acest motiv poate fi considerată Știință. Este posibil să existe și erori de interpretare, dar care știință nu își are erorile sale? :!: Poate matematica ... Mai mult decât atât, domnul Iacob nu folosește axiome în deducțiile sale. Ca un caz extrem, pentru cei care nu sunt familiarizați cu deducțiile logice, domnul Iacob a făcut recomandarea de a accepta premisa spațiului neomogen ca și unică axiomă necesară explicării tuturor fenomenelor fizice și nu numai. Ok ... asta ziceam si eu ... geometria dumneavoastra se bazeaza pe alte axiome, dar asta nu inseamna ca spatiul omogen este nonsens (deci sa nu se faca confuzie, eu am vorbit strict matematic, fara nici o legatura momentan cu spatiul fizic). Deci din punct de vedere matematic spatiul dumneavoastra este un spatiu total diferit de celelalte spatii, iar axiomele cunoscute nu mai sunt valabile (sper ca ati inteles acest lucru). O astfel de realizare (pentru ca dumneavoastra nu ati aprofundat deloc acesta problema) ar revolutiona intradevar matematica si odata cu acesta noua interpretare a geometriei s-ar putea gasi si legaturi cu spatiul fizic. Dupa cum am mai spus modul dumneavoatra de interpretare este superficial, chiar daca tot sustineti vehement ca ar trebui aduse argumente stiintifice, n-ati spus nimica este acesta aproximare dintre spatiul dumneavoastra si cel omogen. Unde este abordarea matematica? Cum se realizeaza acesta aproximare ? Si daca o sa-mi spuneti ca prin deductii logice ati ajuns la acesta concluzie ... atunci categoric acele deductii (care le-am gasit eu in mesajele dumneavoastra) nu se ridica la nivelul unor argumente stiintifice. Inca o dat repet sa nu se faca confuzie ... cand m-am referit la spatiu a vorbit strict matematic. Spatiul este un suport, un model matematic pana la urma, iar pentru a aplica acest model in lumea reala, trebuie sa avem o abordare matematica mai intai a spatiului si apoi sa cautam conotatile sale in lumea reala. In cazul lui Einstein cu teoria generala a relativitatii a fost tot la fel, numai el stie cat de mult a muncit sa inteleaga modelul matematic si abia dupa aceea a putut spune ca modelul sau pentru geometria spatiul descrie intradevar spatiu fizic (bineinteles dar si confirmarea experimentala intr-un final). ----------------------------------- Alexandru Rautu 19 Ian 2007 16:23 ----------------------------------- P.S. Suportul matematic mai intai si abia apoi discutii filozofice ... deci cand o sa vad abordarea matematica a geometriei iacobiene ( :) ) ... abia atunci putem sa ne simtim liberi sa spune ca spatiul fizic este neomogen. Mult succes ... ----------------------------------- Doru Dragan 19 Ian 2007 17:49 ----------------------------------- Cand am intrat eu pe acest site, acum vre-un an de zile, mare parte din teoria dumneavoastra dle Iacob era deja postata. Din cate am observat eu la acea vreme, nimeni nu o bagase in seama sau daca o facuse, nu erau nici un fel de comentarii. Banuiala mea este ca toti cei care s-au aratat interesati cat de putin (la fel ca mine) s-au "lovit" de aceeasi lipsa de claritate a textului si l-au abandonat. La un moment dat din "caterinca" in "caterinca" am ajuns sa discutam si o parte a ideilor dvs. Eu unul, dupa ce am reusit sa depasesc dificultatile initiale, sustin ca am reusit sa inteleg ce vreti sa ziceti. De atunci am incercat sa va arat de cateva ori unde gresiti si in primul rand v-am facut reprosul limbajului criptic pe care-l folositi. Buba e ca dumneavoastra continuati sa sustineti ca sunteti in posesia unei teorii revolutionare, fapt care face aproape imposibila comunicarea. Eu va urez succes in continuare poate va va intelege mai bine zircon, de exemplu, cu toate ca pana acum nu am vazut observatii competente din partea lui. Macar rautu a facut eforturi sa priceapa ceva si sa duca o oarecare conversatie pe aceasta tema. Probabil ca ignorarea ar fi cea mai buna forma de respect. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 22 Ian 2007 08:03 ----------------------------------- Domnule Dragon, este adevăr în ceea ce spuneți dumneavoastră și vă mulțumesc pentru acest lucru. Rautu, matematica fără nici un scenariu? Cineva a spus ceva de genul "ax+b=c, deci Dumnezeu există." Nu era o persoană oarecare. Aceasta ar putea fi și demonstrația pe care o aștepți tu, deși mă tem că nu poți înțelege cu adevărat consecințele acestei afirmații. Din păcate, încep să cred din ce în ce mai mult că nu ai citit articolele mele. Eu mă folosesc de toate mijloacele științifice posibile pentru a putea ajunge la adevăr. P.S. Einstein spunea că dacă ar fi cunoscut atata matematică, atunci nu ar mai fi putut face atatea descoperiri. Apropo: Ce înțelegi tu prin abordarea matematică a spațiului? ----------------------------------- Alexandru Rautu 22 Ian 2007 16:13 ----------------------------------- Din păcate, încep să cred din ce în ce mai mult că nu ai citit articolele mele. Eu mă folosesc de toate mijloacele științifice posibile pentru a putea ajunge la adevăr. V-am citit articole si pot spune ca acelea nu sunt argumente stiintifice ... Rautu, matematica fără nici un scenariu? Nu matematica fara scenariu, ci matematica care poate sustine acel scenariu. Einstein spunea că dacă ar fi cunoscut atata matematică, atunci nu ar mai fi putut face atatea descoperiri. Apropo: Ce înțelegi tu prin abordarea matematică a spațiului? Einstein daca nu ar fi cunoscut matematica cu sigurata nu ar fi putut sa ajunga unde a ajuns... abordare matematica inseamna folosirea unor operatori logici prin care se poate descrie spatiul respectiv, pornind de la anumite axiome. Eu am inteles clar dificultatea acestei probleme ... dar daca vreti ca teoria dumneavoastra sa "supravietuiesca" in timp, trebuie sa demonstati de ce spatiul asta neomogen este prin aproximatie un spatiu omogen. Dar asa ca o paranteza ... cum definiti dumneavoastra un spatiu neomogen ? ----------------------------------- raduM 23 Ian 2007 00:35 ----------------------------------- Alex, cum ai defini tu un spatiu omogen? :lol: Omogenitatea se refera la distributie a materiei. Daca vorbesti de spatiu, folosesti limbaj geometric. Echivalentul ar fi spatiu maximal simmetric, spune Lulu. Si stie ce spune. :wink: Considera asta ca o parere personala: faza in care gandim randurile de mai-mai sus este echivalenta sentimentului ca facem plaja pe un banc de nisip. Nu ma intreba de ce. Incearca sa stii inainte de a intreba. :D ----------------------------------- IACOB DUMITRU 23 Ian 2007 07:48 ----------------------------------- Rautu a scris: „abordarea matematică înseamnă folosirea unor operatori logici prin care se poate descrie spațiul respectiv, pornind de la anumite axiome.” Dragă Rautu, dacă înțeleg eu bine, tu dorești ca pornind de la axioma „spațiu omogen” să ajung prin operații logice la certitudinea „spațiu neomogen”. Rautu a scris: „dar dacă vreți ca teoria dumneavoastră să „supraviețuiască” în timp, trebuie să demonstrați de ce spațiul acesta neomogen este prin aproximație un spațiu omogen.” Eu am mai spus că expresia „spațiu omogen” nu are sens logic. Totuși, această expresie se folosește cu succes în literatura de specialitate. Succesul ei este datorat faptului că în mintea noastră s-a împământenit ideea conform căreia mediul cu variații mici sau imperceptibile ale parametrilor fizici poate fi considerat ca fiind „aproximativ omogen” (de ce nu, asemănător unui banc de nisip) și mai ales faptului că, această aproximare nu aduce prejudicii majore (în foarte multe din cazurile posibile) asupra rezultatului cercetărilor noastre. Sunt desigur și cazuri în care această aproximare viciază profund rezultatul căutărilor noastre. „Spațiul neomogen”, chiar dacă prin această exprimare am dat naștere unui pleonasm, este unul și același lucru cu „spațiul real”, desigur că și această exprimare din urmă poartă pecetea unui pleonasm. Realitatea, pentru că până la urmă de realitate vorbim (ca și mediu fizic indiscutabil), este un tărâm al reperelor, al entităților, al determinărilor, este un teren mișcător, viu, este imaginea eternității, este un mediu în care informațiile sunt însoțite de substratul ce le susține veridicitatea, este comunicare, este comuniune, este devenire, este creaționism, etc. A încerca să aprofundezi tainele acestui meleag folosindu-te în principal de nejustificata axiomă a omogenității este o adevărată inconștiență. Rautu, oamenii de știință au uneori plăcerea de a complica lucrurile într-un mod inutil. Spre exemplu: Afirmația „structură omogenă” poate fi considerată ca fiind o informație. Ea poate fi adevărată sau falsă (ca mai toate informațiile posibile). Dar atributul de omogen, atribuit unui mediu oarecare, ne duce imediat cu gândul la imposibilitatea de a distinge vre-o informație într-un astfel de mediu. În concluzie, această informație nu poate fi decât falsă, adică subiectivă. Vezi, nu este nevoie de nici un fel de matematică pentru a ajunge la asemenea evidențe. Mai greu este drumul ce urmează de parcurs după acceptarea ideii de neomogen, de mișcare permanentă, de comunicare, de dialog, de evoluție, de vietate. Tu mi-ai cerut să-ți definesc în câteva cuvinte „spațiul neomogen”. Ei bine, asimetria este atributul care caracterizează cel mai succint un astfel de mediu. În aceste circumstanțe, teodolitul este mai mult decât o abstracție, este o omniprezență. Pentru cei obișnuiți cu tainele sfinte, neomogenitatea poate fi descrisă în felul următor: „La început a fost cuvântul, iar cuvântul era Dumnezeu.” A nu se înțelege prin această ultimă afirmație că aș fi un mare cuvios. Am amintit-o doar pentru a sublinia faptul că există o multitudine de limbaje și modalități prin intermediul cărora se poate ajunge la o interpretare rezonabilă a realității, a eternei și omniprezentei metamorfoze tip cauză-efect. Încă odată mă văd nevoit să afirm că: Matematica poate mult, dar niciodată mai mult decât îi permit ideile noastre (idei acceptate ca ipoteze de lucru desigur). Deci, oricât am dori noi, primordiale sunt ideile verificate prin mijloace de interpretare complementare celor specifice matematicii. ----------------------------------- Alexandru Rautu 23 Ian 2007 16:53 ----------------------------------- dacă înțeleg eu bine, tu dorești ca pornind de la axioma „spațiu omogen” să ajung prin operații logice la certitudinea „spațiu neomogen”. da sau viceversa .... Eu am mai spus că expresia „spațiu omogen” nu are sens logic. Asta am inteles ... insa ce nu am inteles unde e argumentul care demonsteaza acest lucru ... A încerca să aprofundezi tainele acestui meleag folosindu-te în principal de nejustificata axiomă a omogenității este o adevărată inconștiență. Poate nu ati inteles ca si teoria dumneavoastra sta tot pe o axioma. Vezi, nu este nevoie de nici un fel de matematică pentru a ajunge la asemenea evidențe. Mai greu este drumul ce urmează de parcurs după acceptarea ideii de neomogen, de mișcare permanentă, de comunicare, de dialog, de evoluție, de vietate. Tocmai din acesta cauza lumea nu va accepta teoria ... siguranta cu care admiteti adevarul unui fapt fara argumente matematice, doar vorbe; tot ce mi-ati spus are un carcter filozofic, si nici pe de o parte nu se ridica la niveluil unui argument stiintific. Încă odată mă văd nevoit să afirm că: Matematica poate mult, dar niciodată mai mult decât îi permit ideile noastre (idei acceptate ca ipoteze de lucru desigur). Deci, oricât am dori noi, primordiale sunt ideile verificate prin mijloace de interpretare complementare celor specifice matematicii. mda ... tocmai de aceea matematica a evoluat dotorita ideilor unor minti luminate ... ca doar matematica este o unealta a omului, o creatie a omului. ----------------------------------- Doru Dragan 23 Ian 2007 17:30 ----------------------------------- Eu am mai spus că expresia „spațiu omogen” nu are sens logic. ... Realitatea ... este un tărâm al reperelor, al entităților, al determinărilor, este un teren mișcător, viu, este imaginea eternității, este un mediu în care informațiile sunt însoțite de substratul ce le susține veridicitatea, este comunicare, este comuniune, este devenire, este creaționism, etc. A încerca să aprofundezi tainele acestui meleag folosindu-te în principal de nejustificata axiomă a omogenității este o adevărată inconștiență. ... Afirmația „structură omogenă” poate fi considerată ca fiind o informație. Ea poate fi adevărată sau falsă (ca mai toate informațiile posibile). Dar atributul de omogen, atribuit unui mediu oarecare, ne duce imediat cu gândul la imposibilitatea de a distinge vre-o informație într-un astfel de mediu. În concluzie, această informație nu poate fi decât falsă, adică subiectivă. Vezi, nu este nevoie de nici un fel de matematică pentru a ajunge la asemenea evidențe. Mai greu este drumul ce urmează de parcurs după acceptarea ideii de neomogen, de mișcare permanentă, de comunicare, de dialog, de evoluție, de vietate. Tu mi-ai cerut să-ți definesc în câteva cuvinte „spațiul neomogen”. Ei bine, asimetria este atributul care caracterizează cel mai succint un astfel de mediu. În aceste circumstanțe, teodolitul este mai mult decât o abstracție, este o omniprezență. ... Matematica poate mult, dar niciodată mai mult decât îi permit ideile noastre (idei acceptate ca ipoteze de lucru desigur). Deci, oricât am dori noi, primordiale sunt ideile verificate prin mijloace de interpretare complementare celor specifice matematicii. Din nou recurgeti la poezie pentru a demonstra ca spatiul este neomogen. TopcatBV v-a spus ca la nivel global spatiul este considerat de fiziceni ca fiind omogen pe cand la nivel local noi il percepem ca neomogen. Eu nu stiu suficienta fizica pentru a sustine ipoteza spatiului omogen si izotrop, poate ne ajuta dl. RaduM. Dar ceea ce observ este ca dumneavoastra sustineti ipoteza spatiului neomogen prin poezii: "nu are sens logic", "nu are solutie", "o inconstienta" etc. Cea mai mare "adincime" a gandirii dumneavoastra este demonstratia cu bile (sfere) sau sustinerea ca intr-un spatiu omogen nu poate exista informatie. Chiar daca in principiu inteleg ce vreti sa ziceti (fiindca de atata timp m-am obisnuit cu limbajul) nu pot accepta aceste afirmatii ca fiind o baza sanatoasa, solida a unei teorii fizice. Modul asta de "demonstratie" se potriveste mai mult in cursul unei discutii intre ageamii la un pahar de bere. Poate ne lamureste (din nou) dl. RaduM cam cum ar trebui sa arate o adevarata teorie fizica. Pentru ca altfel fizica se poate reduce la Evanghelia dupa Ioan :) ----------------------------------- IACOB DUMITRU 24 Ian 2007 08:04 ----------------------------------- Domnul Dragon a spus: "Poate ne lamureste (din nou) dl. RaduM cam cum ar trebui sa arate o adevarata teorie fizica. Pentru ca altfel fizica se poate reduce la Evanghelia dupa Ioan " Interesantă, foarte interesantă propunerea dumneavoastră, pentru că, într-un final, nimeni nu poate fi sigur de nonexistența unei astfel de oportunități. În fond, se pare că lumea este avidă de informațiile primite prin intermediul unui limbaj natural, specific omunului de rand, sau, cum ar spune unii: Vorbe, vorbe cu caracter filosofic și nimic mai mult. P.S. După cate îmi imaginez eu, caracterul filosofic denotă o oarecare coerență a ideilor, caz în care, filosofia ar putea fi suspectată ca fiind o știință a deducerilor logice. Nici nu îmi pot închipui ce ar însemna matematică fără preexistența unor astfel de deducții. ----------------------------------- Alexandru Rautu 24 Ian 2007 23:00 ----------------------------------- Interesantă, foarte interesantă propunerea dumneavoastră, pentru că, într-un final, nimeni nu poate fi sigur de nonexistența unei astfel de oportunități. În fond, se pare că lumea este avidă de informațiile primite prin intermediul unui limbaj natural, specific omunului de rand, sau, cum ar spune unii: Vorbe, vorbe cu caracter filosofic și nimic mai mult. Aha ... vedeti ca ati inteles nedumerirea noastra ... După cate îmi imaginez eu, caracterul filosofic denotă o oarecare coerență a ideilor, caz în care, filosofia ar putea fi suspectată ca fiind o știință a deducerilor logice. Nici nu îmi pot închipui ce ar însemna matematică fără preexistența unor astfel de deducții. Ar insemna o matematica abstacta ... cred. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 25 Ian 2007 07:50 ----------------------------------- Rautu a scris: "Aha ... vedeti ca ati inteles nedumerirea noastra ... " Doamne cat de tanăr ești. Rautu a scris: "Ar insemna o matematica abstacta ... cred." Știm cu toți că matematica este abstractă, dar arată-ne și nouă cam care ar fi ideea de început. Fără această idee, premisă, scenariu capabil să ne reamintească de realitate, nu vom ști niciodată care este scopul demersurilor noastre. Dacă vei încerca să ne "aburești" cu ipoteza spațiului omogen și izotrop, atunci trebuie să ne faci o descriere amănunțită a acestui concept. Ce zici, te încumeți la așa ceva? ----------------------------------- Doru Dragan 25 Ian 2007 10:54 ----------------------------------- Dle Iacob, dumneavoastra incercati cu mijloacele unui jucator de sah din Cismigiu sa revolutionati fizica. E adevarat, cam acelasi lucru il facea si Einstein dar acum aproape un secol. De atunci foarte multe s-au schimbat. Astronomii au observat Universul la distante foarte mari, au alcatuit hartile lui si i-au determinat structura la scara foarte mare. Fiziceni au descoperit o groaza de particule elementare cu diferite proprietati care mai de care mai stranii si au reusit sa faca o oarecare sistematizare a acestora. Matematicenii au contribuit si ei la acest efort punand la dispozitie teorii complexe, spatii cu mai mult de trei dimensiuni, diferite metrici, curburi si torsiuni. In acest context nu cred ca mai e loc de speculatii ieftine. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 25 Ian 2007 14:17 ----------------------------------- Domnule Dragon, ceea ce spuneți dumneavoastră este foarte adevărat, caz în care, noi ar trebui să ne declarăm mulțumiți cu teoriile complexe deja existente, sau, în cel mai fericit caz, să speram la descoperirea unor teorii din ce în ce mai complexe. Eu sunt pasionat de teoriile simple. Nu degeaba se bănuiește o oarecare simplitate în modul de existență a spațiului fizic. Sunt convins că în acest context se simte nevoia unei teorii revoluționare (în sensul simplificării lucrurilor desigur). Cum la baza oricărui concept stă o premisă relativ simplă, este normal ca alegerea acestei ipoteteze de lucru să se bazeze pe existența unei așa-zise “speculații ieftine”. Și eu consider că speculația conform căreia “spațiul nu poate fi decât neomogen” este ieftină, dar din păcate nu am avut de ales, alta mai ieftină nu am găsit. ----------------------------------- zoth 25 Ian 2007 14:42 ----------------------------------- Domnule Iacob, eu cred ca va aflati pe un drum bun. Natura este si trebuie sa fie simpla, nu o spun eu ci oameni de stiinta cu reputatie. Trebuie totusi sa tinem cont de ceea ce spune domnul dragon, intelegerea noastra e limitata, de aici poate si eforturile disperate de a intelege aceasta simplitate. Faptul ca nu putem percepe esenta dualismului unda-corpuscul de exemplu, ne impinge gandirea spre locuri intunecoase, spre rationamente complicate. Eu cred ca sunt doar capcane. Nu m-au convins niciodata acele teorii despre spatii k-dimensionale sau curbate mai stiu eu cum, si drept dovada nu exista nici o astfel de teorie care sa fie validata de experiment sau observatie. Poate gresesc, dar cred in continuare in simplitate. ----------------------------------- Calin Pop 25 Ian 2007 16:45 ----------------------------------- Iacob, te-as ruga 2 lucruri: 1. Sa explici mai pe indelete urmatorul fragment, din cite am inteles eu cel pe care se bazeaza intreaga teorie, Este evident faptul că, doar cu forme geometrice globulare nu putem umple întreg spațiul trigonometric (se încalcă practic principiul continuității mediului aflat sub directă observație). În această situație, fără nici o dificultate se poate decide că, omogenitatea și izotropia absolută nu poate avea o soluție teoretică. Ca o consecință directă, suntem nevoiți să admitem ca soluție a spațiului, opusul acestei inacceptabile variante:Volumul euclidian este un spațiu neomogen prin excelență. 2. Sa imi spui care este diferenta intre spatiul neomogen despre care e vorba in AUF si cele non-euclidiene, pe care se bazeaza TG sau teoriile de tip KK ----------------------------------- Alexandru Rautu 25 Ian 2007 17:11 ----------------------------------- Știm cu toți că matematica este abstractă, dar arată-ne și nouă cam care ar fi ideea de început. Fără această idee, premisă, scenariu capabil să ne reamintească de realitate, nu vom ști niciodată care este scopul demersurilor noastre. Aveti perfecta dreptate ca matematica sta pe anumite premise; in cazul dumneavoastra acele deductii pot fi usor interpretate, deductii care nu ne ofera siguranta unui adevar si din acesta cauza am tot insistat asupra conceptelor matematice, unde orice poate fi demonstrat si cei important suntem garantati 100% ca nu prezinta erori de interpretare. Newton si multi altii au inteles acest lucru, nu exista alt mod de a descrie lumea inconjuratoare decat matematica, acelasi lucru mi-au spus si profesorii de la Oxford University cu care m-am intalnit la Open Day, bineinteles ei dorind sa sublinieze in acest sens importanta predarii matematicei in randul cursurilor de fizica. Prin ceea ce faceti dumneavoastra jigniti generatii intregi de oameni de stiinta, spunand ca printr-un limbaj natural, filozofic se poate descrie lumea. Poate aveti dreptate, poate chiar putem sa construim o teorie pe baza unui limbaj natural, dar problema e daca suntem siguri ca nu exista si alt mod de interpretare a aceleasi probleme. Ca sa intelegiti mai bine ce-am vrut sa spun am sa va dau un exemplu din cotidean. Sa zicem ca intrebam o persoana cum defineste el un anumit lucru (sa zicem "omul"), iar acesta printr-un limbaj natural, prin deductiile logice ajunge la o anumita concluzie. Sa mai intrebam inca o persoana, acesta deseamenea prin deductii logice ajunge la o concluzie, care nu este aceiasi cu concluzia primului, dar chiar in ciuda acestui fapt amandoua concluzii sunt adevarate sau pot fi acceptate. Deci cine are dreptate ? Raspunsul ar fi ca amandoi au dreptate, doar ca modul de interpretare este diferit. Acest lucru nu se intampla in matematica si din acesta cauza am adorat din totdeauna matematica si rationamentele sale, care sunt foarte precise si exacte. Nu acelasi lucru pot spune si despre deductiile dumneavoastra care pot si usor interpretate. Dacă vei încerca să ne "aburești" cu ipoteza spațiului omogen și izotrop, atunci trebuie să ne faci o descriere amănunțită a acestui concept. Ce zici, te încumeți la așa ceva? Nu stiu cine "aburește" pe cine. Din pacate cred ca asta va fi ultimul meu mesaj pe acest forum pentru o perioada, poate o sa mai scriu din cand in cand un mesaj dar mult mai rar, un examen mare imi bate la usa. Dar va promit ca o sa revin .... Numai bine. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 26 Ian 2007 08:51 ----------------------------------- Domnule Zircon, vă mulțumesc pentru gura de oxigen. Rautu, atunci când doi oameni spun două lucruri total contradictorii, numai unul poate avea dreptate. Exemplu: • Unul spune ca spațiul poate fi omogen. • Celălalt spune că spațiul poate fi numai neomogen. Eu cred că este destul de clar că în acest caz (caz în care se face apel la modul absolut de a fi, fără acceptarea unor mici abateri, făra aproximații), numai unul dintre cei doi oameni poate avea dreptate. Aici nu încape loc de „abureli”. Oricum, baftă la examen și să ști că îți țin pumii. Domnule TopcatBV, fragmentul ales de dumneavoastră este extras dintr-un context mai larg. In contextul larg încercam în mod disperat și ridicol (am spus disperat și ridicol deoarece îmi era foarte clar că orice informație certă despre un mediu reprezintă o dovadă a neuniformități, a existenței unei abateri menite să ne atragă atenția în vre-un fel) să descopăr figurile geometrice specifice unei structuri omogene și izotrope. La urma urmei, când spunem structură ne gândim în mod automat și la imaginea creată de distribuția parametrilor fizici. Deci, teoria mea se bazează pe premisa faptului că un spațiu nu poate fi decât neomogen și nu pe fragmente ridicole alese tocmai din intenția de a discredita ideea așa-zisului spațiu omogen. Așa după cum probabil ați observat, teoria AUF insistă foarte mult pe aspectele geometrice, pe imaginea conturată de eventualele preschimbări ale parametrilor fizici, reducând practic totul la simple acțiuni de colapsare și expansiune ale spațiului (practic, spațiul este considerat și plămadă, materie). Momentan pregătesc un scurt material care să vă aducă aminte de legătura dintre ideile prezentate în teoria AUF și teoriile care mai lasă încă în discuție subiectul slăbiciunii lui Dumnezeu pentru jocul de zaruri. Luni voi posta acest scurt material. ----------------------------------- Calin Pop 26 Ian 2007 15:51 ----------------------------------- Domnule TopcatBV, fragmentul ales de dumneavoastră este extras dintr-un context mai larg. In contextul larg încercam în mod disperat și ridicol (am spus disperat și ridicol deoarece îmi era foarte clar că orice informație certă despre un mediu reprezintă o dovadă a neuniformități, a existenței unei abateri menite să ne atragă atenția în vre-un fel) să descopăr figurile geometrice specifice unei structuri omogene și izotrope. La urma urmei, când spunem structură ne gândim în mod automat și la imaginea creată de distribuția parametrilor fizici. Deci, teoria mea se bazează pe premisa faptului că un spațiu nu poate fi decât neomogen și nu pe fragmente ridicole alese tocmai din intenția de a discredita ideea așa-zisului spațiu omogen. Așa după cum probabil ați observat, teoria AUF insistă foarte mult pe aspectele geometrice, pe imaginea conturată de eventualele preschimbări ale parametrilor fizici, reducând practic totul la simple acțiuni de colapsare și expansiune ale spațiului (practic, spațiul este considerat și plămadă, materie). Momentan pregătesc un scurt material care să vă aducă aminte de legătura dintre ideile prezentate în teoria AUF și teoriile care mai lasă încă în discuție subiectul slăbiciunii lui Dumnezeu pentru jocul de zaruri. Luni voi posta acest scurt material. repet intrebarea: care e diferenta intre neomogenitatea AUF si neomogenitatea TG? ----------------------------------- Alexandru Rautu 28 Ian 2007 15:19 ----------------------------------- Rautu, atunci când doi oameni spun două lucruri total contradictorii, numai unul poate avea dreptate. Exemplu: • Unul spune ca spațiul poate fi omogen. • Celălalt spune că spațiul poate fi numai neomogen. Eu cred că este destul de clar că în acest caz (caz în care se face apel la modul absolut de a fi, fără acceptarea unor mici abateri, făra aproximații), numai unul dintre cei doi oameni poate avea dreptate. Aici nu încape loc de „abureli”. Eu am dat doar asa un exemplu din coditean ca sa subliniez care ar fi dezavantajul folosirii unui "limbaj natural" pentru demonstratia unui lucru. Era vorba despre interpretari care in matematica nu exista.... ----------------------------------- IACOB DUMITRU 29 Ian 2007 07:57 ----------------------------------- Domnul TopcatBV a scris: "repet intrebarea: care e diferenta intre neomogenitatea AUF si neomogenitatea TG?" Domnule TopcatBV, nu am idee cu arată neomogenitatea TG. Dacă s-ar cunoaște cu adevărat acest lucru, atunci nimeni nu s-ar mai întreba ce se ascunde în spatele noțiunilor abstracte utilizate in TG. Totuși, de dragul dumneavoastră aș putea să spun că, nu ar trebui să existe nici o deosebire de principiu între două neomogenități. ----------------------------------- Alex Gaina 23 Oct 2007 16:39 SE CAUTA UN MEDIC ----------------------------------- Este vorba de adunatura de formule de matematica si fizica, pe alocuri cu greseli, si interpretate pe de asupra aberant. E caz de schizofrenie, sau de membership la sectia de filologie a Academiei Romane. Asdemenea cazuri se intîmpla se pot itampla oriunde, dar nu pe un forum care se stimeaza. Prefer să stau de vorbă cu Stalin. ----------------------------------- lucia lucia 23 Oct 2007 19:59 ----------------------------------- avem de-a face cu ceva ce ne e greu sa pricepem. D-le Gaina, care e realitatea Dvs????? O fi avand dl. ID chestiile lui, dar sentintele de condamnare la moarte mie uneia nu-mi plac. Nici discutiile cu Stalin. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 24 Oct 2007 07:14 ----------------------------------- Domnule Alex Gaina, în primul rând ași dori să vă mulțumesc pentru faptul de a fi citit (probabil cu mai multă sau mai puțină atenție) seria de articole. În al doilea rând ași dori să vă mulțumesc pentru caracterizarea pe care mi-ați făcut-o, respectiv: E caz de schizofrenie, sau de membership la sectia de filologie a Academiei Romane. E o onoare pentru mine, cu atât mai mult cu cât, sunt conștient de modul meu defectuos de exprimare în limba română. Fiți sigur că o astfel de apreciere nu ași fi primit-o de la un bun cunoscător al limbii române. În al treilea rând, eu cred că ideea de bază este aceea care primează (chiar înaintea oricăror formule), iar această idee este (dacă cumva nu ați remarcat-o încă): Volumul este o stare. Vă asigur că aproape fiecare formulă trebuie privită din această inedită perspectivă, o perspectivă nu tocmai ușor de imaginat și de implementat din punct de vedere matematic. Dacă aveți ceva de comentat pe marginea acestei idei, vă stau oricând la dispoziție. În rest, vă urez toate cele bune și vă mulțumesc în numele colegilor mei pentru bunele aprecieri cu privire la valoarea acestui site. ----------------------------------- Alex Gaina 25 Oct 2007 16:40 VOLUMUL ----------------------------------- Eu ma aflu acuma intr-o camera, care are lungime, latime si inaltime. Aceste trei marimi seexprima prin 3 numere cu dimensiunea : metru (in sistemul SI), sau cm (in CGSE). Daca le inmultim obtinem un al treilea numar, care are dimensiunea m^3 (in sistemul SI), sau cm^3 (in sistemul (CGSE), care exprima volumul acestei camere. Daca, nu sunteti de acord, atunci sunteti ceea ce am spus anterior. ----------------------------------- sica 26 Oct 2007 01:19 ----------------------------------- @Alex Gaina Pe forumul acesta s-au exprimat de la inceput opinii cu care nu au fost toti de acord si de aici au rezultat, deseori, discutii mai aprinse, cum este si discutia de fata. Dvs. insa, mi-ati lasat impresia ca ne-am intors in timp in epoca in care, cel ce indrazneste sa exprime un punct de vedere diferit fata de cel acceptat de majoritate este considerat un eretic (sau un "caz de schizofrenie" in opinia dvs.) Dl. Gaina daca nu din alt motiv, macar din respect fata de ceilalti membri ai forumului ar trebui sa renuntati la astfel de "manifestari" lipsite de bun simt. Ma intreb cum ati fi reactionat daca dl. Iacob Dumitru v-ar fi vorbit la fel cum ati facut-o dvs. Mai aruncati o privire peste raspunsul pe care vi l-a dat dl. Iacob si poate reusiti sa invatati ceva legat de felul in care trebuie sa comunici cu cei din jurul tau. ----------------------------------- IACOB DUMITRU 01 Noi 2007 08:12 ----------------------------------- Domnule Alex Gaina, este evident modul dumneavoastră de a percepe informațiile pe care le oferă camera în care tocmai vă aflați și din acest motiv nu am cum să vă contrazic. Este totuși tot atât de evident faptul că nu luați în calcul (și nici nu aveți de gând să luați în calcul) toate informațiile pe care orice cameră le poate oferi. Dumneavoastră simplificați excesiv (în cazul de față, raportat la acest subiect) o stare de fapt. Cu toată considerația pe care continui să o port pentru dumneavoastră, nu uitați, volumul este o stare, adică este ceva mai mult decât școlăreasca dumneavoastră exemplificare.