Galileo Galilei – Părintele ştiinţei moderne

Galileo Galilei (n. 15 februarie 1564, Pisa – d. 8 ianuarie 1642, Florenţa) Personalitatea lui Galileo Galilei Fizician, matematician, astronom şi filosof italian, Galileo Galilei este numit de către Albert Einstein “părintele” ştiinţei moderne, deoarece a deschis o nouă eră în cercetarea ştiinţifică. Referindu-se la realizările acestuia, Stephen Hawking spunea că “Galileo, probabil mai mult [...]

Galileo Galilei (n. 15 februarie 1564, Pisa – d. 8 ianuarie 1642, Florenţa)

Personalitatea lui Galileo Galilei

Fizician, matematician, astronom şi filosof italian, Galileo Galilei este numit de către Albert Einstein “părintele” ştiinţei moderne, deoarece a deschis o nouă eră în cercetarea ştiinţifică. Referindu-se la realizările acestuia, Stephen Hawking spunea că “Galileo, probabil mai mult decât oricare altă persoană, a fost responsabil pentru naşterea ştiinţei moderne.”

Primele interese ştiinţifice

Datorită dorinţei tatălui său, Galileo a studiat medicina pentru o scurtă perioadă la Universitatea din Pisa. Însă acesta a preferat matematica, pe care a învăţat-o luând lecţii private de la profesori ai universităţii. În 1589 este numit la conducerea catedrei de Matematică a Universităţii din Pisa, unde va rămâne până în 1592. Poziţia îl solicita să susţină cursuri de astronomie bazate pe teoria lui Ptolemeu, conform căreia Soarele şi toate planetele Sistemului Solar se rotesc în jurul Pământului. Pregătirea pentru aceste cursuri a aprofundat înţelegerea lui Galileo despre astronomie.

Întreprinde studii asupra căderii corpurilor şi publică lucrarea “De Motu” (“Despre mişcare”). Se spune că el arunca bile de fier din turnul din Pisa, pentru a le demonstra filosofilor aristotelici că obiectele grele nu cad mai repede decât cele mai uşoare. Este posibil ca Galileo să nu fi realizat astfel de experienţe, însă această poveste spune ceva despre spiritul său ştiinţific – ambiţios şi lucid, trăgând concluziile pe baza observaţiilor. De asemenea, el a fost pentru prima dată recunoscut public când a prezentat “balanţa hidrostatică” pentru determinarea greutăţii specifice a unui corp.

Marile descoperiri

În 1593, Galileo este chemat la Universitatea din Padova, unde i se oferă prestigioasa catedră de Matematică, Geometrie şi Astronomie. Va rămâne aici următorii 18 ani. În această perioadă, el se convinge de validitatea teoriei propuse de astronomul polonez Nicolaus Copernic, care susţine că toate planetele, inclusiv Pământul, se rotesc în jurul Soarelui. În 1609, pe când încă preda la Universitatea din Padova, Galileo a utilizat luneta sa construită în Olanda.

A fost primul om de ştiinţă care a folosit acest instrument pentru explorarea sistematică a cerului, realizând descoperiri uimitoare la acea vreme. Una dintre acestea o reprezintă descoperirea, la 7 şi 10 ianuarie 1610, a patru sateliţi ai lui Jupiter, cărora le dă numele de “Astri Medicei”, în onoarea lui Cosimo de Medici, marele duce al Toscanei. Tot în anul 1610, observă inelele planetei Saturn.

Descoperă o similaritate între Jupiter şi Pământ, faptul că ambele planete aveau sateliţi. Însă, cum puteau să se potrivească în sistemul sferelor folosit de toţi erudiţii de la Plato până atunci? Galileo a considerat că cele “patru planete neobservate de la creaţia lumii până în timpul nostru”, reprezintă cea mai importantă descoperire a sa.

“Aici avem un argument fin şi elegant pentru a înceta dubiile acelora care, în timp ce acceptă cu mintea liniştită revoluţiile planetelor în jurul Soarelui în sistemul copernician, sunt foarte deranjaţi că Luna se roteşte în jurul Pământului şi că îl acompaniază într-o rotaţie anuală în jurul Soarelui. Unii au crezut că această structură a Universului ar trebui să fie respinsă, fiind imposibilă. Dar acum avem nu doar o planetă rotindu-se în jurul alteia, pe când ambele parcurg o orbită mare în jurul Soarelui; ochii noştri ne arată patru stele care hoinăresc în jurul lui Jupiter, precum Luna în jurul Pământului, pe când toate realizează o revoluţie mare în jurul Soarelui în doisprezece ani.”
Galileo Galilei

Primele notiţe ale observaţiilor sateliţilor lui Jupiter

Galileo este numit matematicianul personal al lui Cosimo de Medici, poziţie care îl aduce în Florenţa, unde îşi continuă studiul cerului. A realizat observaţii ale petelor solare şi Venus, descoperind faptul că planeta prezenta faze asemănătoare cu cele ale Lunei.

Fazele planetei Venus

Animaţie ilustrativă

Animaţie ilustrativă

Acest fapt i-a confirmat îndoielile referitoare la astronomia ptolemeică şi i-a aprofundat convingerea în validitatea teoriei lui Copernic, conform căreia Pământul şi toate celealalte planete se rotesc în jurul Soarelui. Publicarea acestor descoperiri, începând din 1610, l-au făcut renumit în sfera ştiinţifică.
Tot în această perioadă descoperă şi legea izosincronicităţii oscilaţiilor unui pendul gravitaţional: “Timpul oscilaţiilor rămâne constant, indiferent de masa corpului atârnat de fir, atunci când oscilaţiile sunt mici”.


Vechile idei au fost contrazise atunci când Galileo şi-a îndreptat instrumentul astronomic spre Lună. Observaţiile sale ale suprafeţei selenare au dus la concluzia revoluţionară că Luna nu era o sferă netedă, precum susţineau filosofii aristotelici. Era, în schimb, “aspră” precum Pământul. Atunci cum ramânea cu vechea dogmă, conform căreia numai materia de sub Lună era imperfectă?

Luna precum a observat-o Galileo Galilei

Luna precum a observat-o Galileo Galilei

Suprafaţa Lunii nu este netedă, uniformă, şi exact sferică precum un mare număr de filosofi credeau că este, ci este inegală, aspră, şi plină de cavităţi şi proeminenţe, nefiind foarte diferită de faţa Pământului, marcată de lanţuri muntoase şi văi adânci.”
Galileo Galilei

Galileo şi Biserica Catolică

În 1613, într-o lungă scrisoare nepublicată, Galileo a început să susţină că Sfânta Scriptură şi sistemul copernician erau compatibile. Filosofii aristotelici au încercat să aducă puterea Bisericii împotriva lui Galileo, indicând pasage biblice care descriu în mod clar Pământul ca fiind static. Galileo a susţinut că atât timp cât potrivirile dintre informaţiile ştiinţifice cu Biblia reprezintă un obiect de studiu pentru teologi, ele nu ar trebui să se amestece cu munca savanţilor care studiază natura.

În 1616, Biserca i-a ordonat lui Galileo să nu mai susţină teoria lui Copernic. În 1624, Papa Urban al VIII-lea, un prieten de-al lui Galileo, i-a dat permisiunea să discute despre sistemul copernician într-o carte, dacă îl va împăca cu cel ptolemeic, demonstrând totuşi superioritatea celui din urmă. Astfel, lucrarea “Dialogo sopra i due massimi sistemi del mondo”, a fost publicată în 1632, la Florenţa.

Galileo însă demonstrează că sistemul lui Copernic este, din punct de vedere logic, superior. Ajunsă în mâinile papei, acesta interzice difuzarea lucrării şi intentează un proces al Inchiziţiei împotriva savantului. El a fost obligat să apară în faţa Inchiziţiei în Roma şi să marturisească, probabil sub ameninţarea torturii, că a exagerat argumentele sale în favoarea teoriei lui Copernic, recunoscând-o, în cele din urmă, drept erezie. Cartea sa a fost trecută în Indexul cărţilor interzise, unde a rămas până în 1835.


Ultimii ani

În 1633, Galileo a fost condamnat la închisoare pe viaţă. Sentinţa a fost imediat modificată în arest la domiciliu. Şi-a petrecut ultimii ani din viaţă în vila sa din Florenţa, scriind altă lucrare, însă nu referitoare la astronomie şi cosmologie, ci la fizică şi mecanică.

Post-mortem

În anul 1979, Papa Ioan Paul al II-lea a declarat că este posibil ca Biserica Catolică să fi greşit condamnându-l pe Galileo. Ca urmare, a înfiinţat o comisie care să studieze procesul acestuia. În 1983, comisia a ajuns la concluzia că Galileo nu ar fi trebuit să fie condamnat. La recomandarea comisiei, în 1984, Vaticanul a publicat toate documentele referitore la procesul lui Galileo. În 1992, papa şi-a asumat concluziile comisiei, “reabilitându-l” pe Galileo Galilei şi absolvindu-l de acuzaţia de erezie.

În decembrie 2008, Papa Benedict al XVI-lea, despre care se ştia că în trecut scuzase condamnarea lui Galileo pentru erezie, a declarat că înţelegerea legilor naturii ar putea stimula aprecierea lucrării lui Dumnezeu.

În 2009, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la prima observaţie cu telescopul a lui Galileo Galilei, s-a bătut moneda comemorativă a Anului Internaţional al Astronomiei de 25€.

Luneta Galileoscope

Pe monedă se observă o parte a portretului savantului şi a lunetei sale

De asemenea, luneta denumită Galileoscope a fost proiectată şi lansată pe piaţă, costul redus şi performanţele sale relativ bune dorind să crească interesul public pentru astronomie şi ştiinţă.

Opera lui Galileo Galilei şi inventarea lunetei astronomice

Cristian Monea, Piteşti, Argeş, România

One Response

09.27.09

Bravo Cris !

Adauga comentariu

* Nume, Email si Comentariu sunt campuri obligatorii

Autentificare site

Album astrofoto

dsc_2384_158.jpg

Discutii forum

Reuniunea Nationala Astronomy.ro 2019 ( 21 Mar 2019 22:20 )
Achizitie de telescop nivel amator ( 21 Mar 2019 22:15 )
Asteroidul 2019 EA2 ( 21 Mar 2019 21:59 )
UE vrea sa cenzureze Internetul ( 21 Mar 2019 21:07 )
Achizitie CCD vs DSLR ( 21 Mar 2019 20:11 )
Telescop 150/750 Star Discovery P1 50i SynScan WiF ... ( 21 Mar 2019 19:25 )
oculare, monturi si accesorii astro ( 21 Mar 2019 19:24 )
Review binoclu Vanguard Endeavor II ED 10x42 ( 21 Mar 2019 19:05 )
Telecomanda SynScan AZ GoTo ( 21 Mar 2019 18:40 )
[Cumpar] Telescop newtonian/Dobson pentru incepato ... ( 21 Mar 2019 16:51 )
Teorii despre gravitatie ( 21 Mar 2019 16:11 )
Luna ( 21 Mar 2019 14:53 )
Inca un incepator ( 21 Mar 2019 14:07 )
moto focuser ( 21 Mar 2019 11:36 )
[VAND] Binocluri ( 21 Mar 2019 11:02 )

Recomandari

Publicatii

STELE SI CONSTELATII, Marcel Jinca

Fazele Lunii


Luna Plina
Luna Plina

Vechime Luna: 15 zile

Distanta: 56 raze terestre
Latitudine ecliptica: 4°
Longitudine ecliptica: 186°

Arhiva