----------------------------------- Mircea Pteancu 13 Mar 2024 23:54 Lunete simplet - reenactment, observatii de reconstituire ----------------------------------- Spus la modul simplu ( sau ''simplet'' daca doriti ) o luneta simplet este dotata cu un obiectiv format dintr-o singura lentila convergenta, o lentila simpla. Asemenea lunete au fost principalul instrument astronomic in primul secol de la ''inventarea'' telescopului. Subiectul este dezbatut aici: https://www.astronomy.ro/forum/viewtopic.php?t=2573&postdays=0&postorder=asc&start=0 Dar daca am vrea sa experimentam, sa facem observatii cu un asemenea instrument, apare intrebarea: ''cum se poate obtine o asemenea luneta simplet'' ? Exista rare exceptii cand lunetele simplet se pot obtine din comert, de pilda kitul oferit de astromedia pentru construirea unei copii functionale a lunetei lui Galilei: https://www.astroshop.eu/kits/astromedia-sunwatch-verlag-historic-galileo-telescope-kit/p,17005#specifications Dar , cel mai adesea, asemenea lunete sunt confectionate de catre constructorul amator care, in cele mai multe cazuri, este si astronom amator. Numele lui Ovidiu Cotcas din Corunca, judetul Mures, este cunoscut membrilor forumului nostru deoarece cu ceva vreme in urma era si el membru al acestei comunitati. Pasiunea lui Ovidiu sunt lunetele simplet pe care le construieste cu lentile care fie sunt obtinute din comert, fie sunt confectionate de opticieni amatori. Una dintre lunetele construite recent de catre Ovidiu este o luneta cu focala de 1980mm. Obiectivul acestei lunete este o lentila menisc cu diametrul de 40mm si cu focala indicata. Lentila a fost cumparata de la Surplus Shed si apoi donata de catre doamna Carol de la ''60mmtelescopeclub''. Asa cum a fost construita de catre Ovidiu, luneta este folosita cu o serie de aperturi la alegere, de la 32mm, 27mm, 25mm, 24mm la 20mm. Apertura preferata este cea de 24mm, imaginea fiind clara, fara cromatism exagerat si fara aberatie sferica sensibila. Grosismentul maxim experimental atins la stele foarte luminoase a fost G= 158x, fara distorsiuni sau raze, cu discuri Airy mari, inconjurate de un inel luminos si alte cateva inele de difractie mai slab luminoase. Luneta lucreaza bine doar la stelele duble vizibile cu ochiul liber, unde suporta mariri de pana la 116x. La planete luneta da imagini bune pana la 80x iar la Soare , cu folie Baader evident, este folosit grosismentul de 61x. Au fost insa efectuate si observatii Deep Sky la obiecte luminoase, folosind apertura de 32mm si grosismentul de 44x. Atasez doua poze ale lunetei descrise mai sus. ( va urma ) Mircea ----------------------------------- Mircea Pteancu 14 Mar 2024 23:44 ----------------------------------- Sa vedem acum ce observatii se pot face cu luneta 32x1980mm. Stele duble Asa cum am amintit deja, luneta functioneaza bine la stelele duble luminoase, cele care se vad cu ochiul liber. Castor/ Alfa Gem este inregistrata pe WDS drept STF 1110 AB, cu indicativul lui Friedrich Georg Wilhelm Struve, cunoscut si ca Vasily Yakovlevich Struve. Ca regula mnemonica, sa retinem STF ca insemnand ''Struve The Father''. Ca sa-l deosebim de urmasii din dinastia Struve si, indeosebi, de fiul sau Otto Struve al carui simbol este STT. Dar caracterul de stea dubla al stelei Castor a fost de fapt descoperit de catre astronomul german Christian Mayer din Mannheim, in 1778 si poarta numarul Mayer 21 in catalogul sau de stele duble, primul din istorie. Catalogul sau a fost publicat in 1779 si are titlul ''Tabula nova stellarum duplicium''. Atat Mayer, cat si cei doi Struve, au folosit lunete acromate. Mayer a avut drept instrument principal o luneta Dollond D=80mm ( trei inch si doua linii ) si F = 8 picioare, integrata in quadrantul de perete construit de catre John Bird. Struve - tatal a observat intre 1824 si 1839 de la Dorpat cu celebra luneta Fraunhofer D=240mm. Apoi din 1839 a devenit directorul Observatorului din Pulkovo unde a lucrat cu lunete mult mai mari. Otto Struve a continuat munca tatalui sau la Pulkovo cu lunete tot mai mari. Revenind la Castor, luneta simplet 32x1980mm a lui Ovidiu prezinta cele doua discuri Airy AB rezolvate, de forma perfect circulara la 79x iar la 130x / Plossl 15mm, dubla este separata cu spatiu negru mare. Nu din spirit revizionist spun acestea dar rezultatul de mai sus arata ca ar fi fost posibil sa se descopere caracterul binar al lui Castor inca din vremea cand existau doar lunete simplet. Vom vedea mai jos ca, desi nu pentru Castor ci pentru alte stele duble, asa s-a si intamplat. Algieba / Gamma Leo sau STF 1424 a fost descoperita ca stea dubla in Septembrie 1782 de catre William Herschel care a folosit exclusiv reflectoare, deci asupra lui nu vom insista aici. In luneta 32x1980mm, STF 1424 se vede ca cifra ''8'' atat la 79x cat si la 130x. Mizar / Zeta UMa alias STF 1744 AB are o poveste interesanta. Mizar AB este dubla nr. 37 in Catalogul Mayer. Mizar apare si in primul Catalog Herschel de stele duble din 1782 . Acolo poarta Nr.2 din ''Third Class of Double Stars''. Dupa Leos Ondra, duplicitatea lui Mizar a fost pentru prima data semnalata in scrisoarea trimisa la 7 Ianuarie 1617 de catre Benedetto Castelli lui Galileo Galilei : ''... una delle cose piu belle del cielo e non credo che nella nostra ricerca si possa desiderare di meglio ...'' adica ''... este unul dintre cele mai frumoase lucruri de pe cer si nu cred ca ne-am putea dori ceva mai bun in cercetarea noastra ...'' Reactia corespondentului meu Ovidiu a fost similara ( doar conforma jargonului actual ): '' ... Mizar, sunt fenomenale la 44x cu ocular 45mm Huygens iar la 69x la fel.'' Pe WDS, respectiv StelleDoppie insa vedem 1755 ca anul descoperirii duplicitatii lui Mizar si nu anul 1617. Acelasi an este indicat si de catre Mayer, autorul primului catalog de duble. Anul 1755 nu este o alegere arbitrara ci este ''epoca'' la care astronomul James Bradley si-a redus masuratorile asupra lui Mizar AB. Acestea au fost primele masuratori de incredere si ele sunt consistente chiar si cu rezultatele obtinute in zilele noastre cu satelitul Hipparcos. Asadar nu-i de mirare ca Mizar, dimpreuna cu Alcor si cu Sidera Ludoviciana ofera o priveliste astronomica splendida din vremea lui Castelli si pana azi. Este prima stea dubla descoperita vreodata in istorie iar descoperirea ei a fost efectuata cu o luneta simplet. Atasez o captura de ecran din catalogul Mayer ''Tabula nova stellarum duplicium'', revizia mipt23 care apartine sfiosului subsemnatul si care a fost publicata in 2023. In aceasta vedem subliniate randurile referitoare la Castor / Mayer22 si Mizar / Mayer 37. Cealalta captura de ecran este din primul catalog de stele duble publicat de William Herschel in 1782 si in care vedem descrierea observatiilor sale asupra dublei Mizar/ Zeta UMa. (va continu ) Mircea ----------------------------------- iulian90 15 Mar 2024 18:38 ----------------------------------- Interesanta istoria lunetelor simplet si a observatiilor efectuate cu astfel de instrumente dl. Mircea. :) Referitor la luneta lui Ovidiu, este remarcabil faptul ca poate atinge un grosisment maxim de 158x, egal cu 4,9D, adica de 4,9 ori apertura cea mai mare a lunetei, de 32mm, fata de limita teoretica de 2-2,5D adica grosisment de 70-80x la apertura de 32mm. Si chiar grosismentul de 116x e remarcabil de mare pentru o asemenea apertura. Deci luneta este de foarte buna calitate. Felicitari lui Ovidiu si din partea mea. :) ----------------------------------- Mircea Pteancu 16 Mar 2024 12:39 ----------------------------------- Multumesc in numele lui Ovidiu, el vede postarile noastre ! Eu asa am inteles ca acela a fost un experiment pe o stea foarte luminoasa si doar pentru a vedea cum arata imaginea de difractie. Dar este bine ca ai atins acest punct. Texereau in prima editie a cartii sale ''La construction du telescope d'amateur'' recomanda amatorului sa aiba in trusa de oculare unul foarte puternic cu care sa studieze imaginea de difractie a telescopului sau. In vremea lui Texereau, cele mai puternice oculare care se putea obtine aveau focala de 3mm sau 4mm. Imaginea de difractie ne spune multe despre telescoapele noastre. Fie ca ne place ceea ce ''auzim'', fie ca nu. Mircea ----------------------------------- Mircea Pteancu 18 Mar 2024 14:50 ----------------------------------- Se pot face si alte observatii cu luneta de 32x1980mm, nu doar de stele duble. Pentru DSO au fost testate aperturile de 32mm, 27mm si 24mm. La aperturile de 27mm si 24mm creste calitatea si contrastul dar si cu apertura de 32mm stelele se vad circulare, fara raze sau aberatii importante. Obiectele ceresti pe care a fost testata luneta au fost M44/ Praesepe, M45/ Pleiadele si M42/ Marea Nebuloasa din Orion. In roiuri, la marirea minima disponibila de 44x, stelele se vad ca niste ''bilute''. In zona centrala din nebuloasa M42 imaginea este intunecoasa dar se vad stelele care formeaza Trapezul. Dintre obiectele Sistemului Solar, aceasta luneta a fost testata doar pe Jupiter unde , la 116x, se vad benzi de nori. Atasez inca o imagine cu aceasta luneta care este similara cu una din propunerile constructive ale lui Matei Alexescu din revista ''Tehnium''. ( va urma ) Mircea Mircea ----------------------------------- catalin dumitru 18 Mar 2024 18:22 ----------------------------------- E mai "prăjină" decât luneta mea de 40/1000 mm din tuburi de aspirator . :) Cu un obiectiv 10x de microscop școlar pe post de ocular, vedeam de la 300 metri muștele care se ștergeau pe picioare , înainte să intre pe geam , în zilele însorite . La Lună , cu ocular 10x de microscop, era spectacol. ----------------------------------- Erwin 18 Mar 2024 23:43 ----------------------------------- La primele mele încercări de a obține un instrument astronomic am construit o lunetă cu un menisc de ochelari de 0.75 dioptri, pe vremea aceea era un atelier de ochelari la mine în zonă, l-am rugat pe nenea să-i reducă diametrul la 60mm pentru a-l putea monta într-un tub de carton de la hârtie de calc. Pe post de focalizator am folosit 2 tuburi de aluminiu care culisau unul în altul iar ca ocular un ansamblu de 2 lentile convergente, grupul mobil dintr-un obiectiv foto cu zoom. Am făcut și niște diafragme în interior ceea ce au redus destul de mult luminozitatea dar și aberațiile cromatice. Imaginea Lunii era foarte faină, cu multe cratere vizibile. Însă observații prea multe nu am putut face în lipsa unei monturi și a unui trepied. Era dificil de țintit ceva pe cer și de ținut în mână. Pe timp de zi imaginea era clară dar întunecoasă. Abia după ce-am intrat aici pe forum și am citit mai multe despre optica telescoapelor și a lunetelor m-am dumirit că am nevoie de un obiectiv acromat, așa că am construit luneta Fraunhofer de 80x900 cu care am făcut multe observații de toate felurile. ----------------------------------- Mircea Pteancu 19 Mar 2024 01:35 ----------------------------------- Multumesc lui Catalin si lui Erwin pentru rememorarea acelor momente deosebite ! E tare termenul de ''prajina'' ... Printre astronomii amatori din Ungaria circula expresia ''dio vero'' adica ''batator de nuci'' atunci cand vorbesc despre asemenea lunete. Dupa ce am devenit amatori cu ceva experienta, mult mai greu ne uimeste si ne incanta vreun instrument in aceeasi masura ca primele noastre lunete simplet. Dar la Ovidiu, lunetele simplet nu sunt un surogat. El se apleaca asupra subiectului cu toata atentia de care este in stare, isi construieste lunetele cu foarte multa migala si pasiune. Dintre autorii romani de carti pentru astronomii amatori, Matei Alexescu este cel care a popularizat cu pasiune luneta simplet din lentile de ochelari. El a si folosit mult la observatii asemenea instrumente. Nu a incetat sa pledeze in favoarea lunetelor simplet nici dupa ce a devenit laureat al Societe Astronomique de France pentru observatiile sale planetare. Instrumentul sau personal a fost un telescop Nasmyth, construit cu o oglinda de 200mm, primita de la prietenul sau Jean Dragesco. Atasez doua dintre articolele lui Matei Alexescu in care descrie si da sfaturi constructive amatorilor sa construiasca lunete simplet. Desigur, vremurile s-au schimbat - si inca in bine, acum oricine isi poate cumpara telescop. Nu ma va contrazice insa nimeni ca aceste articole au farmecul lor melancolic si usor vetust. Mircea ----------------------------------- catalin dumitru 19 Mar 2024 17:48 ----------------------------------- Recitind indicațiile lui Alexescu și ale lui Ion Corvin Sângeorzan, îmi vine să postez aici șmecheriile le care le-am aplicat eu și care au dus la construirea lunetei , cu mult mai puțină bătaie de cap . ----------------------------------- Mircea Pteancu 20 Mar 2024 00:44 ----------------------------------- Catalin Nu numai ca nu te impiedica nimeni ci dimpotriva, esti invitat cu drag. Ca sa nu se creada ca numai Ovidiu construieste lunete simplet, iata in atasament luneta mea simplet, construita prin 1990. Obiectivul era o lentila de ochelari IOR de +1D, deci un metru focala. I-am confectionat mai multe diafragme, de 32mm, de 25mm si de 15mm. Imaginea aperturii de 32mm era inutilizabila, am efectuat cele mai multe observatii cu apertura de 25mm. La Soare insa trebuia sa utilizez diafragma de 15mm. Deci luneta a avut, sa zicem, parametrii D=25mm F = 1000mm , F/ 40. Pentru confortul observatiei ( si pentru ca pe atunci aveam unde sa fac prelucrari mecanice) am construit luneta cu o prisma de microscop inglobata permanent, deci a fost o luneta cotita. Marirea utilizata frecvent a fost 40x obtinuta cu un ocular Huygens de microscop IOR 10x adica f = 25mm. Aberatia cromatica si cea sferica a lunetei erau tolerabile. Atasez si un mic extras din jurnalul meu de observatii din care se vede ca am observat ( cu aceasta luneta), la una dintre sesiuni, planeta Jupiter cu trei sateliti galileeni, roiul M44 in care am numarat 19 stele , Alcor si Mizar dar am dat chix si nu am gasit Delta Cep si Mu Cep. Benzile lui Jupiter nu le-am vazut niciodata cu luneta simplet. Dupa cum se vede din extrasul din jurnal, deja efectuam observatii tip ''Sidewalk Astronomy'' chiar daca instrumentul era doar acea luneta simplet. La pomenita observatie au participat si zece trecatori. Digul Muresului este loc de promenada, acolo publicul nu lipseste niciodata. Poza lunetei este facuta cel mai devreme in 1995 deoarece reflectorul din imagine este prima incarnare a ceea ce acum se numeste ''Ratusca cea urata'' D= 125mm F/6.9. Primele observatii din jurnal cu acel reflector dateaza din 1995 si de acolo stiu sa datez cumva poza. In stanga de ''Ratusca'', aflata in stadiul de boboc, se vede rockerul dobsonianului meu D= 160mm F/9. Mircea ----------------------------------- Erwin 21 Mar 2024 09:31 ----------------------------------- A doua lunetă pe care am încercat s-o construiesc a fost tot cu o lentilă simplet, cu antireflex, de 60mm diametru însă cu focala scurtă, de vreo 400mm, găsită în târg la un nene care a lucrat la IOT (după 1989 s-a desființat). Am mai luat de la el și câteva dublete pe care le-am folosit ulterior ca să fac un ocular și o lunetă căutătoare de 30mm folosită la luneta de 80mm și alte instrumente, cu bune rezultate. Tubul era un cilindru de copiator vechi, cu diametrul de 60mm. Am dat la un strungar care mi-a făcut celula și o adaptare la un focalizator elicoidal de la un obiectiv de aparat de mărit rusesc. Am folosit chiar și obiectivul ca ocular. Însă, cum era de așteptat, chiar dacă am pus diafragme, imaginea era spălăcită și aberațiile cromatice erau prea mari. Poate ar merita să o refac folosind un obiectiv de binoclu. Mircea, îmi aduc aminte că m-am uitat prin 2 lunete Galilei (și/sau Kepler?) mai scurte, făcute de tine și care m-au impresionat prin claritate și bogăția de detalii, chiar dacă au câmp și mărire mică. La luneta tip Galilei apare un efect interesant, că vezi mai mult câmp dacă miști ochiul în raport cu axa. ----------------------------------- Mircea Pteancu 22 Mar 2024 01:35 ----------------------------------- Erwin Da, ai dreptate, pentru focala de 400mm, apertura de 60mm este enorma. Inca de la Huygens avem un tabel cu aperturi si focale recomandate pentru lunetele simplet. Luneta mea Kepler, amintita de tine, are apertura conforma tabelului lui Huygens, usor rotunjita la 15mm. De fapt Huygens a recomandat 14mm sau, mai exact, jumatate de tol/ inch francez pentru focala de un picior, deci vreo 300mm. La 400mm focala presupun ca apertura acceptabila ar fi de 15mm, cel mult 16mm. De aceea micile lunete simplet pe care le-am confectionat au imagine buna deoarece au aceasta diafragmare foarte brutala. Dar sa luam nota de o mica luneta simplet cu apertura de 14mm si focala de un picior care a contribuit enorm la progresul stiintei astronomice. Cu o asemenea luneta a intocmit astronomul francez Nicolas Louis de Lacaille catalogul sau de stele al emisferei sudice, intitulat ''Coelum Australe Stelliferum''. Cu mica luneta de 14mm au fost masurate 10.305 stele sudice. Lacaille a publicat si o lista de 42 obiecte nebuloase ale cerului austral. Multe dintre stelele masurate au fost incluse de Lacaille in cele 14 noi constelatii create de el. Dar lista de obiecte nebuloase contine obiecte inaccesibile lunetei de 14mm deci este foarte probabil ca Lacaille a folosit si lunete mai mari. Dar si acelea au fost tot lunete simplet, acromatele apartineau inca viitorului cand se intamplau toate acestea. Oare cate dintre telescoapele incomparabil mai mari de mai tarziu se pot lua la intrecere in realizari cu mica luneta simplet a lui Lacaille ? Am pe undeva o nota despre Camille Flammarion confirmand apertura de 14mm a lunetei folosite de catre Lacaille. Flammarion a fost intotdeauna foarte bine documentat, de cele mai multe ori din surse primare. Mircea ----------------------------------- Erwin 23 Mar 2024 09:10 ----------------------------------- Da, și eu am folosit o diafragmă brutală la luneta scurtă... Însă pe atunci nu eram destul de informat și experimentasem prea puține lucruri. Poate o caut și o refac cum trebuie, lentila era plan-convexă cu antireflex pe ambele fețe. S-ar putea să obțin rezultate mai bune dacă refac diafragmele și le pun unde trebuie și folosesc oculare corespunzătoare. ----------------------------------- tavi 84 23 Mar 2024 19:18 ----------------------------------- Surprinzator ce poti vedea chiar si cu diametre asa meschine ale obiectivului,tin minte ca luneta din setul de optica RDG pentru copii avea un obiectiv de circa 8 mm si un grosistment 7X si facea vizibile mult mai multe stele in centura lui Orion desi practic nu aduna mai multa lumina decat ochiul liber. Primele observatii pe care le-am facut vreodata cu un instrument,au fost tot cu o improvizatie dintr-o lentila de ochelari pentru obiectiv si niste lentile de plastic ca ocular.Nu aveam nici cunostinte minime de optica,m-am ghidat dupa ilustratiile disponibile intr-un dictionar.Asa am observat atunci cometa Hale-Bopp pe cerul de seara. ----------------------------------- Mircea Pteancu 23 Mar 2024 22:51 ----------------------------------- Erwin Te invit cu drag sa ne povestesti reconstruirea lunetei simplet si observatiile pe care vei reusi sa le faci cu ea. ( Nici eu nu am de gand sa-l las pe Ovidiu sa manance singur toata prajitura ... Inainte de plandemie am experimentat cu niste lentile pentru a construi o luneta olandeza cu marirea undeva intre 6x si 8x pentru a reconstitui observatiile selenare ale lui Thomas Harriot. De reluat ...) tavi84 Sunt impresionat de cele relatate de tine. Iata adevaratul spirit al astronomului amator care depaseste cu seninatate greutatile de toate felurile pentru a observa cerul ! Va propun un nou ''episod'' despre lunetele simplet ale lui Ovidiu Cotcas. Cea mai mare luneta construita si testata de el are apertura de 64mm si focala de 5,5 metri. Lentila biconvex simetrica a fost slefuita de catre TaviF, alt fost coleg de forum si o vedem in una din pozele atasate mai jos. Luneta ofera, dupa relatarea lui Ovidiu: ''imagini deosebite de o calitate exceptionala la Luna, Soare , planete si stele foarte stralucitoare.'' Partea monturii care sustine si pozitioneaza obiectivul este de tip Dobson, intreaga montura este insa o adaptare a materialelor disponibile la sistemul de luneta numita ''aeriana'', traducerea corecta a termenului ''aerial'' din engleza. Sistemul a fost inventat de catre Huygens si, asemenea lui, vedem cum Ovidiu foloseste la partea oculara rombul articulat, reglabil intr-o rama. Articulatia sferica dinspre obiectiv a fost inlocuita cu montura Dobson deoarece lui Ovidiu ii lipseste pilonul (sau catargul) de inaltime adecvata unor lentile cu focala atat de lunga. Pentru orientarea obiectivului, a monturii Dobson de fapt, franghia folosita de Huygens a fost inlocuita cu un brat de lemn compus din mai multe segmente. Cu acest sistem, ne spune Ovidiu, se pot ''...observa usor Luna in special, la stele si la planete este mai dificil cu acest sistem. Pentru a observa stele si planete folosesc ocularul intr-o mana iar cu cealalta caut obiectele folosind acel brat de lemn.'' Anul trecut a fost observata planeta Jupiter cu aceasta luneta care a oferit cea mai senzationala imagine vazuta pana atunci de Ovidiu, cu detalii precum norisori intre benzile majore de nori. La Saturn s-a putut distinge diviziunea Cassini ( observatie imposibila cu o luneta aeriana conform unui intreg grup de lingatori francezi de ecrane de telefon si care - nu stiu nici ei de ce - se autonumesc ''astronomi'' ) si banda de nori. Luna este '' ...adevarata delectare fiind obiectul principal de observat cu acest refractor lung. Inaltimea maxima de observare este de 42 grade daca stai pe jos culcat pe iarba cu ocularul in mana, nu se poate mai sus . Detaliile observabile pe Luna sunt cu adevarat deosebite, in conditiile in care aberatia cromatica este foarte scazuta fata de o luneta acromata la F/12, ne spune Ovidiu. Grosismentele maxime testate au fost 132x/ ocular f= 40mm si 172x/ ocular Plossl 32mm. Au mai fost testate maririle de 131x si 122x obtinute cu oculare Huygens de constructie proprie cu focalele de 42mm, respectiv 45mm. Din Universul sideral a fost studiata imaginea de difractie a lui Sirius, cu un disc Airy perfect circular si multe inele de difractie dar fara raze sau alte artefacte. Stelele duble foarte luminoase precum Mizar, Castor si Algieba au fost separate cu spatiu negru mare si cu culorile stelelor bine vizibile. Imaginea acestor stele a fost observata cu ocularul tinut in mana, plaja de focalizare fiind mare. Dificultati insurmontabile incep sa se manifeste la utilizarea lunetelor aeriene. Obiectele Deep Sky sau de cer profund nu pot fi observate deoarece gasirea lor este practic imposibila, obiectivul nu se vede in intuneric pentru a sti cum sa-l orientezi. Propun celor ce citesc aceste randuri sa retina ca, pentru a efectua aceste experimente, Ovidiu a trebuit sa-si vanda celelalte telescoape, dobsonianul de 200mm si luneta acromata de 70mm. La ora actuala, el face observatii astronomice doar cu lunetele simplet pe care le construieste si le iubeste atat de mult. In pozele atasate vedem luneta aeriana D=64x5500 mm in doua ipostaze, lentila obiectiv slefuita de TaviF si o observatie solara prin proiectie pe ecran, efectuata cu aceasta luneta. Mircea ----------------------------------- Mircea Pteancu 29 Sep 2024 00:16 ----------------------------------- De la ultima postare, s-au intamplat multe in lumea stranie si aparte a lunetelor simplet. Astfel, Ovidiu Cotcas a construit doua lunete aeriale noi care reproduc instrumente cu obiective ''ala'' Campani, celebre in epoca lor: - Luneta aeriala cu apertura utila D= 76mm F= 9,2 metri. Aceasta luneta este copia ( sau reconstructia functionala ) a lunetei cu care Giovanni Domenico Cassini a descoperit in 1675 diviziunea din inelul lui Saturn, care-i poarta numele si satelitul Rhea, in 1672. - Luneta aeriala cu apertura utila D= 85mm F= 11 metri, a alta reconstructie functionala a unei lunete folosite de Cassini. Voi reveni cu poze, detalii si descrieri de observatii. Pana atunci va invit sa aruncati o privire spre Luna, asa cum este vazuta direct, doar prin obiectiv si fara ocular, prin luneta ''ala'' Campani 76mm x 9200mm. https://www.youtube.com/watch?v=1Tc4LIziGVQ Stati pe receptie, ne asteapta interesante calatorii in trecutul Astronomiei ! Mircea ----------------------------------- iulian90 29 Sep 2024 17:47 ----------------------------------- Am ramas impresionat de imaginile oferite de luneta aeriala de 72mm si focala de 9200mm, fara pic de cromatism. :) Nu stiam ca se poate privi direct prin obiectivul lunetei fara ocular, dar la asemenea focale atat de mari profunzimea claritatii in planul focal e atat de mare incat nu ar fi musai nevoie de ocular, banuiesc insa ca campul vizual ar fi ingust fara utilizarea unui ocular pozitiv (Ramsden, Kellner, Plossl), intocmai ca la lunetele galileeene cu oculare cu lentila divergenta. Oricum ambele instrumente construite de Ovidiu sunt faine si impresionate. Felicitari ,mult succes si cer senin lui Ovidiu din partea mea. :) ----------------------------------- Mircea Pteancu 29 Sep 2024 20:16 ----------------------------------- Iulian Multumesc in numele lui Ovidiu pentru aprecierea, cu atat mai mult cu cat stim ca vine de la un observator versat al cerului. Privitor la ocularele folosite, nu am stiinta ca la aeriale sa fie utilizate oculare negative Galilei ci doar oculare pozitive cu focala mult mai lunga decat folosim pe telescoapele curente. Sa nu uitam de ocularele Huygens, care sunt considerate negative si care sunt folosite la lunetele aeriale. Ceea ce insa gasesc a fi de-a dreptul romantic, este modul de folosire al ocularelor Kepler. Observatorul tine in mana ocularul cu o montura cu coada, ca de lupa si studiaza releieful Lunii asa cum naturalistul studiaza o floare. Asa cum se vede in gravura de la pagina 17 a lucrarii prezentate de Ovidiu la Conferinta SRPAC din 7 Septembrie a.c. si care provine din una din cartile lui Cassini. Observatia astronomica fara ocular prin lunetele aeriale a fost descrisa indeosebi in literatura astronomica engleza, vezi Thomas Dick, ''The Practical Astronomer''. Mai mult, in perioada georgiana, conacele englezesti erau adesea dotate cu un obiectiv simplet integrat in usa principala de intrare. Cine statea in zona potrivita din hol, vedea cand si cine intra cu caleasca, pe jos ( nu prea) sau calare, pe poarta. Intre poarta si conac, exista intotdeauna un parc somptuos, mare. Aveai timp asadar sa-ti aranjezi cutele si funditele ... In literatura astronomica romaneasca, Virgil Scurta mentioneaza posibilitatea observatiilor fara ocular, in cartea sa ''Observatorul astronomului amator''. Da un exemplu de asemenea luneta obtinuta cu o lentila cu focala de 2 metri ( +0,5D ) si care, unei persoane cu vedere normala, i-ar oferi un grosisment de 8x. Mircea ----------------------------------- tudor 30 Sep 2024 08:55 ----------------------------------- Nu știam de asemenea instrumente extreme! Ce imagini pot da focalele astea foarte lungi cu un raport focal scurt!! Tocmai vorbeam cu Zoth, ca piața actuala este invadata doar din instrumente cu raport focal mic pentru fotografie si pentru portabilitate. Instrumentele pentru vizualul cu raport focal mare sunt de domeniul istoriei. Pacat ca nu se mai fabrica lunete de genul Unitron f/15! ----------------------------------- Mircea Pteancu 30 Sep 2024 22:40 ----------------------------------- Nici nu stii cata dreptate ai Tudor ! Vorbind din experienta proprie: deja newtonianul ''Ratusca cea urata'', deoarece are raport F/6.9 ofera o imagine sensibil mai estetica decat celelalte reflectoare. Iar cu frumusetea imaginilor din lunetele ''zoth'' 60mm F/ 13,8 sau ''Royal Astro'' 50mm F/18,2 nu prea vad ''cine'' s-ar incumeta sa se puna. Acolo sa vezi discuri Airy si inele de difractie, mai frumoase si mai taioase ca cele din manuale. Si reflectoarele lungi pot da imagini foarte sexy. Atasez un exemplu de observatie a lui Jupiter cu primul meu reflector D=160mm F/9,16. Eram un incepator ''verde'' si ''pufos'' de tot, nici nu aveam de la cine sa invat iar cel mai bun ocular al meu era un Kellner de 20mm care dadea o marire de 73x. Dar asa nivel de detalii n-am mai vazut cu nici un alt telescop. Cu toate cele de mai sus nu vreau sa deraiez discutia de la subiectul lunetelor aeriale ci dimpotriva. Incerc sa sustin cu argumente ca, pe langa o calitate optica buna a obiectivului, imaginea estetica este dependenta si de raportul focal. O focala mai lunga va ingusta campul vizual dar va si face ca imaginea sa tinda asimptotic spre perfectiune. De aceea cred ca remarcile exaltate ale lui Ovidiu cu privire la perfectiunea imaginilor de difractie din lunetele sale trebuie intelese la modul propriu. In fond, a folosit si el ani la rand newtoniene cu rapoarte conventionale si le cunoaste performantele. Eu unul nu ma mir de entuziasmul sau cand vede imagini de o claritate si contrast deosebit. Mircea ----------------------------------- Mircea Pteancu 06 Oct 2024 21:08 ----------------------------------- M-am gandit ca mai bine-i dau cuvantul lui Ovidiu pentru a ne povesti la persoana intaia, cu detalii tehnice si cu poze, despre luneta sa ''ala'' Campani D= 76mm F= 9,2 metri. Mircea Ovidiu a scris : '' In ultimul timp am fost preocupat de observatiile prin lunete aeriale foarte lungi si am reusit procurarea de noi obiective simplet cu diametre mult mai mari ca cele avute anterior. In 2014 am inceput aventura cu prima mea luneta simplet de calitate exceptionala ( pe care o detin si astazi) cu F= 1250mm si cu diafragme de apertura cuprinse intre 27mm si 30mm. Lentila aceasta a fost executata de catre Tavi Florian, pe atunci in Craiova. In anii 2023 si 2024 am evoluat, achizitionand cu greu doua obiective simpleat unicate: una cu diametrul util D= 76mm si F= 9,2 metri. Cealalta are D util = 86mm si F = 11 metri. Asemenea lunete sunt niste ''monstri'' daca te gandesti la lungimea focalelor. Bineinteles, diametrul brut al lentilelor este mai mare, diametrul numit ''util'' asigura insa folosirea lor la un indice al cromatismului intre 1,5 si 1,8. Lentila F= 9.2 metri are deci un diametru brut de 95mm si cel util fie D= 76mm, fie D= 70mm. Lentila de 11 metri distanta focala are un diametru util de 85mm este copia celebrei lentile obiectiv, folosite de Domenico Cassini la descoperirea diviziunii care-i poarta numele si a satelitului saturnian Rhea. Observatiile mele confirma faptul ca Domenico Cassini a putut sa vada prin asemenea lentile diviziunea ce-i poarta numele. divizunea Date tehnice: Lentila obiectiv F= 9,2 metri Material - sticla silica Grosimea = 5mm Diametrul brut = 95mm Diametre utile: D =76mm sau D= 70mm Indicele cromatismului ; intre 1,5 si 1,8. Lentilele au fost astfel realizate incat sa mimeze calitatea celor din secolul XVII si deci sa aiba perfromante apropiate de cele mai bune lentile Campani din acea perioada. Noul sistem de observare/ monturi noi: Recent, am facut o schimbare radicala prin acre am trecut la o montura si un stil de observatii modificat complet fata de cel vechi. Astfel am inlocuit montura veche - in care am folosit ( de nevoie ) acele mese si montura Dobson cu tot angrenajul lor cu o rama ( stalp) de constructie proprie pe care sa imi montez lentilele. Aceasta rama, inalta de aproape 3 metri si aseaza pe un pilastru de otel, ajungand la o inaltime totala de 3,7 metri care include celula obiectiv si montura EQ. Cand nu este prinsa pe pilastrul de otel, rama are o inaltime de 2,9 metri. Optional, pot monta tit set-upul pe o masuta si sa rdic obiectivul la inaltimea de 4,2 metri dar deja e prea mult. Chiar si pentru lentilele cu focala foarte lunga, prefer sa folosesc set-upul de 3,7 metri. Acestea insemana ca pot observa obiectele de pana la altitudinea maxima de : * 36 grade pentru lentila F= 5,5 metri * 26 grade pentru lentila F= 9,2 metri * 20 -22 grade cu lentila F= 11 metri. Cum am zis deja, pot la nevoie sa montez pilastrul pe o masuta dar ansamblul tinde sa devina instabil si metoda riscanta. In intregul ei insa, metoda noua este o imbunatatire adevarata fata de vechiul sistem. Cum am ajuns la aceasta noua metoda de observare? Din cauza pomilor din curte si a altor obstructionari, sunt nevoit sa deplasez luneta in puncte favorabile unde am spatiu pentru desfasurarea focalei si conditii pentru a vedea obiectele de observat. Ideea pe care am urmarit-o a fost sa pot deplasa sistemul prin curte, sa fie portabil, usor de manevrat si de instalat. Am reusit, in patru minute luneta este mutata la un nou punct si gata de observatii.'' ----------------------------------- nightwatch30 24 Aug 2025 13:59 ----------------------------------- A trecut deja un an de la deschiderea acestui subiect și consider potrivit să adaug câteva completări. Interesul meu principal se îndreaptă către istoria astronomiei și către reconstrucția lunetelor simple din secolul al XVII-lea, adaptată epocii moderne. Anul 2025 este unul cu semnificație aparte, marcând 400 de ani de la nașterea lui Giovanni Domenico Cassini – mare astronom care a descoperit Marea Pată Roșie de pe Jupiter, umbrele sateliților galileeni, Diviziunea Cassini, precum și mai mulți sateliți ai lui Saturn: Rhea, Iapetus, Tethys și Dione. Tot el a fost primul care a determinat cu precizie perioada de rotație a planetelor Jupiter și Marte, realizând aceste observații cu ajutorul telescoapelor construite de Campani și nu numai. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, optica telescoapelor a cunoscut o îmbunătățire semnificativă prin introducerea polizării pe hârtie. Înainte de 1640, lentilele erau polizate pe pâslă cu Tripoli (oxid roșu de Veneția). Această metodă producea lentile foarte lucioase, însă contactul dintre pâslă și sticlă era deficitar: din 30 de lentile polizate, doar aproximativ 5 atingeau o calitate optică aproape limitată de difracție. Prin contrast, polizarea pe hârtie oferea o suprafață mai precisă din punct de vedere optic, chiar dacă transparența și luciul nu erau la fel de pronunțate. În acest an am inițiat un proiect dedicat refacerii procesului de polizare pe pâslă și a metodelor de manufacturare a lentilelor din secolul al XVII-lea. După 1650, majoritatea obiectivelor erau polizate pe hârtie, în timp ce ocularele continuau să fie polizate pe pâslă, deoarece lentilele cu rază de curbură mare și focale scurte nu puteau fi finisate cu aceeași precizie prin metoda pe hârtie. Tot în acest an am intrat în posesia unei lentile obiectiv realizate din sticlă veche germană, foarte asemănătoare celor produse de Giuseppe Campani, probabil provenind din același tip de material. Lentila are diametrul de 101 mm și distanța focală de 12 m. Pentru observații am amenajat în curtea mea un spațiu dedicat lunetelor aeriene. Am achiziționat un stâlp telescopic pe care am montat o montură EQ1, unde este fixată celula obiectivului. Direcționarea monturii se face prin intermediul unor sfori, permițând vizarea oricărei regiuni de pe cer. Stâlpul poate fi extins până la 6 m înălțime, iar cu lentila de 12 m focală pot observa obiecte aflate la aproximativ 28° deasupra orizontului, atunci când este ridicat la maxim. Lentila are in interior mici bule de aer asemanatoare sticlelor din veacul al 17-lea dar foarte putine si un numar mare de gropite la suprafata chiar si asa nu am detectat defecte in sticla este la fel de buna sticla precum sortimentele de sticla buna soda lime de azi, am intalnit si sticla bk7 cu defecte notabile in ea. Imaginiile sunt fabuloase. https://www.youtube.com/watch?v=ZUSsstt_u8s Întregul sistem este portabil: atât stâlpul, cât și baza sa pot fi mutate cu ușurință, ceea ce îl face un instrument flexibil și adaptabil, nefiind fixat permanent. Se pot monta lentile si mai mari cu focala pana la 20 de metri, anul acesta am finalizat o lentila biconvexa simplet cu focala de 21m de metri doar experimental avand 62mm diametru. Voi discuta mai pe larg despre manufacturarea optica in sec al 17-lea cat si despre ce puteau observa astronomii la vremea respectiva. ----------------------------------- nightwatch30 24 Aug 2025 14:38 ----------------------------------- Anul acesta am demarat cel mai mare proiect de reconstrucție optică a lunetelor din secolul al XVII-lea, fiind cred primul care polizează pe hârtie din cărți vechi cu pudră uscată de CeO₂, așa cum se făcea în acea perioadă. Am șlefuit mai multe lentile, dintre care o parte au fost puse la vânzare la topicul de vânzări. Am muncit mult la ele, până „mi-a sărit capacele”. Este extrem de dificil să realizezi astfel de replici, din moment ce toți opticienii din secolul al XVII-lea își țineau în secret detaliile tehnice legate de manufacturarea acestor lentile. A trebuit, mai întâi de toate, să caut surse; fiind pe forumul ATS, colegii mei au găsit referințe din 1640–1650 legate de polizarea pe hârtie. Aceasta era metoda principală de polizare a lentilelor după 1650. Marele Giuseppe Campani își poliza lentilele pe hârtie, la fel Eustachio Divini, Huygens, Borelli etc. Primul set a fost compus din lentile de 47 mm diametru, cu focale între 1324 și 3113 mm, folosite la un diametru util de 40 mm, adică un indice al cromatismului de 1,9–2, identic cu lentilele lui Giuseppe Campani. Pentru a realiza lentilele, eu de fapt șlefuiesc trei lentile pe o față a matritei din sticla 2x diametrul lentileor fiind matrite supradiametrale de 96 mm diametru, pe rând (ambele fețe ale lentilelor), iar apoi, după ce le-am terminat de polizat, pe aceeași matrita pot șlefui alte trei lentile pe cealaltă față, adică șase lentile folosind o singură matrita. În secolul al XVII-lea se foloseau matrite supradiametrale metalice din alamă și cupru. Aproape toți au șlefuit astfel până în 1700, când Hartsoeker a început să șlefuiască pe matrite din sticlă și să polizeze pe aceeași matrita, exact cum fac și eu. Totuși, nu existau mari diferențe în rezultatul optic, fiind în general același ca și pe matritele metalice. De regulă, aceste matrite metalice erau degroșate la strung, cu raza lor de curbură prestabilită, exact cum se fac și astăzi oglinzile mari de telescop, pentru a reduce timpul de șlefuire. Matritele metalice pentru lentile biconvexe și plan-convexe erau concave, iar pentru lentile concave sau negative erau convexe. Șlefuirea pe sticlă generează, practic, în timp concavitatea matricei și „sapi” în ea pe măsură ce avansezi treptat cu lentilele. La finalul șlefuirii cu abrazivi cei mai fini se ajustează distanța focală. Practic, eu trebuie să termin de finisat lentila înainte să ajung la focala prestabilită, iar apoi mai rămâne un tip de șlefuire până când suprafața devine foarte netedă și fără impurități; abia atunci se poate începe polizarea pe hârtie. Hârtia se lipește pe matrita concavă cu un lipici tip super-glue pe bază de apă sau gumă arabică, după preferință. Guma arabică era folosită și în secolul al XVII-lea pentru lipirea hârtiei (Giuseppe Campani folosea guma arabică și hârtie de polizat Fabriano). Procesul de lipire și presare a lentilei este extrem de rapid, realizându-se în 2–3 minute; apoi trebuie să aștepți între 10 și 20 de minute până se întărește lipiciul (în funcție de grosimea lui) și abia după aceea se poate poliza. Polizarea este foarte ușoară: se pune puțin praf de CeO₂ pe hârtie, se presează ușor și se distribuie cu lentila, iar apoi se polizează. Imediat după o rotație în jurul postului de lucru se realizează contactul. Se polizează până când hârtia se uzează și nu mai are efect, apoi se înlocuiește cu alta. De regulă, hârtia trebuie schimbată de aproximativ 5 ori pe lentilă până la polizarea completă. Totuși, suprafața nu va fi foarte lucioasă, dar va fi mult mai bună din punct de vedere optic, cu linii Ronchi drepte la diametrul util și chiar foarte bune la unele lentile, având linii Ronchi perfect drepte pe întreg diametrul lentilei, în funcție de contactul dintre hârtie și lentilă. Pentru acest proces folosesc hârtie din cărți vechi, din anii ’50–’90. Nu contează exact anul, important este ca hârtia să nu aibă foarte multă celuloză (sau chiar deloc), să fie subțire și cu o textură foarte netedă, spre deosebire de hârtia modernă de astăzi. Am facut mai multe seturi cu diverse focale, Lentile de 47mm focala 3113mm Lentile de 47mm focala 2500 pana la 2400 Lentile de 47mm focala 1890 pana la 1800mm Lentile de 52mm focala 3200mm Lentile de 47mm focala 1530-1520mm Urmează alte seturi noi în fabricație, cu focala de 1330 mm, și voi începe demararea unor proiecte uriașe. În principal, doresc să realizez o lentilă asemănătoare cu cea cu care Cassini a descoperit Marea Pată Roșie și umbrele sateliților lui Jupiter, adică de 17 picioare (5,5 m focală) și 60 mm diametru. De asemenea, intenționez să realizez trei lentile de 38 mm, având același diametru brut precum lentila lui Galileo, cu care a descoperit sateliții lui Jupiter; acestea le voi poliza pe pâslă. În ultima fază, doresc să șlefuiesc o lentilă de 34 picioare, replica care Cassini a descoperit diviziunea din inelele lui Saturn. Am deja materialele și sticla necesara pentru acest proiect. La final, lentilele mele sunt testate cu ajutorul testului Ronchi, și este remarcabil faptul că rezultatele sunt identice cu cele obținute de lentilele lui Campani. Adică, am obținut aproape același tip de linii Ronchi ca și lentilele lui Campani, după polizarea pe hârtie, la aproximativ 90% dintre lentile. ----------------------------------- Mircea Pteancu 24 Aug 2025 17:18 ----------------------------------- Progresele tale in slefuirea de lentile simplet sunt impresionante si sunt apreciate ca atare de cunoscatori precum Roger Ceragioli. In alta ordine de idei, acum poti, prin amabalitatea forumului, sa continui tu acest topic interesant. Mircea ----------------------------------- Mircea Pteancu 25 Oct 2025 11:39 ----------------------------------- Despre ''Societatea pentru Istoria Astronomiei / Society for the History of Astronomy'' am mai vorbit in aceasta sectiune a forumului. Ea il are ca presedinte pe Allan Chapman. Este o societate strans legata de Sectiunea de Istorie a British Astronomical Society, prezidata de Mike Frost. https://britastro.org/sections/historical In buletinul informativ SHA e-News, volum 17, nr. 4, pentru Noiembrie 2025, editat de David Sellers, a aparut la pagina 14 o nota despre activitatea lui Ovidiu Cotcas. Nota comenteaza un articol in care Ovidiu descrie experimentele sale de confectionare a lentilelor pentru lunete simplet folosind tehnici similare celor din secolul XVII. Nu am sa fac alte comentarii decat ca articolul lui Ovidiu este catalogat drept ''fascinant''. Aceasta activitate face parte din cercetarea lui Roger Ceragioli cu privire la ''inventia lunetei''. Dupa cum vedem in topicurile pe care vi le-am selectat mai jos, de pe forumul Antique Telescope Society, este o cercetare cu pronuntat caracter de reconstituire/ reenactment. Topicul lui Ovidiu, de pe acel forum, despre ''Making singlet biconvex symetric objective lenses and 17 century's replica'' a fost declarat ''Topic of distinction''. https://ats-forum.groups.io/g/ATS-Forum/search?p=%2C%2C%2C20%2C0%2C0%2C0&q=singlet Asa cum a subliniat Ovidiu in articolul sau, opticienii din acea vreme erau partizanii secretului profesional si se cunosc putine lucruri despre tehnologia folosita de ei. Asa ca Roger, impreuna cu Nicolas de Hilster, Walter Stephani si, nu in ultimul rand, Ovidiu Cotcas - dar si altii - cerceteaza prin experimentare si recreaza acele tehnici. In aceasta activitate, Ovidiu si-a asumat un rol de frunte, reusind sa redescopere - de exemplu - tehnicile de polisare pe hartie, mult folosita de marele Campani. Urmaresc de ani de zile desfasurarea acestor cercetari si experiente si sunt incantat sa aflu nenumarate detalii noi, interesante si , uneori, de-a dreptul fascinante. Felicitari lui Ovidiu, spor la munca atat lui cat si intregii echipe Ceragioli. Nu am nici o indoiala ca rezultatele deja obtinute de ei, si care vor fi publicate formal dupa rigorile comunitatii stiintifice, vor lasa o amprenta de nesters in istoria telescopului si, deci, a Astronomiei ! Atasez captura de ecran a notei din SHA e News, comentata mai sus. (Cerandu-mi scuze ca v-am plictisit cu asemenea lucruri cu adevarat astronomice, sa ne intoarcem la discutiile noastre inteligente despre reclamele si binoclurile chinezesti.) Mircea ----------------------------------- CristiB 25 Oct 2025 21:12 ----------------------------------- (Cerandu-mi scuze ca v-am plictisit cu asemenea lucruri cu adevarat astronomice, sa ne intoarcem la discutiile noastre inteligente despre reclamele si binoclurile chinezesti.) Mircea Mircea, titanii s-au nascut din suma experiențelor. Lucrul asta e de necontestat si dainuieste de o vesnicie. Ai ajuns in punctul in care experienta bate orice șovăire, asta e clar. Inteligenta pe care o poseda orice fiinta e limitata, chiar si a ta. Problema apare cand cineva se crede atotstiutor. El are buzduganul in mana si stie ca poate asupri pe oricine cu el. Rezultatul e ca se poate transforma intr-o brută, uitand ca in momentul cand purta pelince habar nu avea ca se afla pe planeta Pamant. Bineinteles ca in urma profesorului se mai nasc si altii, iar acesti altii trebuie sa invete si ei, pentru ca sunt fire proaspete, fragile... Le dam in cap cu cunoasterea noastra si ii nimicim din fașă sau le spunem prietenos: Eu cu al meu Nikon 10x 50 produs in China am avut nenumarate momente in care cerul a fost mai mult decat prietenos cu mine! ----------------------------------- Mircea Pteancu 25 Oct 2025 21:54 ----------------------------------- Cristi Da, am fost sarcastic si, din pacate, am de ce. Poti sa o dai la intors cum vrei dar starea vegetativ-legumicola a astronomilor amatori romani este de neinteles. Si fac acest lucru pentru ca-mi pasa de ei si ma supara sa-i vad atat de letargici. Cand am vazut activ butonul de la Istoria Astronomiei am crezut ca a aparut vreun comentariu despre lunetele simplet sau despre activitatea lui Ovidiu. Iar m-am inselat, orice numai nu Astronomie. Este singurul subiect pe care vreau sa-l discut, restul au importanta dar minora. Mircea ----------------------------------- CristiB 25 Oct 2025 22:03 ----------------------------------- Da, si un Titan are voie sa fie sarcastic, dar astia micii nu vor intelege nimic. Te inteleg pana in maduva oaselor, dar ai doar doua posibilitati, ori esti bland cu cei ce habar nu au.....ori iti etalezi cunoasterea pe care nu ti-o neaga nimeni...dar esti singur ! Titanii sunt mereu independenti. ----------------------------------- tudor 26 Oct 2025 08:13 ----------------------------------- Si eu il inteleg pe Mircea si are dreptate! Cu instrument chinezesc, japonez, german sau austriac nu contează cu ce, ce este important este sa începem sa observam cerul si astfel sa se nasca discutii interesante pe diferite teme astro. Toti suntem un fel de "titani" când privim cu interes stelele indiferent ce instrument folosim și astfel vom avea pe ce discuta astronomie observationala. Aceasta frumoasa pasiune e cea care defapt contează cel mai mult pe acest site. Mircea nu este elitist, ci din potriva ne-a încurajat pe toți sa facem observatii astronomice cu instrumentele din dotarea fiecaruia. Chiar daca ni s-ar parea neînsemnate si lipsite de importanta observatiile noastre, Mircea ne-a încurajat pe toți sa facem observatii și sa le discutam apoi între noi aici pe site fără pretenții de superioritate. Iar topicul asta face o treaba superba, un fel de "arheologie" și "restaurare" în astronomia observationala, incercand sa faca o reconstituire, chiar și parțială, a instrumentelor vechi. ----------------------------------- Mircea Pteancu 26 Oct 2025 16:42 ----------------------------------- CristiB La acest topic vorbim despre cunostintele si abilitatile altora. Mai ales in postarea despre nota din SHA eNews eu chiar nu contez, doar am semnalat-o. Nu vad acolo nici titani, nici singularitati sau alte d-alea. Tema este luneta simplet si realizarile lui Ovidiu Cotcas. Sau ale altora din acest domeniu. Despre ele ar fi util sa ai ceva de spus, multumesc. Tudor Asa este. Astronomia este stiinta observationala, nu observatii, nu Astronomie, nu astronom. Mircea ----------------------------------- Erwin 29 Oct 2025 15:08 ----------------------------------- Mircea, doar forumul a devenit desuet, se observă, se învață și se construiește de multe ori mai mult decât apare pe aici, în privința asta poți sta liniștit. Felicitări și succes lui Ovidiu în continuare. ----------------------------------- Mircea Pteancu 30 Oct 2025 13:07 ----------------------------------- Multumesc Erwin ! Inteleg ce spui, si Armand imi repeta aceasta dar nu este asa. In urma cu cativa ani, prietenul meu Virgil Scurtu mi-a pasat parola lui de FB ca sa-l ajut, sa elimin tot felul de cereri de prietenie si mesaje care-l incurcau. Pe Scurtu nu l-a pasionat si interesat vreodata cu adevarat spatiul virtual. Ca daca l-ar fi interesat, avea o minte foarte mobilata, ar fi fost o stea a Internetului. Sa revenim ... asa ca vreun an si jumatate am fost prezent pe FB si am vazut ce se intampla. Forumul este doar invechit dar structural este un instrument incomparabil mai sistematizat ca FB. Pe FB informatia este dezorganizata si efemera din cauza accentului pus exclusiv pe noutate. Nu conteaza ca majoritatea noutatilor sunt exclamatii idioate gen ''wow'', acestea au prioritate absoluta. Si de dragul lor, se balmajeste, searhiveaza ne sistematizat restul, tot restul. Pe servere pe care ori nu ai acces ... ori nu ai acces. Acolo pe FB nu gasesti nimic. Ca e bun de ceva FB e pura iluzie, iluzia actualitatii. Nu-i bun pentru comert si nici nu-i bun pentru discutii de natura tehnica unde ai nevoie de arhive cautabile si perene. Oricum, si FB -ul mult admirat si laudat pe nemeritate, a intrat deja in crepuscul. Mircea ----------------------------------- Erwin 31 Oct 2025 12:33 ----------------------------------- Știu ce zici și sunt de acord, Mircea. Dar nu la FB m-am referit în mesajul meu ci la realitatea de zi cu zi, de băieții tineri și entuziaști cu care am interacționat mult în ultimii ani. Există tinere speranțe, în ciuda Dobi-Tok-ului care a capturat multe minți. {end_offtopic} ----------------------------------- Mircea Pteancu 02 Noi 2025 15:27 ----------------------------------- Asa cum v-am povestit mai sus, Ovidiu participa activ la reconstituirea tehnologiei de producere a lentilelor gen secolul XVII. Mai jos puteti citi despre testarea pe cerul real a unor lunete simplet cu lentile polisate pe fetru, comparate cu cele polisate pe hartie, teste observationale efectuate de Ovidiu pe 29 si 30 Octombrie. Ovidiu Cotcas a scris: cu refractoare simplet (singlet) de 2,2 m si 2,1 m, cu o apertura de 37 mmSaturn s-a prezentat, de asemenea, mai bine prin lentila polisata pe fetru decat prin cea polisata pe hartie (Nr. 2). Am putut atinge o marire maxima utila de 133x pe Luna, cu detalii bine definite, in timp ce prin lentila polisata pe hartie am obtinut imagini bune pana la maxim 108x. Aici se afla o inregistrare video care ilustreaza imaginile Lunii obtinute cu lentila de 2,1 m folosind un ocular Plossl de 20 mm: https://www.youtube.com/watch?v=h9vmzWBOqIc Multe dintre observatiile recente au fost realizate utilizand oculare Kepler artizanale, cu distante focale de 20 mm, 14 mm si 11 mm. Am selectat lentilele cu focala scurta de cea mai buna calitate pe care le aveam, iar rezultatele optice sunt excelente. De asemenea, confectionez adaptoare pentru lentile cu distante focale mai mari. Observatia lui Jupiter - 30 octombrie, cu refractoarele cu focalele de 1320 mm, respectiv 1300 mm, intre orele 00:30 si 01:40 TLR. Am observat planeta Jupiter folosind lentila polisata pe hartie, cu distanta focala de 1320 mm (obiectiv de 28 mm diametru util), cat si cu lentila polisata pe fetru de 1300 mm, ambele utilizate la aceeasi deschidere efectiva de 25 mm. Lentila polisata pe fetru (25 mm deschidere efectiva): Fata de observatiile din luna August, benzile ecuatoriale ale lui Jupiter sunt acum mult mai usor de detectat cu aceasta lentila, datorita seeingului excelent. Cu ocularele Kepler (20 mm, 14 mm si 11 mm), benzile principale se observa clar. Imaginea oferita de ocularul de 11 mm a fost deosebit de impresionanta - banda polara sudica si separatia dintre benzile polare si ecuatoriale au fost evidente si clare. Lentila polisata pe hartie (1320 mm): Contrastul general a fost mai bun, iar benzile de nori s-au evidentiat mai clar. La o deschidere de 25 mm, acestea erau deja vizibile, iar prin extinderea diafragmei la 28 mm, benzile s-au remarcat si mai pronuntat comparativ cu imaginea prin lentila polisata pe fetru. Contrastul a fost superior, iar detaliile atmosferice joviene se reliefau foarte bine. Diferenta nu a fost semnificativa, in principal pentru ca deschiderea lentilei polisate pe hartie a fost marita astfel incat a putut oferi detalii mai bune iar benzile s-au putut observa mai usor, totusi, lentila polisata pe hartie ofera un contrast putin mai ridicat. Ambele obiective (cu distante focale de aproximativ 1,3 m) prezinta o calitate optica mai buna decat cea a lentilelor de 2,1 m si 2,2 m. In ansamblu, lentila polisata pe hartie ofera un contrast mai bun si o difractie stelara mai curata decat cea polisata pe fetru. Totusi, lentila polisata pe fetru ramane de foarte buna calitate - reda detaliile atmosferice principale ale lui Jupiter, doar cu un contrast ceva mai redus. Stelele duble, precum Castor, apar foarte bine definite prin ambele obiective. Jupiter observat cu lentilele de 2,1 m si 2,2 m: Lentila de 2,1 m polisata pe fetru ofera o imagine excelenta, mult superioara celei polisate pe hartie. La 107x (ocular Kepler), Jupiter prezinta un contrast foarte bun si detalii atmosferice clare. Benzile ecuatoriale si polare se disting fara efort. Chiar si la 142x (ocular Plossl de 15 mm), imaginea isi pastreaza claritatea, desi scade usor luminozitatea. Aproximativ 107x reprezinta marirea optima pentru aceasta lentila in observatiile lui Jupiter. Cu lentila polisata pe hartie de 2,2 m, diferentele in calitatea imaginii si detaliilor nu sunt mari, in principiu sunt la fel. Totusi, daca ambele lentile ar fi fost fabricate la acelasi nivel de precizie optica, lentila polisata pe hartie ar fi putut oferi un contrast usor mai bun si o imagine mai ascutita si o claritate mai buna a imaginilor de difractie stelara decat cea polisata pe fetru. La 108x, Jupiter arata bine, dar nu la fel de contrastat ca prin lentila polisata pe fetru; nivelul detaliilor este similar la o deschidere de 37 mm. Comparand lentila de 1320 mm polisata pe hartie cu cea de 1300 mm polisata pe fetru, prima ofera un contrast mai ridicat si o vizibilitate mai buna a detaliilor fine. Pentru ca aceasta diferenta sa fie evidenta, ambele lentile trebuie sa aiba o calitate optica echivalenta, iar polisarea cu hartie trebuie realizata corect, cu un contact uniform intre suprafete si un model Ronchi perfect liniar. Observatii cu lunetele aeriene cu focale de 3,4 m, respectiv 3,5 m: Folosind lentila polisata pe fetru ''replica Huygens'' (focala de 3,5 m) la o deschidere de 40 mm si o marire de 87x (ocular Plossl de 40 mm), imaginile lunare au fost foarte bune. La o diafragmare de 38 mm, imaginea a devenit si mai clara, desi usor mai intunecata. Lentila prezinta o performanta excelenta, chiar si in prezenta unor mici defecte de suprafata, oferind figuri de difractie bine definite si imagini curate ale stelelor duble la 40 mm deschidere. Saturn s-a vazut excelent la 40 mm, fiind asemanatoare cu desenul lui Huygens obtinut cu telescopul sau de 12 picioare (vezi mai jos). Totusi, nu am reusit sa observ planeta Jupiter cu lentila de 3,5 m. Cu lentila polisata pe hartie (focala de 3,4 m) si o deschidere de 46 mm, calitatea imaginii s-a imbunatatit considerabil - se observa detalii foarte fine in figurile de difractie ale stelelor stralucitoare si imagini lunare exceptional de clare la 136x (ocular Plossl). Seeingul a fost, de asemenea, excelent, contribuind la claritatea generala. Saturn a prezentat o imagine curata si detaliata a inelelor, cu o imbunatatire evidenta fata de lentilele de 2,1 m si 2,2 m (testate ambele la 37 mm deschidere). Inelele au fost vizibile foarte clar la 136x cu lentila polisata pe hartie (ocular Kellner de 25 mm). Pentru Saturn, mariri mari pot fi utilizate fara pierdere de contrast, spre deosebire de Jupiter. Comparand lentila de 2,2 m polisata pe hartie cu cea de 2,1 m polisata pe fetru, cea din urma ofera rezultate mai bune datorita calitatii optice superioare si executiei mecanice mai precise. Totusi, daca ambele ar fi fost realizate cu aceeasi precizie de suprafata, lentila polisata pe hartie ar fi depasit-o, oferind o imagine mai clara, cu contrast mai mare si figuri de difractie mai curate. Imaginile obtinute cu Lentila Nr. 3 (focala 3,4 m) sunt excelente pana la 133x pentru observatiile lunare, planetare si stelare. Pe stele se pot folosi mariri chiar mai mari decat pe Luna sau planete, fara degradarea calitatii imaginii. Steaua dubla Mizar prezinta discuri Airy frumoase, vizibil mai clare decat prin lentila polisata pe fetru - bine definite, perfect circulare si clar separate la 85x. ----------------------------------- Mircea Pteancu 06 Noi 2025 12:16 ----------------------------------- Experimentele si testele lui Ovidiu cu lunetele simplet continua. Astfel, Ovidiu a scris: Observatii cu luneta cu obiectiv polisat pe fetru, focala 1300 mm la 28mm diametru: Problema a fost clarificata: lentilele polisate pe hartie ofera cele mai bune imagini de difractie stelara si un contrast superior la observatiile planetare. La observarea Lunii prin ambele lentile, nu exista diferente semnificative in calitatea imaginii - este dificil de stabilit care dintre ele are performante optice mai bune. Calitatea optica a ambelor lentile, utilizate la o deschidere efectiva de 28 mm diametru, este foarte buna; testul Ronchi efectuat pe stele arata linii perfect drepte, indicand o suprafata optica corect figurata. In ceea ce priveste imaginile de difractie, lentila polisata pe hartie obtine rezultate superioare, in timp ce lentila polisata pe fetru se situeaza pe ultimul loc. Prin lentila polisata pe fetru, stelele precum Altair, Vega si Mirach apar complet albe, indiferent de culoarea lor spectrala reala. Primul inel de difractie este alb cu o usoara nuanta rosiatica si foarte subtire, urmat de alte doua inele concentric dispuse, mai mici si mai putin luminoase. Observatia a fost efectuata cu un ocular Kepler, cu focala de 11 mm, alcatuit dintr-o lentila plan-convexa, oferind o marire de 118x. Planetele, in special Saturn, se vad bine la 118x - inelele apar ca o linie fina si clara. La o marire mai mica, de 92x (cu ocular Kepler de 14 mm), imaginea devine mai luminoasa, mentinandu-si contrastul. La o deschidere redusa la 25 mm, structura de difractie ramane aceeasi, insa discul Airy devine usor mai mare. Lentila polisata pe hartie, focala 1320 mm, diametru 28 mm Discurile Airy ale stelelor Vega, Altair, Mirach si Gamma Andromedae - in special Vega si Altair - sunt foarte bine definite, cu un disc Airy mai mare si mai clar, de culoare usor galbuie si cu un contrast excelent. Primul inel de difractie este rosu si considerabil mai gros decat cel observat la lentila polisata pe fetru, urmat de alte trei inele concentrice de luminozitate redusa. Imaginile obtinute sunt asemanatoare cu cele furnizate de lentila polisata pe pasla a refractorului de 28/1200 mm. Ambele prezinta aceleasi caracteristici de difractie, insa imaginile obtinute prin lentila polisata pe pasla au un contrast ceva mai ridicat, desi structura optica este identica. Planeta Saturn apare mai clara si mai bine definita prin lentila polisata pe hartie, cu aproximativ 10% fata de cea polisata pe fetru. Diferenta nu este majora, insa la stele avantajul lentilei polisate pe hartie este semnificativ - aproape 50 % imbunatatire in calitatea imaginilor de difractie fata de lentila polisata pe fetru. Metoda istorica de polisare pe hartie produce suprafete optice de calitate foarte buna, capabile sa redea imagini de difractie precise, comparabile cu cele obtinute prin polisare pe pasla. Observatii asupra planetei Jupiter Rezultatele sunt similare: lentila polisata pe hartie ofera un contrast mai bun. Benzile ecuatoriale si zonele polare sunt mult mai evidente decat prin lentila polisata pe fetru - o imbunatatire de aproximativ 10% in contrast si claritatea detaliilor atmosferice. Principalele benzi de nori si centurile polare se disting mai clar si mai usor prin lentila polisata pe hartie. Observatii facute cu oculare Kepler 14 - 11mm prin ambele lentile. Observatii asupra stelelor duble Stelele duble, precum Mizar, Gamma Andromedae si Albireo, se vad foarte bine prin ambele lentile. Totusi, structura de difractie este mai precisa prin lentila polisata pe hartie, unde discurile Airy sunt mai mici, mai clare si bine separate. Observatii cu telescoapele aeriene de 3,5 m si 3,4 m Rezultatele sunt asemanatoare. Saturn se observa foarte bine prin lentila polisata pe fetru de 3,5 m, la o deschidere de 40 mm si o marire de 87x (ocular Plossl de 40 mm). La mariri mai mari, imaginea se degradeaza vizibil. Prin lentila polisata pe hartie de 3,4 m, la o deschidere de 46 mm, imaginea obtinuta la 85x (ocular Plossl de 40 mm) este mult mai clara, discul planetei prezinta un contrast sporit si o luminozitate mai mare, iar inelul este foarte bine delimitat. La 133x se mentin aceleasi caracteristici, cu o usoara scadere a contrastului. Luna se observa exceptional prin ambele lentile, in special prin cea polisata pe hartie, la 133x imaginea are un efect vizual impresionant. Aberatia cromatica este vizibila, dar poate fi corectata aproape complet prin utilizarea unui filtru galben-inchis, oferind cele mai bune imagini lunare obtinute pana in prezent. Comportamentul optic pe stele Prin lentila polisata pe fetru (deschidere 46 mm), discul Airy este alb, iar structura de difractie este identica cu cea observata in refractorul mic, la 87x cu ocular Plossl. Stelele apar mult mai luminoase datorita deschiderii mai mari. Prin lentila polisata pe hartie (46 mm deschidere, 85x cu ocular Plossl de 40 mm), imaginea este vizibil imbunatatita: caracteristicile de difractie sunt foarte clare, discul Airy al stelelor este galbui, mai bine definit si cu un contrast superior fata de lentila polisata pe fetru. Primul inel de difractie este rosu si semnificativ mai gros decat la lentila polisata pe fetru. Concluzie Rezultatele sunt remarcabile. Conditiile de seeing au fost considerabil mai bune in aceasta sesiune de observatii decat in noaptea precedenta. Lentilele polisate pe hartie demonstreaza o performanta optica excelenta, producand imagini de difractie bine definite si un contrast mai ridicat decat lentilele polisate pe fetru - atat in observatiile stelare, cat si in cele planetare. Ovidiu Cotcas ----------------------------------- Mircea Pteancu 06 Dec 2025 00:39 ----------------------------------- Mai jos puteti citi raportul de observatii din 3 Noiembrie a.c. al lui Ovidiu Cotcas, folosind lunete simplet de constructie proprie. Ovidiu a scris: '' Observatii 3 Noiembre Testele au aratat ca imaginile obtinute sunt foarte bune prin ambele lentile, atat cea polisata pe pasla, cat si cea polisata pe hartie. Totusi, pasla are un efect distinct in procesul de polisare comparativ cu hartia. Hartia este mai sensibila din acest punct de vedere: nu permite intotdeauna atingerea unui grad maxim de finisare optica, adica obtinerea unei suprafete complet lucioase. Pasla, in schimb, permite acest lucru si ofera un avantaj major, mai ales prin faptul ca nu necesita inlocuire frecventa, asigurand un contact constant intre suprafata lentilei si polizor. Am efectuat observatii cu lentilele de 2.2 m si 2.1 m focala, de aceasta data la un diametru de 34 mm, respectiv 33 mm pentru lentila polisata pe pasla. Imaginile au fost deosebite si foarte clare la ambele lentile. Interesant este ca, la diametrul de 33 mm, lentila polisata pe pasla produce discuri Airy perfect circulare, cu un prim inel de difractie rosu, similar cu cel obtinut la lentila polisata pe hartie. Totusi, discul Airy al lentilei de 2.2 m la 34 mm diametru este mai bine definit si mai contrastant. In sfarsit pot merge pana la 157x cu ocularul Kepler de 14 mm, obtinand imagini luminoase si foarte clare ale Lunii. Saturn este mult mai clar decat inainte, la 157x cu ocularul Kepler de 14 mm; in comparatie cu lentila polisata pe fetru, imaginea este net superioara, cu un contrast optic mai ridicat. La mariri mai mici, de aproximativ 110x, Saturn apare mai luminos si mult mai clar, cu o imagine bine definita; inelul planetar este usor de distins si se evidentiaza foarte bine. Discurile Airy ale stelelor sunt remarcabile si mult mai bine definite decat cele obtinute prin lentila polisata pe fetru: discul Airy este foarte clar, cu o usoara tenta galbuie, iar primul inel de difractie este gros si rosiatic, urmat de alte trei inele concentrice mai slabe in luminozitate. Aceste detalii se observa cu ocularul Kepler de 20 mm la 110x. Stelele stralucitoare observate prin lentila polisata pe fetru, cu focala de 2.1 m, apar albe, iar primul inel de difractie este subtire, alb-rosiatic, la diametrul de 37 mm si marirea de 107x (ocular Kepler de 20 mm). Exista avantaje si dezavantaje la ambele tipuri de lentile, atat in aspectul discurilor Airy, cat si la observatia planetelor. De exemplu, la Luna, imaginile sunt practic identice — nu se poate face distinctia care lentila ofera performanta mai buna. Totusi, personal, prefer lentila polisata pe pasla, cu conditia ca suprafata sa fie foarte bine slefuita si uniforma, pentru a obtine o calitate optica ridicata. Secretul consta in finisaj, nu in polisare propriu-zisa, deoarece pasla este un material brut: se adauga doar apa si se polizeaza fara a tine cont strict de presiunea sau contactul local dintre polizor si lentila.( idea e sa mentii presiunea constanta si totul decurge normal). Polisarea pe pasla tinde sa fie uniforma, in timp ce polisarea pe hartie este mai dificila — de multe ori zona centrala sau marginea lentilei se poliseasa in mod inegal, facand dificil obtinerea unui contact perfect uniform. Saturn a prezentat o imagine frumoasa si foarte clara prin lentila polisata pe pasla, iar Jupiter a fost exceptional la diametrul de 34 mm si deosebit de detaliat la 37 mm — un adevarat ,,wow factor''. Am reusit sa disting si Marea Pata Rosie (GRS) ca un mic cerc foarte fin, la 107x cu ocularul Kepler de 20 mm, in jurul orelor 23:40–00:00. A fost o observatie fenomenala. Astazi am luat lentila polisata pe hartie, cu focala de 2.2 m, si am incercat sa o corectez cat mai bine posibil pana cand am obtinut imagini bune la diametrul de 37 mm. Dupa aproximativ 20 de minute de re-polisare si corectie pe hartie, am ajuns la o figura optica mult mai buna, cu linii Ronchi mult mai drepte. Am continuat polisarea pana cand liniile au devenit similare cu cele obtinute la lentila de 2.1 m; cu fetru acest lucru este imposibil, dar cu hartie functioneaza foarte bine. Aceasta este Luna observata in aceasta seara prin lentila polisata pe hartie, cu focala de 2.2 m si diametrul de 37 mm, la o marire de 88x (ocular Kellner de 25 mm). https://www.youtube.com/watch?v=QrfBqWUadvI&t=18s In sfarsit pot merge pana la 157x cu ocularul Kepler de 14 mm, obtinand imagini luminoase si foarte clare ale Lunii. Saturn este mult mai clar decat inainte, la 157x cu ocularul Kepler de 14 mm; in comparatie cu lentila polisata pe fetru, imaginea este net superioara, cu un contrast optic mai ridicat. La mariri mai mici, de aproximativ 110x, Saturn apare mai luminos si mult mai clar, cu o imagine bine definita; inelul planetar este usor de distins si se evidentiaza foarte bine. Discurile Airy ale stelelor sunt remarcabile si mult mai bine definite decat cele obtinute prin lentila polisata pe fetru: discul Airy este foarte clar, cu o usoara tenta galbuie, iar primul inel de difractie este gros si rosiatic, urmat de alte trei inele concentrice mai slabe in luminozitate. Aceste detalii se observa cu ocularul Kepler de 20 mm la 110x. Stelele stralucitoare observate prin lentila polisata pe fetru, cu focala de 2.1 m, apar albe, iar primul inel de difractie este subtire, alb-rosiatic, la diametrul de 37 mm si marirea de 107x (ocular Kepler de 20 mm). Ovidiu '' ----------------------------------- tudor 06 Dec 2025 10:32 ----------------------------------- Deci ca o concluzie generală, acesta este clasamentul calității lentilelor în funcție de materialul folosit la polisare: pe locul III e polisarea cu Fetru, pe locul II e polisarea cu Hârtie, pe locul I e polisarea cu Pâsla. Hârtia și Pâsla sunt relativ similare dar procesul de șlefuite e mai simplu la Pâsla ----------------------------------- Stanescu Octavian 08 Dec 2025 13:05 ----------------------------------- calitatea maxima rezulta din polisare cu matrita cu smoala Gugolz sau (acculap smoala transparenta ) ----------------------------------- Mircea Pteancu 08 Dec 2025 22:13 ----------------------------------- Ovidiu a scris: '' Tavi are dreptate. Am realizat lentile simplet de aceeasi focala, setul unu = 1.3m si setul doi d= 2.2m focala, cu 3 lentile polisate diferit in fiecare: una pe fetru, a doua pe hartie si ultima pe smoala. Cea polisata pe smoala a avut cea mai buna calitate optica in fiecare ser. Pe locul doi s-a situat lentila polisata pe hartie iar ultimul loc l-a ocupat lentila polisata pe fetru. Toate ofera imagini bune dar lentila polisata pe smoala Gugolz are cea mai buna claritate si contrast. Nici lentila polisata pe hartie nu dezamageste avand imagini bune si limitate de difractie la diametru util de 37mm focala 2.2m.'' Mircea comenteaza: Si Roger Ceragioli sustine ferm ca polisarea pe smoala produce suprafata de cea mai buna calitate. Nu intamplator s-a si extins si este folosita de secole. Iar oglinzi parabolizate cred ca se puteau obtine numai prin polisare pe smoala. Poate ma insel dar nu prea tare. Ma rog, aici discutam in principal despre obiective simplet. Avem insa si colegi care slefuiesc oglinzi. Sunt putini, si unii si altii. Si nu din cauza ca nu ar avea cu cine sa discute, de la cine sa ceara sfaturi. Mircea ----------------------------------- zoth 09 Dec 2025 10:52 ----------------------------------- ... lentila polisata pe hartie nu dezamageste avand imagini bune si limitate de difractie la diametru util de 37mm focala 2.2m. Se poate sa detaliati putin aspectele subliniate din citatul de mai sus? Multumesc. ----------------------------------- Mircea Pteancu 11 Dec 2025 21:08 ----------------------------------- Pasiunea pentru reproducerea lunetelor arhaice si testarea lor observationala este impartasita de astronomi amatori din lumea larga. Unul dintre ei este userul Martym de pe Cloudy Nights. La acest link gasiti originalul unuia dintre mesajele sale. https://www.cloudynights.com/forums/topic/706490-17th-century-and-modern-single-lens-refractor/page/12/#comment-14436056 Iata mai jos traducerea postarii lui Martym, postare in care descrie compararea lunetei sale ''Hevelius'' D=40mm F/60, cu obiectiv confectionat de catre fostul nostru coleg TaviF si luneta sa Royal Astro F/ 12,5. Astrii observati au fost Luna in Ultim Patrar si planeta Saturn. Atasamentele sunt poze ale celor doua variante constructive ale lunetei ''Hevelius''. Prima varianta a fost construita cu tuburi de carton. Se zareste si luneta Royal Astro D=40mm. Martym a scris: '' Ieri, 30.11.25, am facut o comparatie directa intre luneta-reproducere Hevelius de 40 mm f/60, descrisa anterior, si luneta Royal Astro 40 mm f/12.5, cu obiectiv acromat de prin 1967. Obiectele de test au fost Luna in Ultim Patrar si planeta Saturn, aproximativ la o ora dupa apus. In telescopul Hevelius am folosit un ocular Huygens de 58 mm realizat de mine in raportul original 4-3-2, iar in Royal Astro un ocular Celestron ortoscopic de 12 mm. Ambele instrumente lucrau la aproximativ 41x. Eu si un alt observator faceam comparatii atente ale celor mai fine detalii de pe suprafata Lunii, in momentele de seeing bun, trecand de la un telescop la altul. In afara faptului ca Luna aparea usor mai intunecata in Hevelius decat in Astro Royal, am constatat ca imaginile erau egale in detalii; chiar si comparand adancimea umbrelor din cratere, nu am gasit nicio diferenta perceptibila. De asemenea, nu s-a observat aberatie cromatica pe muchia luminoasa a Lunii in telescopul Hevelius. Ma asteptam ca Royal Astro sa depaseasca Hevelius-ul, dar nu a fost asa. Ambele lentile au DPAC cu rezultate excelente. Trecand acum la Saturn, aici a fost marea surpriza a testului. Daca verifici un program planetariu vei vedea ca in seara testului inelele erau aproape pe muchie, dar nu complet. Ambele telescoape au aratat inelele la fel de bine, insa surpriza a venit la discul planetei: fara indoiala, imaginea discului in Hevelius a fost mai clara, mai bine definita, in timp ce in Royal Astro era usor mai moale. Am verificat de mai multe ori si Hevelius-ul, cu raportul sau lung f/60, a produs o imagine a discului mai clara decat Astro-ul f/12.5. Din nou, nu la fel de luminoasa, dar superioara ca definitie. Nu ma asteptam deloc la acest rezultat. Se pare ca maestrii opticieni ai secolului al XVII-lea aveau imagini mai bune ale Lunii si planetelor decat ne-am fi imaginat. Acesta este motivul pentru care am construit telescopul Hevelius: pentru a vedea aceleasi lucruri, in acelasi fel, in care le vedeau astronomii de la inceputuri. Autorul Richard Berry, colaborator al Sky and Telescope, a ajuns la aceeasi concluzie in articolul sau despre reproductia unui telescop Hevelius de 60 mm, afirmand ca imaginea obtinuta este comparabila cu cea a unui refractor achromat modern de 60 mm. De asemenea, el a mentionat ca aberatia cromatica nu este o problema semnificativa. Astfel am ajuns la aproximativ aceeasi concluzie in legatura cu vechile refractoare cu lentila simplet si cu focal foarte lung. Unii observatori ar putea crede ca descriemtelescoape magice capabili sa vada totul, dar imaginile reale obtinute prin aceste obiective singlet cu focala lunga sunt cu adevarat surprinzatoare. Cam cu doua sau trei opozitii ale lui Marte in urma, am dus telescopul la locul nostru de observatii din Chiefland Astronomy Village, Florida, unde a starnit curiozitatea celorlalti observatori. Marte era foarte aproape de opozitie, cu un diametru aparent de aproximativ 24 secunde de arc, cu Syrtis Major pe meridian si ambele calote polare vizibile. Toti cei care au privit au putut vedea detaliile intunecate si calotele polare. L-am invitat si pe Dr. Bob (cunoscut si aici pe forumurile CN), care a ramas uimit vazand calotele si Syrtis Major prin acest instrument. Bob a avut de-a lungul timpului telescoape din cele mai inalte clase optice. Lentila telescopului meu Hevelius a fost realizata de catre Tavi Florian din Romania si a venit insotita de test DPAC. Ocularele Huygens 4-3-2 au fost construite de mine folosind lentile plan-conveze de la Surplus Shed. As fi dorit sa folosesc lentile plan-conveze neacoperite, asa cum erau cele din secolul al XVII-lea, dar pentru lentila de ochi am gasit disponibil doar un element optic cu strat antireflex. Cu toate acestea, intregul ansamblu ramane o buna reproducere a instrumentelor aflate la dispozitia astronomilor din secolul al XVII-lea.'' ----------------------------------- Mircea Pteancu 12 Dec 2025 12:56 ----------------------------------- ... lentila polisata pe hartie nu dezamageste avand imagini bune si limitate de difractie la diametru util de 37mm focala 2.2m. Se poate sa detaliati putin aspectele subliniate din citatul de mai sus? Multumesc. Ovidiu a scris: ''Incerc sa-i raspund lui Silviu: Prin imagini de difractie ma refer la un disc Airy rotund, fara defecte, cu un cromatism acceptabil (1.6). Benzile de nori ale lui Jupiter se pot observa cu usurinta, planeta avand un aspect placut; atat benzile ecuatoriale, cat si cele temperate sunt vizibile, iar separatia dintre ele este clar evidentiata. Am putut observa si GRS, aflata la limita vizibilitatii si extrem de mica. Aceasta inseamna ca Cassini, cu luneta sa de 17 picioare, a putut vedea Pata Rosie cu suficienta usurinta pentru a calcula perioada de rotatie a lui Jupiter, de aproximativ 9 ore.'' ----------------------------------- zoth 12 Dec 2025 18:44 ----------------------------------- Va multumesc ambilor pentru raspunsurile detaliate :) ----------------------------------- Mircea Pteancu 20 Dec 2025 23:26 ----------------------------------- De ceva vreme ''am un fix'' cu privire la Texereau si ''Revue des constellations''. Lucrez intens la o sinteza a articolelor descriind aceasta imensa investigatie a cerului a astronomilor amatori francezi, coordonati de catre Sagot si Texereau. Investigatia a fost sintetizata intr-o carte care insa este aproape imposibil de cumparat. ( Sa traduc: cand e de vanzare, costa cam cat un telescop.) Si de ce scriu despre acestea, aici, la topicul de lunete simplet ? Pentru ca azi, apropiindu-ma de finalul articolelor adunate de pe unde le-am gasit, am ajuns la articolul despre constelatia Taurus. Sa va spun intai cateva lucruri despre ''Revue des constellations''. Obiectele incluse in trecerea in revista ( pe care eu am sa o denumesc, simplu si direct, ''revista'') au fost efectiv observate. Pe langa observatiile amatorilor raspanditi prin toata Franta, exista ''ochiul treaz'', un amator bine dotat si cu experienta care efectua observatii de control. Panoplia instrumentelor folosite in ''Revue'' este foarte larga. De obicei, au fost folosite lunete acromatice de la 55mm ( doi tzoli francezi) pana la patru toli ( 108mm), rareori mai mari. Reflectoarele cele mai frecvent folosite au fost de 150mm sau 197mm ( un 200mm asa mai ciobit) si pana la 320mm. Vedeta principala in ''Revue'' este, desigur, noul inventat telescop standard al SAF, cu apertura de 200mm si focala de 1200mm , adica F/6. Foarte frecvent sunt mentionate ''jumellles'' adica binocluri, de 40mm si 50mm sau chiar de opera, galileene. Ceea ce m-a frapat azi a fost ceva ce am citit in notele despre nebuloasa M1, rest de supernova. Este prima data cand citesc despre observarea lui M1 cu lunete simplet. Si nu orice luneta simplet ci una din lentila de ochelari, clar exprimata prin forma ''verres de besicle''. Observatorul a fost un obisnuit al ''Revue'', pe nume H. Kern din Mulhouse, al doilea centru urban al zonei sale, dupa Strasbourg. Marirea utilizata de Kern a fost de 18x, apertura nefiind vreodata mentionata la ''besicle'' adica la lunetele din lentile de ochelari. Semnificatia cuvantului ''besicle'' este aceea de ''ochelari''. H. Kern a vazut nebuloasa cu vederea periferica, cu luneta simplet 18x, cu binoclu 10x50mm si cu luneta acromatica D= 55mm la 20x. Atasez spre edificare nota din revista despre Messier 1. Cel mai mic instrument cu care am vazut M1 este luneta de 60mm. Cu binoclul nu am reusit nici pe cer negru Bortle 4. Mircea ----------------------------------- tudor 21 Dec 2025 11:21 ----------------------------------- Țin minte ca acum vreo 10 ani, in urma sfaturilor voastre utile de aici de pe forum, am reușit cu greu sa vad M1 cu un telescop Newton 130mm, "avion" fata de lunetele din ochelari ''verres de besicle''. E drept am observat atunci din Bucurestiul luminat. Dar timpul a trecut, am învățat sa privesc mai bine și m-am plimbat și la ceruri foarte bune. Acolo am reușit sa vad nebuloasa M1 chiar prin binocluri 10x25 sau chiar 8x20. Mircea, sunt sigur ca în aceleași condiții tu ai fi văzut M1 fara probleme cu un binoclu mic. Dar de cele mai multe ori, cand ajungem la ceruri bune ne folosim doar instrumentele mai mari si fioroase, si nu ne mai sinchisim sa încercăm care e limita de jos a aperturii și magnificatiei cu instrumente mici sau cu instrumente replici ale opticii vechi (cum e cazul topicului asta). ----------------------------------- Mircea Pteancu 21 Dec 2025 16:03 ----------------------------------- Tudor Multumesc pentru mesaj si completare. Deci tu ai reusit sa vezi M1 cu binoclu 10x25mm. Aceasta corespunde bine cu ''besicla'' lui Kern care, la focala de un metru, nu poate avea alta apertura decat de 25mm iar la cea de doi metri, apertura de 35mm. Scenariul la care ma gandesc este cel frecvent in Franta. Ei au fost primii care au implementat sistemul metric de aceea ma gandesc la lentila de ochelari de +1D adica focala de un metru. Sau cea de +0,5D adica cea cu focala de doi metri = 2000mm. Asta deoarece productia de ochelari era una de masa deci este standardizata. Acolo sunt sigur ca s-a introdus sistemul metric. Astronomia este un domeniu al ciudatilor, nu prea intereseaza pe nimeni, astia ''si-au mai facut de cap'' multa vreme. De aceea cititi in articolele ''Revues des cosntellationes'' despre lunete de 55mm. Adica doi tzoli francezi. Sunt sigur ca prin sertarele astronomilor amatori erau ( si mai sunt si acum) o multime de lentile cu focale (ciudate pentru noi) de 27mm ( un tzol FR), de 54mm ( doi tzoli FR), de 81mm ( trei tzoli FR) sau de 108mm ( patru tzoli FR). Presupun deci ca musiu Kern avea o lentila/ ocular de patru tzoli francezi, adica 108mm. Cu care, pe ''besicla'' obtinea 18x. Mircea ----------------------------------- Mircea Pteancu 22 Dec 2025 11:38 ----------------------------------- Recent, Ovidiu a prelucrat lentile de 52mm dupa o metoda noua dar acestea au rezultat cu defect central. Cu privire la corectarea acestor lentile si despre noile sale observatii cu lunete simplet, el a scris: '' Nu pot sa cred rezultatul obtinut: am reusit sa elimin complet defectul central al lentilelor cu diametrul de 52 mm si focala de 4 m. Corectia a fost realizata prin utilizarea unor curse lungi pe intreaga suprafata a polizorului, pana la uzarea completa a hartiei, combinand miscari pe coarda si miscari centru-centru. In final, am obtinut linii Ronchi perfect drepte in testul de autocolimatie in dubla trecere, confirmand o figura optica corecta si bine controlata. Observatiile efectuate aseara asupra planetei Jupiter au fost cu adevarat remarcabile. Cu o luneta de 1530 mm focala, utilizata la un diametru de 32 mm, imaginea a fost impecabila, lentila fiind polisata pe hartie. Benzile de nori ecuatoriale si temperate au fost foarte bine vizibile la 76x, folosind atat ocular Kepler de 20 mm, cat si ocular Plossl de 20 mm. Trecerea la ocularul Plossl de 15 mm a oferit o imagine spectaculoasa a lui Jupiter, insa aceasta a fost doar introducerea pentru rezultatele obtinute ulterior. Lentilele de 2.2 m focala, numerotate Nr. 1, Nr. 2 si Nr. 3 (primele doua polisate pe hartie, iar a treia polisata pe pasla), au furnizat imagini exceptionale. Cele mai clare si mai contrastante imagini au fost obtinute prin lentilele polisate pe hartie, in special lentila Nr. 1. La diametre utile de 38 mm si 37 mm, Jupiter a prezentat o imagine deosebit de fina, cu benzi atmosferice vizibile in nuante slab portocalii, apropiate de aspectul oferit de un acromat de calitate. Imaginea era comparabila cu cea obtinuta printr-o luneta moderna de 70/700 mm cu optica buna, dar vizibil mai clara si mai bine definita. Cele mai bune rezultate au fost obtinute la 88x cu ocular Kellner de 25 mm si la 110x cu ocular Plossl de 20 mm. Utilizarea ocularului Kepler de 20 mm, cu o singura lentila pozitiva, a crescut semnificativ contrastul imaginii, confirmand avantajul acestui tip de ocular in observatii planetare la focale foarte lungi. O surpriza majora a fost detectarea Marii Pete Rosii (GRS) la 110x, atat cu ocularul Plossl de 20 mm, cat si cu ocularul Kepler de 20 mm. Ulterior, am trecut la o marire mai mare, de aproximativ 130x, utilizand un ocular de 17 mm impreuna cu un filtru galben inchis #15. Imaginea lui Jupiter a devenit impresionanta: planeta ocupa aproape jumatate din campul vizual al ocularului Plossl de 17 mm, iar detaliile atmosferice erau uimitoare. Benzile atmosferice apareau sub forma unor structuri ondulate, cu detalii subtile intre ele. Marea surpriza a fost faptul ca Marea Pata Rosie a devenit vizibila, desi la limita, prin aceste lentile polisate pe hartie. In acel moment, satelitul Io tranzita discul planetei, iar umbra sa se afla in apropierea GRS; totusi, umbra nu a putut fi observata la un diametru util de 37 mm. In continuare, am montat lentila de 52 mm diametru si focala de 4 m, utilizata la un diametru util de 46 - 48 mm. Aberatia cromatica la Jupiter a fost foarte redusa. La aproximativ 100x, cu un ocular Plossl de 40 mm, Jupiter aparea mare, luminos si foarte clar. Separatia dintre benzile ecuatoriale si temperate era evidenta, iar structura atmosferica era usor de recunoscut. La 125x, cu un ocular Plossl de 32 mm, imaginea a devenit si mai impresionanta, iar surpriza majora a fost observarea clara a Marii Pete Rosii, confirmata in jurul orei 23:00. Din pacate, observarea umbrei satelitului Io nu a fost posibila din cauza configuratiei sistemului aerian. Cu toate acestea, rezultatele obtinute sunt exceptionale si demonstreaza potentialul optic remarcabil al acestor lentile polisate pe hartie, atunci cand sunt corect figurate si utilizate in conditii bune de seeing. Imagini simulate mai jos. Ovidiu'' ----------------------------------- Mircea Pteancu 03 Ian 2026 22:56 ----------------------------------- La sfarsitul anului trecut am primit un raport de observatii de la Ovidiu despre observatiile sale efectuate cu o luneta simplet 40x2440mm. Ovidiu a scris: ''Observatii cu o lentila replica Campani de 40 mm diametru si 2440 mm distanta focala (11 palme). Aceasta lentila este o replica remarcabila; sticla este similara cu cea folosita in secolul al XVII-lea. Prezinta o incluziune tip filament, asemanator ca aspect unei zgarieturi fine, situata aproape de marginea aperturii de 40 mm, vizibil atat in testul single-pass, cat si in testul double-pass. Liniile Ronchi sunt foarte bune in regim intrafocal si extrafocal. A venit momentul ca lentila sa fie testata observational, dupa ce am repolisat-o pentru o transparenta mai mare si o suprafata optica mai buna. Sticla contine si cateva bule interne, de mici dimensiuni. Am trecut asadar la observatii, deoarece acestea sunt esentiale: Jupiter, 19 Decembrie 21:30 TLR: banda ecuatoriala nordica prezinta structuri ondulate, iar separatia dintre banda ecuatoriala si banda temperata din emisfera sudica a fost mult mai clar vizibila. Banda temperata nordica ajungea in contact cu banda ecuatoriala nordica la mariri de 97x si 122x. Benzile joviene, mai vii si mai usor de distins, cu o tenta usoara portocalie, estompata, sunt mult mai bine redate de aceasta lentila cu apertura de 40 mm decat cu telescopul de 2.2 m la apertura de 37 mm. Jupiter este considerabil mai luminos, iar banda ecuatoriala nordica, cu efectul ei ondulat (structuri fine), este mai bine definita si mai usor de observat prin luneta de 40mm. Un aspect interesant este faptul ca la marirea de 122x, folosind un ocular Kepler de 20 mm, banda ecuatoriala nordica aparea ondulata (ca niste valuri), cu structuri care ies din marginea benzii de nori, nefiind o linie perfect neteda. In banda ecuatoriala sudica, separatia dintre banda polara si banda ecuatoriala a fost vizibila. Aberatia cromatica a fost vizibila sub forma unui halou albastru in jurul lui Jupiter la 122x, obtinut cu ocular Kepler f= 20 mm si la 97x cu ocular Kellner f= 25 mm. In imagini sunt poze realizate de Tavi Florian cu luneta sa de 40mm 2400mm f 60. In luneta mea D= 40mm F= 2440mm, cu lentila polisata pe hartie, cam asa se vede Jupiter la 122x si 97x ca in pozele lui Tavi Florian.'' Adaug, la sugestia lui Ovidiu, exemple de observatii planetare din anul 1690, efectuate cu lunete aeriale cu focale de 34 picioare/ 11 metri si 70 picioare/ 22,7 metri. Precum si desene ale reliefului selenar din perioada (1673 - 1675), efectuate cu luneta Campani de 34 picioare. Mircea ----------------------------------- Mircea Pteancu 18 Feb 2026 20:48 ----------------------------------- Avem mai jos o observatie foarte recenta, primita de la Ovidiu. Prin aceasta observatie a fost reconstituita si confirmata practic descoperirea benzilor joviene de catre calugarul iezuit Niccolo Zucchi la 17 Mai 1630. Imaginea vazuta de catre Zucchi, printr-o luneta simplet, la 40x, este reprezentata in figura II din atasament. Atasamentul este extras din cartea ''Astronomiae reformatae'' de Ioann Baptista Riccioli si a fost folosita de catre Christopher M. Graney in lucrarea sa ''Changes in the cloud belts of Jupiter , 1630 - 1664'', publicata in ''Baltic Astronomy'', vol. 19, 2010. Puteti citi interesanta lucrare a lui Graney la acest link: https://articles.adsabs.harvard.edu//full/2010BaltA..19..265G/0000265.000.html Felicitari lui Ovidiu pentru reconstituire ! Mircea Ovidiu a scris: ''Am iesit cateva minute sa fac observatii la Jupiter, inainte sa vina norii aici. Am folosit luneta mica de 1m focala si apertura de 25mm la Jupiter. Lentila de 1m focal, diafragmata la apertura utila de 25mm inca o am, este ok, a iesit impecabil cu polisare pe smoala. Jupiter e mic de tot, ca vai de el la 40x prin ocular de 25mm. Se vede chiar micut dar important este ca se vad benzile ecuatoriale la aceasta apertura utila de 25mm. Diafragmata la 28mm diametru, imaginea nu mai este atat de buna. In ciuda utilizarii unui filtru galben inchis, cromatismul este vizibil ca o mica ceata alba in jurul obiectului. Nota: lentilele acestea simplet de focale scurte sunt foarte sensibile la cromatism. Revenind la apertura de 25mm dar cu filtru galben inchis si marire de 60x, prin ocular de 17mm, Jupiter se vede putin mai mare si mai clar. Am ramas surprins ca se vad benzile temperate chiar si fara filtru. Adica mai frate astrometric, ti-ai fi imaginat vreodata ca vei vedea cu lentila de ochelari de o dioptrie, la o apertura 25 mm diametru, benzile ecuatoriale si benzile temperate ale lui Jupiter ? Fara filtru insa, la marirea de 100x, Jupiter se vede mai mare dar imaginea este mai slaba. Apertura de 25mm diametru nu mai ajuta ca inainte, se vede aberatia cromatica in toata splendoarea ei, zici ca este o imagine printr-un acromat F8. Dar cu filtru galben inchis nr. 15 si la marirea de 100x, contrastul s-a imbunatatit simtitor. Se vedeau inca si mai clar benzile ecuatoriale si temperate, clar delimitate fiecare in sine si intre ele. Marirea aperturii la 28mm, plus filtrul galben, plus marirea de 100x, nu fac decat ca imaginea sa se deterioreze, se vede cromatismul ca o ceața albicioasa in jurul lui Jupiter, fara a obtine detalii in plus.'' ----------------------------------- Andi 19 Feb 2026 16:54 ----------------------------------- Ce oculare a folosit Ovidiu și ce oculare au folosit vechii observatori? Ovidiu are imagini ale observațiilor? Ediții originale ale cărții lui Riccioli se găsesc în arhiva internetului; sunt în latină iar in articolul menționat sunt doar câteva pasaje traduse în engleză. ----------------------------------- Mircea Pteancu 19 Feb 2026 19:49 ----------------------------------- In privinta ocularelor folosite de Ovidiu va raspunde el. Eu ma aventurez sa afirm ca ocularele folosite de Niccolo Zucchi au fost, cu mare probabilitate,oculare negative pe care noi le numim de tip Galilei. Ma bazez in aceasta afirmatie pe faptul ca si in experimentele pe care le-a facut cu o oglinda concava, Zucchi a folosit tot ocular galilean. Acele experimente au dus la reflectorul inclinat tip Herschel ( reinventat independent de De La Hire si Lomonosov). Dupa Zucchi, urmatoarea observatie mentionata de Graney este cea a lui Fontana. Pentru Fontana '' nu mai bag mana in foc''. Fontana nu numai ca a folosit luneta astronomica din doua lentile convexe ci chiar a sustinut in cartea ''Novae Coelestium'' ca el a inventat acest tip de telescop. Si a prezentat argumente, greu de respins. Despre cartile lui Riccioli stim. Din pacate,este o rusine si o nedreptate care s-a facut. Cate zeci de generatii de asa-zisi ''savanti'' sau perindat pe Pamant de la inventarea telescopului. Dar au avut grija sa traduca mai nimic din marile opere in limba latina. Ca sa poata sa iasa la balconul Stiintei numai asa, din cand in cand, sa arunce prostimii cateva paragrafe, o teza, un doctorat. Restul pastrand pentru folos propriu, cand va mai fi nevoie. Mircea ----------------------------------- zoth 20 Feb 2026 10:44 ----------------------------------- Fontana nu numai ca a folosit luneta astronomica din doua lentile convexe ci chiar a sustinut in cartea ''Novae Coelestium'' ca el a inventat acest tip de telescop. Si a prezentat argumente, greu de respins. Banuiesc ca te referi aicisha la luneta Kepleriana. Putem data afirmatiile lui Francisco Fontana astfel incat sa le putem valida? Frunzarind lucrarea Novae Coelestium am vazut cateva imagini ale lunii in care craterul pe care il numim azi Tycho este reprezentat in partea superioara, lucru care ne duce cu gandul la un instrument astronomic care inverseaza imaginea, deci la luneta Kepleriana ... Cum e? ... ----------------------------------- Mircea Pteancu 20 Feb 2026 12:15 ----------------------------------- Foarte buna intrebarea ! Si eu, ca si toti amatorii, asa stiam ca luneta astronomica a fost inventata de catre Kepler. Fontana vine si zice ca nu-i asa, ca luneta astronomica a inventat-o el. Si mai spune dumnealui ca intradevar Kepler vorbeste in ''Dioptrice'' de un ansamblu de doua lentile convexe dar aceea nu era gandita si propusa ca telescop. In cartea sa, Fontana trimite cititorul la sursa exacta din cartea lui Kepler ca sa se convinga cine are dreptate. La ce folos daca sunt analfabet in latina ? Trebuie sa ne bazam pe ce inteleg altii. Iar daca cel care va traduce textul e un muzeograf de formatie filolog ... ''suntem rezolvati''. Exemplu: cataloagele de muzee din Franta, intocmite de ''specialisti'', listeaza telescoape Gregory cu aperturi pe la 7cm - cum se vede din pozele lor - drept ''telescop 75cm x 25cm x 45cm''. Abia in ultimii ani a inceput sa se faca lumina in privinta lui Fontana. Dupa cum poti citi aici, iezuitul Giovanni Battista Zupus a dat marturie scrisa ca in 1614, impreuna cu seful sau Jacobi Staserio, au observat cu luneta astronomica a lui Fontana in 1614. Marturie inclusa cu alte trei similare in cartea lui Fontana. Totusi Fontana, cartea lui si observatiile astronomice de pionierat pe care le-a facut si publicat au fost sute de ani ignorate si desconsiderate. De ce ? Pentru ca el a fost apropiat de iezuiti. Ma opresc aici. https://adsabs.harvard.edu/pdf/2017JAHH...20..271M La fel de corect au procedat marii ''savanti'' si cu Hodierna, fondatorul Astronomiei Deep Sky. Care pe langa ''pacatul'' de a fi el insusi preot catolic, a fost sarac si, inafara de seminarul teologic, nu a urmat vreo alta scoala. Off- topic: Aseara, trecand prin fata televizorului, l-am auzit pe parintele Brown spunand aceasta perla absolut superba despre ''specialisti'': " Titanicul a fost construit de specialisti iar arca lui Noe de un amator''. Mircea ----------------------------------- zoth 20 Feb 2026 13:40 ----------------------------------- " Titanicul a fost construit de specialisti iar arca lui Noe de un amator''. :) Multumesc pentru material, vreau sa-l parcurg integral si daca e cazul revin. Sper ca nu am deturnat topicul lui Ovidiu ... ----------------------------------- Mircea Pteancu 02 Apr 2026 23:20 ----------------------------------- Va prezint mai jos un nou mesaj de la Ovidiu despre teste si observatii cu lunete simplet confectionate cu obiective lentile de ochelari. Propuse ca obiective pentru lunete simplet de amator in revistele astronomice ale lui Flammarion, descrise ca atare la noi prin anii 1920, reiterate dupa Al Doilea Razboi Mondial de catre Alexescu, Nadolschi, Sangeorzan sau Todoran ... iata-le readuse in discutie, experiment si observatie. Desigur, nimeni nu va cere sa abandonati apocromatele voastre Petzval sau dobsonienele de 400mm apertura. Cred insa ca aceasta discutie este interesanta pentru cei cu atractie pentru asemenea constructii si experimente. Iar imaginile de la final, in care Ovidiu isi descrie ''Observatorium Simpletum Corunca'', sunt de-a dreptul savuroase. Lectura placuta ! Mircea Observatii prin lunete cu lentile de ochelari Seara de observatii cu lunetele simplet Heveliene de 2 m si 3 m focala: Miercuri, 1 Aprilie, de la ora 20:10 ora de vara, seeing bun. Aceasta seara de observatii a fost una dintre cele mai satisfacatoare experiente astronomice din intregul proiect. A confirmat pe cer real tot ceea ce simularile OSLO au prezis cu precizie matematica. Odata ce razele de curbura ale lentilelor au fost masurate si introduse in program, rezultatele nu au lasat loc de indoiala, iar cerul a confirmat fiecare predictie. Aceste lentile de top din Cr-39 sunt de 70mm diametru produse de Rhien Vision si sunt romanesti, avand acoperiri antireflex si HMC de calitate foarte buna. Au un mare avantaj faptul ca sunt foarte omogene si fara distorsiuni nu ca la lentilele de ochelari din sticla minerala. Lentilele au si niste markeri laterali pentru calibrarea optica, in asa fel incat odata rotite la pozitia optima vor performa la maxim. Luneta de 2 m focala, folosita la 16 mm diametru util, a fost primul instrument scos la cer. Stelele la 80x, cu ocularul Kellner de 25 mm, au aratat excelent. Focarele celor doua lentile de +0.50D au fost remarcabil de asemanatoare, confirmand calitatea lor optica. Sirius a fost spectaculos la aceasta apertura: mare, luminos si inconjurat de trei inele de difractie concentrice, perfect definite. Imaginea este exact cea a unui instrument limitat difractional si care deci functioneaza la capacitate maxima. Prezenta a trei inele vizibile la un Strehl de aproximativ 0.83 reprezinta un rezultat optic corect si consistent. Observarea lui Castor la 80x a fost momentul de varf al serii pentru luneta de 2 m. Steaua dubla s-a prezentat sub forma unui opt clar conturat, cu cele doua componente separate si distincte, cu discuri Airy destul de mari la un grosisment 80x. Aceasta performanta, la o marire de aproximativ cinci ori diametrul aperturii in milimetri, este remarcabila pentru o lentila simplet de ochelari diafragmata la 16 mm. Separarea unghiulara a lui Castor este de aproximativ 5.6 secunde de arc, apropiata de limita Rayleigh teoretica de 8.6 secunde pentru aceasta apertura. Acest lucru sugereaza fie conditii de seeing exceptionale, fie o configuratie favorabila in acea seara. Claritatea imaginii confirma faptul ca lentila functioneaza in regim de limitare difractionala reala, nu doar teoretica. Jupiter, observat la 80x, a prezentat un disc rotund, curat, fara aberatii cromatice vizibile. Satelitii galileeni au fost usor de identificat ca puncte distincte. Benzile jupiteriene s-au observat mai dificil la aceasta marire, ceea ce este normal pentru o apertura de 16 mm, unde rezolutia limita permite doar separarea marginala a structurilor principale. La 62x, folosind ocularul de 32 mm, imaginea a devenit mai luminoasa si mai confortabila vizual, iar benzile au devenit mai evidente. Este efectul clasic al scaderii maririi sub limita de rezolutie, ceea ce imbunatateste contrastul global. Masca de carton de aproximativ 25 cm diametru, montata in jurul ocularului pentru blocarea luminii parazite, s-a dovedit o solutie simpla si eficienta, crescand perceptia contrastului in conditii neideale iar benzile s-au putut observa mult mai usor. Luna, aflata in faza de Luna Plina, a oferit la 16 mm o imagine superba: clara, bine definita si surprinzator de confortabila pentru ochi. Lipsa disconfortului vizual, frecvent intalnit la aperturi mai mari, a fost evidenta. La mariri de 80x si 62x, imaginea a ramas precisa si clara, confirmand ca Strehl-ul real al lentilei sustine fara probleme aceste la mariri. Luneta de 3 m focala, montata ulterior pe montura stil Dobson, a ridicat imediat nivelul observatiilor. Trepidatiile scandurii de montare, mai pronuntate din cauza lungimii si masei mai mari, au ramas totusi in limite acceptabile si nu au afectat observatiile in mod semnificativ. Testul de apertura pe stele, la 20 mm, a aratat imediat trei raze iesind din discul Airy, exact cum fusese prezis in OSLO. Aceasta a fost o confirmare remarcabila a fidelitatii simularilor, care indicau ca 20 mm depaseste limita difractionala pentru aceasta configuratie. Reducerea la 18 mm a eliminat instantaneu efectul. Jupiter la 120x, cu ocularul de 25 mm Kellner prin luneta de 3 m, a fost alt moment revelator al serii. Discul planetei a fost mare, luminos si complet lipsit de aberatii cromatice vizibile. Benzile ecuatoriale, NEB si SEB, au devenit clar distincte din prima, chiar la o marire de aproape sapte ori diametrul aperturii in milimetri. Aceasta observatie confirma direct simularile realizate in OSLO. Faptul ca benzile jupiteriene sunt vizibile la 18 mm apertura si 120x printr-un simplu menisc din Cr-39 demonstreaza fara echivoc ca Fizica Optica functioneaza cu precizie si ca lentilele de ochelari din CR-39 sunt instrumente astronomice autentice, nu improvizatii. Stelele stralucitoare precum Rigel si Sirius, observate prin luneta de 3 m la 120x, au prezentat discuri Airy mari, bine conturate, cu inele de difractie clare si concentrice. Acest comportament confirma functionarea instrumentului in regim limitat difractional la apertura de 18-19 mm diametru. Planurile pentru luneta de 4 m focala raman de rezolvat din punct de vedere mecanic. O solutie practica este utilizarea a doua puncte de sprijin pe montura Dobson, la mijlocul tubului, cu capatul frontal sprijinit pe o scara si capatul cu ocularul pe un trepied orientabil. Alternativa ar fi montarea completa in stil Dobson dar completata cu un suport mobil la un capat al tubului, ceea ce ar permite controlul direct din zona ocularului. Aceasta abordare reproduce, in esenta, solutiile istorice utilizate de Cassini si Huygens, care au rezolvat aceleasi probleme folosind mijloace simple precum franghii si catarge din lemn. Fizica a ramas aceeasi, iar ingeniozitatea constructiva continua sa fie cheia. Montarea stil Dobson a tubului mare de 4m, telescopic de la lungimea de 3.1m la 4.6m lungime si cu un trepied introdus la capatul ocular, va permite ridicarea tubului mare si ajustarea sa. Ultima varianta ar fi montarea pe doua puncte de sprijin: unul in fata tubului si altul ajustabil la capat, dar aceasta metoda da mari batai de cap in cea ce priveste mobilitatea instrumentului, trebuind mereu sa-l ajustezi. Iar acest design nu imi va permite orientarea tubului in orice directie precum montarea in stil Dobson. Ovidiu ----------------------------------- Night 07 Apr 2026 11:39 ----------------------------------- O idee privind reducerea lungimii tubului pentru refractoare cu focală mare. https://fullerscopes.blogspot.com/2015/12/7-f12-istar-refractor-32-optical.html Atasez o varianta "proprie" pe care am mai vazut-o undeva, si nu am gasit link rapid. Nu am calculat pierderea prin reflexie, dar pentru Lună, Venus, Jupiter, nu cred să conteze foarte mult. ----------------------------------- Mircea Pteancu 20 Apr 2026 23:48 ----------------------------------- Multumim lui Night pentru ideea foarte buna de scurtare a lunetelor. Focala lor mare este intradevar un mare dezavantaj practic,merita investigate solutiile pentru scurtarea lor. Am primit azi de la Ovidiu consideratiile sale cu privire la diferentele de calitate optica a imaginii dintre lunetele simplet cu lentile de ochelari-menisc, de buna calitate si cele cu lentile obiectiv simplet, prelucrate artizanal. Mirarea lui Ovidiu privitoare la vizibilitatea nebuloasei M42 cu o apertura de 16mm merita sa o comentam un pic. Cea mai buna luneta a lui Galilei a fost folosita la o apertura de 25mm si o marire de 20x. A observat zona, a inclus desen al stelelor din Orion in ''Sidereus Nuncius'' dar nebuloasa nu a vazut-o. Aceasta a fost descoperita abia la 26 Noiembrie 1610 de catre Nicolas Fabri de Peiresc. Nu am gasit nici un indiciu cu privire la luneta folosita de Peiresc dar banuiesc ca a avut o apertura mai mica decat cea a lui Galilei. Dar, tot o banuiala, cred ca luneta lui Peiresc a avut si grosismentul mai mic decat 20x. Pentru a intelege, un astronom amator trebuie sa puna ochiul la ocular. Eu am facut-o si am constatat cu stupoare ca nu este cazul sa cadem pe spate de mirare pentru ca Galilei nu a descoperit M42. Sau ca Ovidiu se mira ca vede M42 cu apertura de 16mm. Campul din principiu foarte mic al lunetelor Galilei , redus mai departe de un grosisment ''mare'', face ca nebuloasa sa fie aproape invizibila in asemenea instrumente. Nici atunci cand am reconstituit aceste observatii si am trisat cu intentie, nebuloasa nu a fost bine vizibila. Am vazut-o deoarece stiam ca este acolo si am cautat sa o vad. Ziceam ca am trisat: mirat de comportamentul lunetei simplet, am diafragmat la 25mm luneta acromatica cu obiectiv Zeiss D= 45mm F= 300mm. Dar ocularul a fost Galilei, am vreo cinci cu focale intre 9mm si 50mm. In lunetele Kepler, ( sau mai corect sa le numim Bianchini), nebuloasa este mult mai evidenta. Ei bine, Nicolas Louis de Lacaille a folosit o asemenea luneta ... dar mai mica, cu apertura de numai 14mm in expeditia sa astronomica la Capul Bunei Sperante, in Africa de Sud. Cu luneta sa cu apertura de jumatate de inch francez, Lacaille a pus bazele Astronomiei Deep Sky a emisferei sudice prin descoperirea a nu mai putin de 42 obiecte nebuloase. Stim sigur ca luneta lui Lacaille a fost de tip Kepler/ Bianchini, cu ocular pozitiv. De unde stim? Deoarece, inafara de a fi descoperitoare de nebuloase si roiuri stelare australe, lunetica respectiva indeplinea functia prozaica de cautator al lunetei principale, cu focala de vreo 2,5 metri, a lui Lacaille. Maretul cautator nu cred sa fi marit de mai mult de 10x. Eu, cu luneta din poza atasata, am incercat sa mimez ( d.p.d.v. optic) luneta cautatoare a lui Lacaille. Are o marire de 9x. In desen am reprodus zona lui M42, observata cu aceasta mica luneta simplet. Se vedea nebuloasa, STF 747 a fost rezolvata. Marirea de 9x m-a impiedicat sa rezolv Trapezul, Theta 1 se vedea ca o singura stea. Theta 2 a fost si ea rezolvata ca STFA 16 AB. Adaug si un portret AI al maiestrului optician simpletier Ovidiani. Redau mai jos mesajul lui Ovidiu. Mircea Observatii Astronomice luneta de 2m distanta focala, lentila de ochelari la diametru util de 16mm ora 20:32 data de 5 Aprilie, seeing bun Partea unde trebuie sa fiu sincer este observatia la Jupiter. Spun ca imaginea este ''apocromatica'' adica fara cromatism, dar fizic nu are cum. Ce se intampla de fapt este ca la apertura de 16 mm si focala mare, cromatismul devine foarte mic unghiular. Ochiul nu mai distinge franjelee colorate, mai ales pe un disc relativ mic si cu contrast moderat. Deci nu am eliminat cromatismul, doar l-am ascuns sub pragul perceptiei. Totusi, imaginea stabila si clara arata ca lentila are o figura buna si nu introduce aberatii suplimentare care sa strice detaliile. Benzile de pe Jupiter se vad mai usor nu pentru ca am maimulta rezolutie, ci pentru ca imaginea este mai calma si contrastul mai bun. La Castor, faptul ca vad companionul doar cu vederea periferica si ca discul este mare imi confirma exact limita de difractie. Discul Airy este mare pentru ca apertura este mica. Asta inseamna ca separatia este dificila, dar totusi detectabila datorita contrastului bun. Nu e performanta extrema, e limita fizica exploatata corect. La Mizar, faptul ca vad culorile si am o imagine placuta arata iarasi ca sistemul este curat optic. Comparatia cu o lentila de 28 mm trebuie privita atent. Nu inseamna ca am aceeasi rezolutie, ci ca in conditiile date, imaginea mea nu este stricata de erori optice. Practic functionez aproape de limita difractiei pentru apertura de 16 mm, ceea ce este maximul posibil. Esecul la Algieba nu este o surpriza, este confirmarea teoriei. Acolo am nevoie de rezolutie mai mare, deci de apertura mai mare. OSLO mi-a spus deja asta cand am tastat razele de curbura si am vazut la ce diametru functioneaza corect lentila. Observatia doar valideaza calculul. Asta e punctul unde nu mai e loc de interpretari, e Fizica pura. La M42/ Nebuloasa din Orion am observat zona difuza din centru cat si doua stele in Trapez nu credeam ca este posibil la 16mm apertura sa vezi nebulozitatea lui M42. Comparatia cu lentilele mele slefuite manual este probabil cea mai dura lectie. Polisarea pe hartie, chiar daca pare buna, introduce microdefecte peste tot. Lumina se imprastie si contrastul scade. De aceea imaginile terestre sunt incetosate. Problema nu e doar la margine, ci pe toata suprafata. De asta diafragmarea nu rezolva nimic, efectul ramane. In schimb, lentila comerciala are o suprafata mult mai uniforma si un control mult mai bun al formei. Asta face diferenta reala. Ideea ca lentilele menisc de calitate nu sunt ''proaste'' este corecta, dar trebuie formulata mai exact: nu sunt proaste daca sunt bine executate si folosite in regimul corect. Majoritatea care le critica nu le-au folosit asa, ci la diametru mare si focala mica, unde evident esueaza. Despre lentilele mele, da, ele au potential la planete pentru ca designul nu e rau. Dar executia le limiteaza. Fara o polisare corecta pe smoala si fara matritele initiale, nu mai am control asupra formei. Daca incerc sa le repolisez, risc sa le stric complet geometria. Efectul acela de ''albire'' dupa ce incerc sa le ating din nou vine din faptul ca suprafata nu mai raspunde corect la polisare, practic introduc si mai multa imprastiere a luminii. Concluzia mea, daca sunt cinstit, este simpla si directa: nu am descoperit o lentila miraculoasa, ci am dat peste o lentila simpla, dar executata corect, pe care o folosesc intr-un regim unde Fizica lucreaza in favoarea mea. Diferenta fata de ce am facut eu manual nu tine de concept, ci de nivelul de control asupra suprafetei optice. Acolo este adevarata batalie. ----------------------------------- tudor 21 Apr 2026 08:30 ----------------------------------- Mulțumim pentru raport. Vreau să accentuez un lucru ce l-a spus în alte cuvinte și "simpletier Ovidiani" :) și anume că cei din vechime știau foarte bine să compenseze limitările tehnologiei de șlefuire a vremii cu un raport focal foarte mare, astfel "acoperind" cromatismul si "mărind" contrastul aparent al instrumentului. "Smecherie" observată chiar până nu demult în zilele noastre, când încă erau multe lunetele acromate de vizual cu raport focal mare. Dar cu enorma cerere fotografică de azi aceste lunete de raport focal mare sunt prohibitive, sau chiar inexistente pe piață. Dar fix ca amplificatoarele audio vintage sau aparatele foto pe film, eu personal cred/sper că va urma și aici o revenire de refabricare de acromate cu raport focal mare tocmai pentru pasionații de vizual...sper să asistăm la un boom al astronomiei vizuale! ----------------------------------- Liviu144 21 Apr 2026 08:31 ----------------------------------- Meniscul de ochelari, chiar daca este perfect executat, nu are cum sa fie “de buna calitate” din cauza profilului sau, care introduce o aberatie de sfericitate semnificativa in regimul folosirii acestuia ca obiectiv de luneta. Pe cale de consecinta logica, trecerea de la clasicele meniscuri de ochelari la lentilele "artizanale" simplete reprezinta un progres. Dar cu scuzele de rigoare, trecerea inversa inseamna o regresie, admitind totusi premisa ca “executia artizanala” a simpletelor sa fie rezonabila (ma refer atit la “culoare” cit si la “acuratete”... in limbajul industrial de productie, ba chiar si la “centraj”). Ar mai fi ideea diafragmarii obiectivului simplet, prin care se urmareste obtinerea unei solutii de compromis optim intre a avea o putere de separare cit mai mare, respectiv un efect cit mai mic al aberatiei cromatice. Marimea in sine a diafragmarii cel mai bine se stabileste prin experimente practice, deoarece implica un anumit grad de subiectivism in functie de preferinte si perceptia cromatica a fiecaruia. - Totusi, in baza experimentala si istorica, o valoare optima a raportului focal necesar (Nnec) ar fi: Nnec=1.5*D[mm]; D fiind diametrul ramas util al simpletului. Sau diametrul dezirabil, deci un calcul util la predimensionare, pentru proiectanti. - Sau daca vorbim despre distanta focala (F) ca parametru definitoriu (in loc de diametru), cum se intimpla adesea in cazul simpletelor gata facute, recuperate, reutilizate, vom obtine printr-un calcul simplu diametrul optim sau necesar, de diafragmare, si anume: Dnec=SQRT(F/1.5). D si F fiind exprimate tot in [mm]. Acesta fiind un calcul mai util pentru utilizatorii de simplete, care nu vor fi neaparat si producatorii acestor lentile.