[catalin dumitru]

Probabil ca pana la urma acromatismul la ocularul Huygens e doar aparent. La urma urmei cele doua lentile se fac din acelasi sort de sticla si sunt amandoua convergente.

Asta nu e chiar un caz izolat .Si ocularul Ramsden clasic satisface conditia de acromatism aparent , in baza aceleiasi relatii matematice dar mizeria ce se aduna in timp pe fata plana a lentilei de camp si eye-relief-ul prea mic la 'G' mare , fac enervare si oboseala ochiului.

catalin.

[nobody]

[valy]

[nobody]

Vorbeam de conditii decente si de optica care nu strica prea mult patternul de difractie.
Am presupus ca se subintelege acest aspect.
Daca fortezi grosismentul peste limitele "bunului simt", atunci, da, si stelele devin obiecte extinse si prezinta acelasi fenomen de intunecare.
Pana acolo, stelele isi pastreaza forma punctiforma pe imagine, iar luminozitatea ramane constanta, dependenta doar de apertura.

Oricum, asta nu scimba fondul problemei.

Si hai sa nu ajungem la observatii astronomice subacvatice

[zoth]

Nu am s-o mai lungesc cu intrebarea mea despre ocularul Huygens, mai mult ca sigur nu va mai raspunde nimeni daca nu a facut-o pana acum. Subiectul cred ca nu prezinta interes pentru generatiile tinere de amatori.

[catalin dumitru]

Multumesc Zoth .
Desi ma consider castigator la doar vreo jumatate din ocular .
Si eu speram la ceva mai multa vanzoleala in legatura cu provocarea ta.
Probabil multi astronomi amatori se multumesc cu ce vad la ocular si basta. Imi place sa cred ca eu nu sunt unul din acestia , chiar daca nu mai fac asa des nopti albe.

Un pic de divagatie despre ocularul Ramsden.

Destul de ciudat , dar daca ce-mi amintesc eu e corect , atunci avem amandoi dreptate.

Se pare ca ocularul Ramsden in forma lui initiala avea simbolul matematic f'1 : d : f'2 = 1 : 1 : 1 , adica lentilele aveau aceeasi focala si mai mult, erau plasate una in focarul celeilalte .

Ori aceasta asezare satisface conditia de acromatism aparent , in baza formulei d= (f'1+f'2)/2 .

In practica , din cauza neajunsurilor amintite mai sus (in fapt planele focale coincid cu suprafetele plane ale lentilelor) , cele doua lentile sunt plasate mai apropiate si astfel ocularul Ramsden uzual poate fi folosit cu reticul , poate avea diafragma alta decat montura lentilei de camp si nu mai putin important pupila de iesire este impinsa convenabil inaintea fetei plane a lentilei de ochi. Cu alte cuvinte creste eyerelief-ul .

In schimb , in aceasta noua asezare ocularul pierde o parte din acromatismul sau aparent , cu atat mai mult cu cat cele doua lentile sunt mai apropiate si diferenta dintre focalele celor doua lentile este mai mare (pentru ca se practica si acest lucru).

Din acest motiv , imaginea data de radiatia albastra devine mai mare decat cea data de radiatia rosie.

Acum provoc si eu pe cine se incumeta : Asta e un avantaj sau un dezavantaj ? Si in care situatie ?

Multumesc ,

catalin.

[zoth]

Intradevar Catalin, cazul ocularului Ramsden este mai ciudat: ar putea fi acromatic, este pe aproape si totusi nu e, cel putin in configuratia folosita in ziua de azi.
Divagatia ta in legatura cu acest ocular seamana mult cu ce spune acelasi David Brewster despre el:

[Stanescu Octavian]

Majoritatea astroamtorilor 99% nu doresc sa construiasca oculare nici sa modifice . astfel nici teoria ocularelor nu prezinta interes , foarte putini sunt de asmenea si cei ce vor sa-si faca singuri tubul optic din componente achizitionate . cunoastem si ce putini sunt cei ce au fabricat optica pt proprile instrumente .
eu am multe proiecte de oculare nu e problema dar probabil ca nu voi face nici pentru mine nici pentru altii chiar nu merita munca . oculare simple cu 2-3 lentile nu ma intereseaza ca au performante slabe sub cele din comert .
Este mult mai interesanta si productiva optica obiectivelor (oglinzi) ce asigura rezultate , performante cu investitie minima .

[zoth]

Sa va spun o chestie care mi se pare ciudata si la care nu am gasit explicatia pana acum: am construit de-a lungul vremii si instrumente si oculare, unele pornite de la zero, altele adaptate din componente existente. Ei bine, de fiecare data am avut o satisfactie semnificativ mai mare la finalizarea si testarea unui ocular decat atunci cand finalizam un instrument. Nu pot sa explic de ce.
Poate pentru ca e un fapt mai obisnuit sa construiesti un instrument, poate pentru ca cerintele care trebuie sa le indeplineasca un ocular sunt mult mai mari decat ale unui obiectiv sau poate doar ca ocularul este acela care iti da imaginea finala, habar nu am, dar lucrul asta l-am observat de fiecare data.
Recunosc ca la aspectul rentabilitatii nu m-am gandit niciodata, fac lucrurile astea doar din si pentru pasiune.
Este adevarat ca ocularele simple nu au toti parametrii ridicati la nivelul celor comerciale complexe (camp aparent mai mic, o curbura mai accentuata a planului focal, in unele cazuri un eye relief mai mic, etc) dar sunt si aspecte la care ies mult in fata celor comerciale (o transmisie mai buna de lumina, o corectie cromatica superioara, astigmatism mai redus, distorsii mai mici ...).
Un singur exemplu dau, ultimul ocular facut, Tolles-hibrid a prezentat la primele teste o ortoscopicitate care m-a dat pe spate, mult, mult mai buna decat cea a unui Abbe Kasai, ocular care imi place si il folosesc des.
Scuze de off-topic.

[nobody]

Ca sa vezi culmea ironiei si unde duce practica fara teorie.
Chiar la cineva care poarta sintagma de teoretician (nobody, dar nu mai spuneti la nimeni )

Cu ceva vreme buna in urma, primul meu telescop a venit cu un ocular H20 care, la acea vreme, am presupus ca-i Huygens.
Vreau sa zic ca n-am mai vazut stelele asa de colorate cand l-am inlocuit cu un Kellner recuperat de la un binoclu ce n-a rezistat tentatiei mele bolnave de a desface si intelege cum functioneaza orice aparat, nu neaparat optic, de prin casa.
Dupa mult timp, presupusul si abandonatul Huygens a revenit pe masa de disectie in urma unei discutii aprinse cu Mircea Pteancu in care eu sustineam tare si sus ca Huygens-ul are un cromatism de nesuportat.
Mircea m-a convins ca ce am eu in fata nu este nici pe departe Huygens. Asta dupa ce i-am spus unde se afla field stop-ul. Dupa disectie s-a dovedit a fi un Ramsden modificat. Lucru de care ar fi trebuit sa-mi dau seama numai vazand ca field stop-ul se afla in fata lentilei de camp, si nu intre lentile ca la un Huygens adevarat.

Cu toate acestea, mi s-a intiparit ideea gresita despre cromatismul Huygens-ului si am ajuns sa descriu un ocular "Huygens-Ramsden", adica un fel de oaie neagra cu dungi albe pe un camp pe care nu cresc zebre. Trageti voi concluziile ...

Acum, multumita lui Zoth si lui Mircea Pteancu, pe care-i consider, in mod samavolnic, responsabili de toata tragico-comedia, am pus mana pe o carte si mai groasa de optica moderna.
Asa ca am gasit un factor minor dar care vreau sa-l fac din tantar armasar.
Pentru ca ocularul Hugens sa atinga criteriile ideale de acromatism, trebuie luata in calcul si distanta dintre ocular si obiectiv.
In practica acest factor are un efect insesizabil si se ignora. Adica se considera ca ocularul Huygens atinge criteriile practice de acromatism.
Doar sa-mi spuneti voi mie unde gasesc un Huygens veritabil ... nu de alta dar m-ati facut tare curios.

Referitor la Ramsden, conditia de cromatism minim (nu acromatic ca la Huygens) este la un eye relief zero. Ceea ce-l face imposibil de folosit la design-ul optim. Ce zice Catalin are sens perfect daca "acromatism aparent" inseamna cromatism minim.

Morala: am mai invatat ceva zilele acestea. Si nu pot decat sa va multumesc ca nu mai sunt printre cei 99% dintre astroamatori.
Ar trebui sa-mi fie rusine ? Dati-ma afara !

[catalin dumitru]

Si eu am obtinut de-a lungul timpului de vreo 3-4 ori , otroscopicitate la niste oculare facute din lentile recuperate , fapt care m-a determinat sa ma uit chioras pe veci la ocularele de binoclu ce mi-au trecut prin mana.

Cea mai mare satisfactie o am cand obtin ortoscopicitate folosind lentile de diametru mare si fara sa folosesc vreo diafragma.
Un astfel de caz a rezultat din imperecherea unui acromat de 32 mm diametru (folosit ca lentila de camp) si un dublet spatiat cu aer, de vreo 45 mm diametru , provenit de la o veche camera video , panasonic parca.

Dubletul cu aer are curburi foarte accentuate si mie-mi pare a fi un fel de Gauss inversat. Oricum era din start proiectat sa lucreze cu fascicule foarte largi , poate de asta s-a 'pupat' asa de bine cu lentila de camp acromata.

Scuze de off-topic

catalin.

[catalin dumitru]

In toata teoria asta despre oculare pe care am intalnit-o pana acum am aflat despre doua tipuri de acromatism .

Acromatismul real fiind cel care duce la proiectarea razelor F si C intr-un singur punct , raze care converg dinspre lentila de ochi si se intalnesc pe retina sau ma rog pe un ecran oarecare.

Apoi am citit despre acromatismul aparent , caz in care F si C ies din lentila de ochi paralele , si care daca au unghiul potrivit de intrare , se intalnesc pe retina in acelasi punct , diferenta de drum fiind compensata de ochi . De tot ochiul , se pare , nu doar de cristalin sau de cornee , de exemplu.

catalin.

[catalin dumitru]

Cateva randuri care vin sa confirme cele sustinute de @nobody.

Este luata in considerare si pierderea de lumina datorata reflexiilor si absorbtiei lentilei .

Cartea se numeste 'Curs de fizica generala' , vol.3 scoasa de editura tehnica in 1965 .

catalin.

[ursamajor]

[MESAJ SISTEM]: Acest mesaj nu este vizibil public, datorita statutului utilizatorului care a scris mesajul.

[starbuck]

E ceva foarte normal din moment ce numarul de fotoni per unitatea de suprafata este constant pentru o intensitate luminoasa si indice de refractie date. Cu cat vezi mai mult (in acest caz a nu se confunda cu "mai de aproape") dintr-un obiect, cu atat ti se va parea mai luminos.